Desfasurat sub presiunea opiniei publice, a ONG-urilor verzi si a demonstratiilor de strada, summitul de la Copenhaga privind schimbarile climatice se zbate, la final, pentru a gasi o solutie viabila pe termen lung la dezastrul climatic care se prefigureaza. Incheierea unui acord la Copenhaga intre cele 191 de state prezente este conditionat de trei probleme: banii, politica si stiinta, iar cele trei conditii par sa atarne greu in finalizarea unui acord global privind necesitatea reducerii emisiilor de carbon si trecerea la tehnologiile verzi.
Banii. O analiza a costurilor arata ca se impune o actiune imediata la scara globala. Pretul acesteia ar fi depasit cu mult de costurile migratiilor masive cauzate de incalzirea globala, asa incat reducerea emsiilor de carbon este imperativa. Dar, la Copenhaga chestiunea viitoarelor costurilor se intersecteaza cu diplomatia. Tarile industrializate, care au pompat miliarde de tone de carbon in atmosfera, vor trebui sa sustina financiar implementarea energiei verzi pe glob. Deocamdata, nu exista nicio intelegere privind impartirea, cheltuirea si transferul catre tarile in curs de dezvoltare a fondurilor. Ideea ca platitorii de taxe vor sustine, de exemplu, trecerea Chinei la energia verde nu se va vinde bine in Senatul american.
Politica este cea de-a doua problema. Un acord global pentru limitarea emisiilor de carbon presupune o actiune concertata a tuturor participantilor pentru aplicarea dispozitiilor tratatului. Asta ar insemna recunoasterea de catre guvernele nationale a unei autoritati suprastatale, care sa controleze si sa sanctioneze abaterile de la acord. Statele Unite s-au impotrivit intotdeauna unei asemenea subordonari, vezi pozitia americana fata de raportul de la Kyoto. Intre timp, perspectiva, departata oricum, a guvernarii unui regim climatic global va aprinde in mod sigur paranoia miscarilor anti-ecologiste.
Si mai exista o a treia problema: dubiul stiintific. Oponentii unui acord global privind mediul sunt incurajati de postarea recenta a mail-urilor unor cercetatori dintr-un institut de elita britanic: Centrul de Cercetari Climatice (CRU) al Universitatii East Anglia. Documentele postate, acopera un deceniu, si dezvaluie manipularea de catre cercetatori a datelor privind incalzirea globala. "Climategate" a bulversat lumea stiintifica si a pus la indoiala valabilitatea datelor privind cauzele incalzirii globale. Singura consecinta a vicierii datelor este, deocamdata, aparitia unor noi teorii ale conspiratiei.
Unde e Romania?
Prezenta la summit prin presedintele Traian Basescu, Romania are in vedere promovarea tehnologiilor "curate" in industrie, transporturi, agricultura si in managementul deseurilor. Basescu a subliniat ca implicarea Romaniei in lupta impotriva incalzirii globale este demonstrata de progresele inregistrate in indeplinirea obiectivelor fixate de Protocolul de la Kyoto in perioada 1990 – 2007 si de nivelul actual al emisiilor de gaze cu efect de sera, care se situeaza cu 37% sub obiectivul asumat.
Romania a fost criticata la Copenhaga din cauza ca este singura tara din Uniunea Europeana care nu a tratat cu seriozitate problema zonelor protejate. Romaniei i s-a reprosat ca nu acorda un buget serios pentru conservarea ariilor protejate si ca nu exista o autoritate nationala de administrare a acestor zone. Criticile survin in contextul in care Uniunea Europeana a dat in judecata, in septembrie, Romania, la Curtea Europeana de Justitie, pentru aceasta problema. Daca pierde procesul, Romania ar putea pierde zeci de milioane de euro destinati conservarii mediului. In Romania, ariile naturale protejate reprezinta putin peste 5% din suprafata tarii.
Incercarea lui Obama
Sosit ieri la Copenhaga, presedintele american, Barack Obama, a intrat imediat in dezbateri. El s-a intalnit cu 25 dintre cei mai puternici sefi de state si de guverne in incercarea de a salva summitul de la dezastru. Gazda conferintei, primul ministru danez Lars Lokke Rasmunsen, premierul chinez Wen Jiabao, presedintele francez, Nicolas Sarkozy, primul ministru britanic, Gordon Brown, presedintele rus Dimitri Medvedev si presedintele brazilian Lula de Silva au discutat cu oficialul american bazele unui acord. Secretarul de stat american Hillary Clinton a propus joi crearea, pana in 2020, unui fond de 100 de miliarde de dolari destinat tarilor in curs de dezvoltare pentru reducerea emisiilor de carbon si trecerea la tehnologiile verzi.
Incontestabil, atunci cand cadrul negocierilor este viciat de manipularea datelor, iar modelul permisiv al protocolului de la Kyoto este inca valabil negocierile s-ar putea sa nu aiba finalitate. Sistemul presupus a fi adoptat in urma dezbaterilor de la Copenhaga este complex si deschide, cel putin teoretic, oportunitatile fraudelor financiare, dificil de controlat in tarile in curs de dezvoltare. Reuniunea de la Copenhaga nu este ultima reuniune de acest fel, dar ar trebui sa fie ultima care va conduce catre un acord responsabil privind viitorul planetei. De asemenea, va trebui sa fie ultimul tratat in care obligatiile tarilor semnatare sa nu mai poata fi amanate.
La inchiderea editiei, semnarea unui acord la Copenhaga era putin probabila. Dupa zece zile de dezbateri, cele 191 de tari participante n-au ajuns la niciun acord, prapastia dintre Nord si Sud, dintre tarile bogate si cele sarace fiind deocamdata insurmontabila.
