Text de Livia Cimpoeru, corespondenta de la Copenhaga
Daca miscarea pietonala a avut vreodata un loc de nastere, cu siguranta acesta a fost Copenhaga. Privita pana nu demult ca un oras provincial plictisitor, eclipsat de alte metropole trepidante precum Parisul sau Roma, Copenhaga e astazi in topul oraselor cu cel mai inalt standard de viata si locuire. Publicatii turistice reputate nu s-au sfiit s-o declare orasul in care e cel mai bine sa traiesti.
Cea mai ofertanta zona este centrul istoric, intesat cu zone de promenada si dotat cu cea mai complexa retea de piste de biciclete din lume. Chiar si in zilele intunecate ale iernii, peste 120.000 de oameni se deplaseaza pe jos, insa in mijlocul verii, un sfert de milion de oameni se revarsa zilnic pe strazile din centrul orasului.
Stroget, bulevardul fara masini
Bulevadul principal al centrului, Stroget, este cea mai mare artera pietonala din Europa. Scaunele cafenelelor sunt omniprezente in fiecare piateta sau straduta, multe din ele fiind dotate cu paturi pentru zilele reci. Cultura vibranta a cafenelei e la fel de puternica si de atemporala ca fatadele bisericilor luterane din jur.
In fapt, totul a fost premeditat cu ani in urma. A inceput ca o un experiment copiat dupa cultura pietonala din Montreal. Bulevardul Stroget era inchis in mod traditional timp de doua zile de Craciun, insa prin anii 50 era deja sufocat de lungi coloane de masini, camioane si autobuze. Asa arata practic orice strada din Copenhaga, iar batranele piete din centru se transformasera in parcari. Asa ca, in noiembrie 1962, sub pretextul unei inchideri temporare, in prelungirea sarbatorilor, masinile au fost alungate pentru totdeauna de pe bulevard. Initiativa a provocat o reactie violenta, in special din partea comerciantilor din centru, care se considerau deja ruinati. Altii argumentau ca e asta o masura care nu se poate aplica in Danemarca: ”Suntem danezi, nu intalieni. E prea frig aici si ploua prea des. Ne plac cinele luate acasa, nu la cafenelele din centru”.
Temerile s-au dovedit pana la urma nefondate. Bulevardul Stroget a fost luat cu asalt de cafegii si de clienti ai magazinelor, care au creat o noua cultura – cea a spatiilor publice deschise. Dupa succesul Stroget, zona pietonala s-a extins treptat in urmatoarele decenii si la alte strazi si piete. In prezent, reteaua pietonala a Copenhaga se intinde pe o suprafata totala de 100.000 de metri patrati.
Inainte si dupa
La inceputul anilor 70, Jan Gehl, profesor de urbanism la Academia Regala Daneza de Arte Frumoase a inceput sa masoare, in premiera mondiala, impactul pe care il are extinderea retelei pietonale si de biciclete. El publica rezultatele studiilor la fiecare 10 ani. Statisticile sale au masurat cresterea numarului de ”activitati stationare” din centrul orasului, precum statul la cafenea, mersul la cumparaturi sau privitul artistilor ambulanti. Din 1968 si pana in 1995, numarul oamenilor iesiti la aer in centrul orasului a crescut cu 330 la suta, proportional cu extinderea retelei pietonale. Dincolo de cifre, el a strans si dovezi calitative ale recuceririi spatiului pietonal. Studiul sau din 1996, ”Public Space Public Life”, prezinta imagini comparative ale centrului orasului – cum era inainte si dupa – in care strazile par desprinse din universuri paralele. Fiecare pereche de poze descriu tranzitii radicale: pe stanga, in alb-negru, o parcare cenusie din anii 50, iar pe dreapta o scena vie cu pietoni, tarabe si performeri stradali implicati in conversatii animate.
Trafic inteligent
Pe langa zona pietonala, municipalitatea a investit in sisteme inteligente de control al traficului, care pot stabili oricand cate masini trec printr-o mare intersectie sau unde e nevoie de locuri de parcare.
Orice roman ar fi invidios cand ar afla cat cheltuie guvernul danez pentru a imbunatati infrastructura de transport rutier si feroviar. Din 2010, danezii vor cheltui 1% din PIB, adica circa doua miliarde de euro, numai pe cercetare si dezvoltare in transportul public. Obiectivul principal e de a transforma transportul public o alternativa viabila la masina personala, ceea ce va reduce consumul de combustibili si, implicit, poluarea. Pe termen lung, danezii vor ca transportul sa devina complet independent de consumul de combustibili fosili, precum petrolul sau gazele.
O mare parte din bani vor finanta noi rute feroviare intercity de mare viteza si imbunatatirea orarului trenurilor. La acest plan se adauga initiativele guvernamentale de aplicare a unei taxe de poluare pentru masini, investitii masive in noile tehnologii si in transportul public, in sisteme de trafic inteligent si in constructia de noi drumuri. Toate aceste proiecte vor tine cont de protectia naturii, astfel ca podurile, drumurile si caile ferate sa nu distruga zonele salbatice.
