Urbanizarea rapidă și lipsa unei strategii clare pentru gestionarea apei pun orașele românești în fața unui risc tot mai mare de stres hidric. Cluj-Napoca și Bistrița se apropie periculos de limita sustenabilității, într-un context agravat de schimbările climatice și infrastructura învechită.
Extinderea accelerată a orașelor, migrația internă, investițiile imobiliare și creșterea consumului transformă zonele urbane într-un pol al presiunii asupra resurselor de apă dulce.
Cererea pentru apă potabilă și tehnologică crește exponențial, în timp ce rezervele rămân limitate, iar schimbările climatice agravează dezechilibrul.
În lipsa unor politici clare de adaptare, orașele românești riscă să ajungă în situația de a consuma mai mult decât le poate oferi ecosistemul.
Această tendință este vizibilă și cuantificabilă, potrivit unui raport recent realizat de InfoClima, care evaluează vulnerabilitatea hidrică a orașelor românești pe baza indicelui WEI+ (Water Exploitation Index Plus).
„Urbanizarea, dacă nu e însoțită de o evaluare riguroasă a resurselor de apă, devine un vector de vulnerabilitate climatică,” avertizează Alexandru Tătar, doctorand la Facultatea de Geografie din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și cercetător în conservarea resurselor de apă.
Stresul hidric: de la problemă globală la realitate locală
La nivel global, încălzirea intensifică dezechilibrul între cerere și disponibilitatea resurselor.
Secetele prelungite, valurile de căldură și fenomenele meteorologice instabile pun presiune asupra capacității naturale de reînnoire a apei dulci.
În Uniunea Europeană, captările de apă au scăzut cu 15% între 2000 și 2019. Cu toate acestea, suprafețele afectate de stres hidric au rămas constante.
România se numără printre statele membre cele mai afectate.
Potrivit InfoClima, țara noastră înregistrează deja un indice WEI+ de peste 20%, adică un consum de apă aflat peste limita sustenabilității.
Ce este indicele WEI+ și cum se calculează
Indicele WEI+ (Water Exploitation Index Plus) este utilizat în toată Uniunea Europeană pentru a evalua presiunea asupra resurselor de apă.
Acesta exprimă raportul dintre consumul total de apă și volumul anual al resurselor regenerabile disponibile într-un teritoriu.
Formula este simplă. Clasificarea standard:
- 0-20%: stres scăzut – utilizare sustenabilă;
- 20-40%: stres moderat – risc gestionabil;
- 40-60%: stres ridicat – aproape de limită;
- Peste 60%: stres sever – deficit structural.
„Indicele WEI+ nu este doar un instrument tehnic. Este o oglindă a felului în care ne raportăm la ecosistem,” spune Alexandru Tătar.
Cluj-Napoca: consumul de apă depășește limitele
Cluj-Napoca este un exemplu de oraș modern care a crescut mai repede decât capacitatea infrastructurii de a-i susține nevoile.
În 2024, populația orașului a fost estimată la 327.091 persoane.
Cu un consum mediu de 71 metri cubi de apă/persoană/an, rezultă un consum total de 23.222.461 metri cubi/an.
Capacitatea de regenerare a resurselor disponibile în zonă este estimată la 36.500.000 metri cubi/an.
Indicele WEI+ rezultat: 63,63% – stres hidric sever.
O creștere cu 10% a populației (până la 359.800 persoane) ridică consumul la peste 25,5 milioane metri cubi/an, ceea ce duce la un WEI+ de 69,99%.
„Clujul este deja într-o zonă critică. Dacă tendința actuală se menține, orașul riscă să se confrunte cu penurii sezoniere,” avertizează Tătar.
Bistrița: stres moderat, dar tendință ascendentă
În Bistrița, situația este mai puțin gravă, dar tendințele sunt similare.
Orașul avea în 2024 o populație de 94.569 locuitori, cu un consum total de 6.715.399 metri cubi/an.
Capacitatea de regenerare a resurselor este estimată la 18.250.000 metri cubi/an, rezultând un WEI+ de 36,79%.
Este o valoare de stres moderat, dar o creștere cu 10% a populației ridică indicele la 40,47%, pragul care marchează începutul stresului ridicat.
„În Bistrița încă se poate interveni eficient. Însă dacă ignorăm tendința, orașul va ajunge în aceeași situație în care este Clujul,” afirmă cercetătorul.
Cum se estimează consumul urban
Consumul urban de apă diferă în funcție de comportamentele sociale, eficiența rețelei și standardele tehnologice.
Studiile internaționale oferă următoarea clasificare:
- consum scăzut: sub 70 litri/persoană/zi;
- consum mediu: între 70-140 litri/persoană/zi;
- consum ridicat: peste 144 litri/persoană/zi;
Raportul InfoClima utilizează valoarea de 71 litri/persoană/zi, adică aproximativ 26 metri cubi/an/persoană.
Această estimare reflectă o locuință urbană medie, cu trei persoane și echipamente sanitare standard.
„Estimarea este realistă, dar conservatoare. În realitate, consumul în perioadele de vară poate fi mult mai mare,” explică Tătar.
Lecția daneză: eficiența e mai importantă decât abundența
Danemarca a devenit un model european în managementul eficient al apei.
Consumul casnic mediu este de 106 litri/persoană/zi, în condițiile unei infrastructuri urbane dezvoltate.
Elementele-cheie ale modelului danez:
- Contorizare inteligentă și obligatorie în toate gospodăriile;
2. Sisteme de citire la distanță și detectare automată a pierderilor;
3. Rețele reabilitate preventiv, cu zone de contorizare districtuală;
4. Controlul presiunii în rețea pentru a preveni pierderile cauzate de suprasolicitare.
Rezultatul: pierderi de apă sub 6,3%, printre cele mai scăzute din Europa.
Un alt factor important: prețul apei.
Creșterea tarifelor, în paralel cu educația ecologică, a determinat populația să reducă voluntar consumul.
„Danemarca nu are mai multă apă ca România. Are însă politici mai clare și infrastructură bine gestionată,” spune Tătar.
Soluții pentru orașele din România
Cluj-Napoca:
- Colectarea apei pluviale pentru utilizări non-potabile;
- Sisteme inteligente de monitorizare pentru reducerea pierderilor;
- Reglementări stricte pentru echipamente sanitare eficiente;
- Campanii publice de educație pentru economisirea apei.
Bistrița:
- Modernizarea infrastructurii de distribuție;
- Reutilizarea apei tratate pentru industrie și spații verzi;
- Infrastructură verde: grădini de ploaie, acoperișuri verzi, spații permeabile;
- Programe comunitare pentru responsabilizarea consumului casnic.
„Eficiența și educația trebuie să meargă mână în mână. Tehnologia singură nu salvează un oraș,” afirmă cercetătorul.
Orașele trebuie să se supună limitelor resurselor
Datele prezentate de InfoClima, bazate pe calculele indicelui WEI+, arată clar că România urbană se află într-un punct de cotitură.
Clujul e deja peste limita sustenabilității, Bistrița e la graniță.
Fără o strategie națională de adaptare, orașele vor continua să crească din inerție, consumând resurse care nu mai pot fi regenerate.
Iar lipsa apei nu e o posibilitate îndepărtată, este o realitate tot mai apropiată.
„Gestionarea apei nu mai e un lux. Este o condiție esențială pentru supraviețuirea urbană în secolul XXI,” încheie Alexandru Tătar.
CITIȚI ȘI:
Bucureștiul și setea verii: cum s-a schimbat consumul de apă
CE le cere statelor membre să reducă consumul de apă cu 10% până în 2030
Praid | Începe desalinizarea râului Târnava Mică pentru alimentarea cu apă potabilă
