Peste 50% dintre marile lacuri ale lumii pierd apă, potrivit unei noi evaluări inovatoare publicate în revista Science. Cauzele principale nu surprind însă pe nimeni: încălzirea globală și consumul nesustenabil.
Însă autorul principal, Fangfang Yao, un cercetător bursier în domeniul climei la Universitatea din Virginia, a spus că vestea nu este complet sumbră. Cu această nouă metodă de urmărire a tendințelor de stocare a apei din lac și a motivelor din spatele acestora, oamenii de știință pot oferi managerilor de apă și comunităților informații despre cum să protejeze mai bine sursele critice de apă și ecosistemele regionale importante, potrivit ScienceDaily.
„Aceasta este prima evaluare cuprinzătoare a tendințelor și a factorilor de variabilitate globală a stocării apei din lac, bazată pe o serie de sateliți și modele”, a spus Yao.
El a fost motivat să facă cercetări de crizele de mediu din unele dintre cele mai mari corpuri de apă ale Pământului, cum ar fi uscarea Mării Aral între Kazahstan și Uzbekistan.
Așadar, el și colegii de la Universitatea din Colorado Boulder, Universitatea de Stat Kansas, Franța și Arabia Saudită au creat o tehnică pentru a măsura modificările nivelului apei în aproape 2.000 dintre cele mai mari lacuri și rezervoare din lume, care reprezintă 95% din totalul stocării de apă din lac. pe pamant.
Echipa a combinat trei decenii de observații de la o serie de sateliți cu modele pentru a cuantifica și atribui tendințele în stocarea lacurilor la nivel global.
La nivel global, lacurile și rezervoarele de apă dulce stochează 87% din apa planetei, făcându-le o resursă valoroasă atât pentru ecosistemele umane, cât și pentru ecosistemele Pământului. Spre deosebire de râuri, lacurile nu sunt bine monitorizate, dar furnizează apă pentru o mare parte a umanității – chiar mai mult decât râurile.
Dar, în ciuda valorii lor, tendințele pe termen lung și modificările nivelului apei au fost în mare parte necunoscute – până acum.
„Avem informații destul de bune despre lacurile emblematice precum Marea Caspică, Marea Aral și Marea Salton, dar dacă doriți să spuneți ceva la scară globală, aveți nevoie de estimări fiabile ale nivelurilor și volumului lacurilor”, a spus Balaji Rajagopalan, profesor de inginerie la Universitatea Colorado Boulder și coautor. „Cu această metodă nouă, suntem capabili să oferim perspective asupra schimbărilor globale ale nivelului lacului cu o perspectivă mai largă”.
Pentru noua lucrare, echipa a folosit 250.000 de instantanee ale zonei lacului capturate de sateliți între 1992-2020 pentru a supraveghea zona a 1.972 dintre cele mai mari lacuri de pe Pământ. Ei au colectat nivelurile apei de la nouă altimetre satelit și au folosit nivelurile apei pe termen lung pentru a reduce orice incertitudine. Pentru lacurile fără o înregistrare a nivelului pe termen lung, au folosit măsurători recente ale apei făcute de instrumente mai noi de către sateliți. Combinarea măsurătorilor recente de nivel cu măsurători de suprafață pe termen mai lung a permis oamenilor de știință să reconstruiască volumul lacurilor care datează de câteva decenii.
Rezultatele au fost uluitoare: 53% dintre lacuri la nivel global au înregistrat o scădere a stocării apei.
Pentru a explica tendințele în lacurile naturale, echipa a folosit progresele recente în utilizarea apei și modelarea climei. Schimbările climatice și consumul uman de apă au dominat scăderea globală netă a volumului lacului natural și pierderile de apă în aproximativ 100 de lacuri mari, a spus Yao. „Și multe dintre amprentele umane și ale schimbărilor climatice asupra pierderilor de apă din lac erau necunoscute anterior, cum ar fi desicarea lacului Good-e-Zareh din Afganistan și a lacului Mar Chiquita din Argentina”.
Lacurile din zonele uscate și umede ale lumii își pierd volum. Pierderile în lacurile tropicale umede și lacurile arctice indică tendințe de uscare mai răspândite decât se înțelegea anterior.
Yao și colegii săi au evaluat, de asemenea, tendințele de stocare în rezervoare. Ei au descoperit că aproape două treimi din rezervoarele mari ale Pământului au suferit pierderi semnificative de apă.
Autorii estimează că aproximativ un sfert din populația lumii, 2 miliarde de oameni, locuiește în bazinul unui lac uscat, indicând necesitatea urgentă de a include consumul uman, schimbările climatice și impactul sedimentării în managementul durabil al resurselor de apă.
Iar cercetarea lor oferă o perspectivă asupra soluțiilor posibile, a spus Livneh. „Dacă consumul uman este un factor important în declinul stocării apei din lac, atunci ne putem adapta și explora noi politici pentru a reduce pierderile la scară largă”.
Citește și: Google extinde prognoza globală a inundațiilor, inclusiv în România
Pământul se îndreaptă spre depășirea pragului de 1,5 grade Celsius
