Cu siguranta va amintiti de Hiena de la Animal X! Serban Miron Copot este acum un activist ecologist si un aparator al Muntilor Calimani. Si un editorialist incognito la "Green Report".
Intalnirea cu natura este asemeni unei intalniri cu un prieten, un prieten vechi si credincios, al carui crud deznodamant il cunosti si incerci din rasputeri sa retii cat mai multe lucruri care sa-ti hraneasca dorul deja aprins si mistuit in pareri de rau si pumni plini de ocara ridicati spre cer.
Cine suntem noi? Cerul cucerit si innegrit nu ne mai poate aduce aminte cat de mici suntem, asa cum o facea odata! La inceputul lunii august am fost intr-o drumetie de 27 km prin zona Masivului Batrana, parcurgand alaturi de un prieten, ce cunostea zona destul de bine, un itinerar dulceamar plin de trairi cu "ce-a fost odata", combinate cu temeri de "va mai fi acolo vreodata".
20 de ani de defrisari si nepasare sustineau spusele prietenului meu Adi si apareau ca o cicatrice pe fata muntilor si dealurilor exploatate cu nepasare de bravii nostri compatrioti inscrisi la cursa de inarmare cu Audi Q7. Tot in aceasta zona m-am indragostit acum trei ani de Muntii Calimani. Frumosii si mandrii Calimani… Acel pumn, pe care il ridicam inainte spre cer si blamam toate nenorocirile conditiei jigodite a omului, m-am
hotarat sa-l desfac si sa-l pun la treaba.
Iata cum, dupa luni de munca si batai de cap, am ajuns sa depun la Ministerul Mediului Proiectul "Muntii Calimani – Prieteni pentru viata", in care incercam sa proiectez un viitor maret Parcului National Calimani, si anume pozitia de unicul parc national din S-E Europei cu facilitati pentru persoane cu handicap, primul parc national din Romania la standarde europene in ceea ce priveste managementul durabil, infrastructura, turismul ecologic si un exemplu de stransa legatura cu invatamantul superior de specialitate. Avea sa devina un pionier al educatiei aplicate in domeniul ecologiei.
Pe cat de mari au fost asteptarile concretizate in acest proiect, pe atat de mare a fost zidul de prostie pe care l-am intalnit, incercand sa-l catar cu indarjire si rabdare, dar care s-a dovedit a fi de nestramutat.
As putea spune ca termenul de prostie este o dovada clara de indulgenta din partea mea, daca am tine cont de faptul ca asupra intregii probleme planeaza o suspiciune de actiuni mafiote (in care ar fi implicati si secretarii de stat) prin care se incearca o monopolizare a sursei de fonduri europene repartizate Romaniei pe domeniul Biodiversitate.
In spatele zambetelor compatimitoare ale angajatilor Autoritatii de Management si, mai ales, ale Organismului Intermediar de la Bacau, care s-a ocupat cu pusul betelor in roate, se afla o complicitate in aceasta bataie de joc de la Ministerul Mediului. Am putea spune multe…
Ce sa facem acum cu mana deschisa si pusa in slujba unei idei dupa ce a obosit?
Pumnul acela va mai fi la fel de viguros? Va mai fi atat de hotarat si nestirbit incat sa duca lupta cea mai grea? Dar oare timp mai avem? Este de datoria noastra, ca tineri, sa luptam si sa incercam, sa incercam si sa ne luptam…
Cate intrebari ne framanta fruntea adancita in alte ganduri decat cele la masini scumpe, bani si alte lucruri blink-blink? Mandrii nostri conducatori nu se lasa mai prejos si vin cu exemple si solutii demne de secolul XX. Dar noi traim in secolul XXI! Secol in care idei precum autostrazi zburatoare si vanatoarea "controlata" in parcurile nationale sunt niste idei depasite si eronate.
Cati ani am ramas in urma…?
