UE importă mai multe resurse alimentare decât exportă, iar consumul nostru de hrană are un impact foarte dăunător asupra planetei. Totuși, există apetit pentru schimbare.
În ciuda faptului că este cel mai mare exportator mondial de produse agroalimentare din punct de vedere economic, UE are un deficit comercial semnificativ atunci când se ia în calcul ceea ce contează cu adevărat din punct de vedere nutrițional, cum ar fi caloriile și proteinele, arată un nou raport WWF.
UE consumă mai mult decât cota echitabilă, iar nivelurile noastre ridicate actuale de producție de alimente sunt posibile numai datorită importurilor masive de resurse.
Pe fondul războiului din Ucraina, trebuie luate măsuri urgente pentru a preveni penuria globală de alimente. Cu toate acestea, interesele create au folosit războiul ca o justificare pentru a diminua standardele de mediu ale UE cu argumente care nu sunt decât o repetiție a narațiunii eronate, conform căreia Europa „hrănește lumea”. Raportul WWF arată că acesta este un mit.
Importurile de alimente și producția internă ale UE sunt fundamental nesustenabile, deoarece erodează resursele naturale, provoacă defrișarea globală și epuizează stocurile de pește din întreaga lume, arată noul raport. De asemenea, până la 40% din alimentele produse în UE nu sunt consumate niciodată, iar această risipă are un cost enorm pentru clima și biodiversitatea noastră.
Încercarea de a crește producția de alimente în UE ca răspuns la criza alimentară globală în curs de desfășurare, așa cum au sugerat unele grupuri politice și de lobby, probabil că ar agrava aceste probleme. În schimb, schimbarea consumului nostru poate aduce o contribuție mai mare la securitatea alimentară și poate reduce impactul sistemului alimentar al UE.
Ester Asin, directorul Biroului pentru Politici Europene WWF, a declarat: „Ca răspuns la penuria globală a alimentelor și la creșterea prețurilor provocate de războiul din Ucraina, unii au sugerat că UE trebuie să-și reducă standardele de mediu pentru a-și crește propria producție pentru a „hrăni lumea”. Dar acest tip de retorică este eronat și înșelător. Doar un sistem alimentar mai durabil va putea asigura securitatea alimentară în țară și în străinătate. UE nu ar trebui să se concentreze pe producerea mai mult, ci pe producerea și consumul diferit.”
Jabier Ruiz, ofițer superior pentru politici de Alimentație și Agricultură la WWF Europa și autorul principal al raportului, a declarat: „Raportul nostru demonstrează în mod clar că, deși UE poate culege miliarde din comerțul global cu produse agroalimentare, acest surplus ascunde multe adevăruri incomode. Mai degrabă decât grânarul lumii, UE este de fapt magazinul alimentar de ultimă generație din lume, exportând produse destinate în primul rând consumatorilor mai bogați, iar nivelurile noastre ridicate de producție sunt atinse prin inputuri nesustenabile, importuri și utilizarea risipitoare a terenurilor. Magazinul alimentar din UE ridică factură socială și de mediu atât de mare, încât practic mâncăm lumea.”
Raportul arată că:
- Modelul de comerț agroalimentar al UE se bazează pe importul de produse brute de valoare scăzută, cum ar fi cacao, fructe și soia, și exportul de produse cu valoare ridicată, cum ar fi vinul și ciocolata, aducând o contribuție pozitivă la economia UE, dar nu neapărat la nivelul global în aprovizionarea cu alimente.
- Multe dintre mărfurile agroalimentare importate în UE sunt produse în detrimentul a milioane de hectare de păduri și alte ecosisteme naturale, alimentează schimbările climatice, pierderea biodiversității și nedreptățile sociale; UE rămâne al doilea cel mai mare importator de produse legate de defrișările tropicale. Noua lege a UE privind defrișările, aflată în discuție în prezent în Parlamentul European și Consiliul pentru Mediu, este o oportunitate de a opri această distrugere.
- UE importă aproape de două ori mai multe fructe de mare decât produce, iar unele dintre aceste fructe de mare provin din regiuni tropicale în care comunitățile locale se bazează pe aceste stocuri de pește pentru proteine, dar se confruntă cu capturi în scădere din cauza pescuitului excesiv și a schimbărilor climatice. Acvacultura ar putea oferi unele soluții, dar numai dacă se concentrează pe speciile erbivore precum crapul și moluștele filtrante, mai degrabă decât pe speciile carnivore precum somonul.
- UE produce mai multe produse de origine animală decât este recomandat pentru sănătatea noastră. Pentru a susține acest sector zootehnic supradimensionat, mai mult de jumătate din culturile de cereale pe care le cultivăm sunt hrănă pentru animale și importăm cantități mari de soia și alte furaje. Producția de culturi pentru furaje sau combustibil este intrinsec ineficientă, crescând impactul agriculturii și alimentelor noastre asupra biodiversității, sănătății solului și climei.
- UE risipește cantități mari de alimente în fiecare an, estimate la 173 kg de alimente per persoană. Deși există o tendință din ce în ce mai mare de a aborda risipa de alimente la nivelul comerțului cu amănuntul și al consumatorilor, pierderile de alimente la ferme sunt adesea trecute cu vederea, dar se estimează că până la 15% din producția totală de alimente se pierde în timpul sau la scurt timp după recoltare în fiecare an.
- Există un apetit pentru schimbare din partea consumatorilor din UE. Trei din cinci europeni doresc să mănânce mai sustenabil și trei din patru doresc o legislație UE care să garanteze că toate produsele vândute în UE nu duc la pierderea biodiversității.
- Întreprinderile alimentare se implică din ce în ce mai mult cu producția de alimente pozitive pentru natură, agricultura regenerativă și standarde mai ridicate de bunăstare a animalelor. Astăzi, aproximativ 14,6 milioane de hectare de teren din UE și Regatul Unit – 8,1% din suprafața agricolă totală – sunt cultivate ecologic de aproape 350.000 de producători, iar piața alimentară ecologică a UE și-a dublat valoarea din 2010.Viitorul cadru legislativ pentru un sistem alimentar durabil, pe care Comisia Europeană urmează să îl propună în 2023, trebuie să fie un punct de cotitură, potrivit experților. Raportul oferă mai multe căi de politică prin care această nouă lege poate ghida consumul alimentar al UE către durabilitate.
Jabier Ruiz a spus: „Comisia Europeană nu se mai poate sfii în a lua măsuri decisive pentru a aborda impactul asupra mediului și social al consumului nostru de alimente. În caz contrar, asigurarea durabilității sistemului alimentar al UE va rămâne întotdeauna imposibil. Acum este momentul să abordăm problemele adânc înrădăcinate care stau la baza modului în care producem și consumăm alimente. Viitoarea lege-cadru privind sistemele alimentare durabile poate stabili direcția și ghida acțiunile politice viitoare.”
