Orice discutie despre mediu in Romania incepe si se termina cu defrisarile, spatiile verzi si adunatul gunoaielor de pe undeva. Restul problemelor mai apar la lumina uneori timid, alteori vulcanic, lipsa de reactie a autoritatilor din domeniu facandu-le repede uitate, efemere si desuete.
Ermetismul si totala lipsa de transparenta a ministerului de resort au facut dintr-un domeniu prioritar la nivel mondial unul din cele mai desconsiderate la nivel national. Desconsiderarea vine din interiorul sistemului, din lipsa de implicare reala pentru a gasi solutii la problemele existente. Masurile si reactiile sunt anacronice si fara obiect. Dar cel mai grav lucru care se intampla este modul de gestiune al fondurilor. Si in special al fondurilor structurale si de coeziune. Miliarde de euro directionate preferential, printr-un mecanism ce nu are precedent si care nu are ce cauta intr-o economie libera, de piata.
Cu o aroganta sfidatoare, responsabilul direct cu managementul acestor fonduri minte si dezinformeaza. Spune ca autoritatile locale nu au expertiza sa realizeze si sa implementeze astfel de proiecte. Corect. Dar nici Ministerul Mediului nu detine o asemenea expertiza, nici in teorie, nici in fapt. Deci, in ambele cazuri trebuie sa se apeleze la consultanta. De ce consultanta contractata de minister e mai buna decat cea contractata de autoritatile locale? Pentru un singur motiv: directionarea integrala a fondurilor catre cele cateva firme clientelare.
La sumele ce se aloca pentru lucrarile mari pe care le are in vedere Ministerul Mediului, contractarea lucrarilor sau serviciilor ar fi trebuit sa se faca in conformitate cu legea achizitiilor publice, deci cu publicare in Jurnalul Oficial al Comisiei Europene. Asta ca sa fie linistit demnitarul care considera, in declaratii, ca nu exista specialisti romani care sa se priceapa la depozite de deseuri, statii de epurare sau canalizari. Incredibila fatarnicie. Facandu-se ca nu stie ca si asistentele tehnice pe care le-a subcontractat pentru portofoliile de proiecte sunt asigurate aproape integral din experti romani subcontractati de firmele straine. Acuza fara scrupule acelasi demnitar ca fondurile programului ISPA nu s-au derulat cum trebuie pentru ca autoritatile locale nu aveau strategii si nu au stiut sa isi aleaga consultantii. A uitat sau nu stie ca strategiile nationale trebuia sa le faca Ministerul Mediului?
Dar asta e un amanunt nesemnificativ fata de faptul ca insusi domnia sa a fost responsabil cu managementul programului ISPA si stie foarte bine cum si acolo proiectele au fost facute tot prin acelasi mecanism de asistenta tehnica.
Probabil chiar de aceleasi firme care acum intra si la absorbtia fondurilor postaderare. Nu se stie clar, pentru ca, desi e vorba de sume de milioane si de zeci de milioane de euro, Autoritatea de Management a POS Mediu nu spune nimic despre contractorii asistentelor tehnice. Transparenta utilizarii fondurilor se rezuma in acceptiunea acestora doar la numele localitatii in care se va realiza investitia si suma alocata.
Si atunci ce sa astepti de la asemenea autoritati? Nici oamenii din sistemul de mediu nu mai asteapta nimic. Din adevaratul sistem, cei care de ani de zile au incercat sa reziste pentru ca totul sa nu se prabuseasca, in speranta ca dupa integrare trebuie sa urmeze si ceva bun. N-au urmat decat umilinte, asa ca in ultima perioada demisiile din sistem se tin lant, chiar si 20/zi. Dar cum asta nu afecteaza bunul mers al asistentelor tehnice ci dimpotriva, nimeni din conducere nu pare ingrijorat.
Si uite-asa se intampla ca am ajuns un stat membru al Uniunii Europene in care, pentru deturnarea fondurilor, demnitarii folosesc un pretext care poate fi considerat nu doar denigrator la adresa unei tari, dar care poate fi considerat ca aduce atingere sigurantei nationale. Cand tu, ca stat, te prezinti in fata oficialilor Comisiei Europene spunand ca nu ai expertiza pe un domeniu atat de sensibil si de prioritar pentru ei, esti din start desconsiderat. Pentru ei nu mai existi ca partener de dialog si de actiune. De fapt, nu mai existi.
