Pentru cei care nu știu sau au uitat când, cum s-a înființat și ce s-a întâmplat apoi cu Parcul Național Buila-Vânturarița, dar și pentru cei care bagă aiurea bățul prin gardul lui imaginar, am zis să scriu o scurtă istorie a lui, din perspectivă personală.
E singurul dintre cele 13 parcuri naționale ale României înființate de către o organizație nonguvernamentală.
Juridic, Parcul Național Buila-Vânturarița a fost înființat de Guvernul României, prin HG, dar Asociația Kogayon a făcut studiile, docmentația și parte din demersurile de înființare. Deci parcul nu ar fi existat fără decizia Guvernului, dar nici fără noi.
✅ 1999 – A apărut ideea parcului, în rândul micii comunități care mergea frecvent pe acest munte. De ce atunci? Pentru că eclipsa de soare a adus brusc în zonă o mulțime de vizitatori, pe care era clar că zona nu era pregătită să-i primească. Tot pe atunci luase avânt braconajul, iar restituirea pădurilor a dus la intensificarea exploatărilor forestiere înaintea și imediat după acest proces.
✅ 2000 – 2003 – Documentare și cercetare cu privire la patrimoniul natural și cultural din zona Masivului Buila-Vânturarița.
✅ 2001 – În primul an de student geolog, am participat într-un proiect al Universității București la evaluarea teritoriului viitorului Geoparc Internațional UNESCO Țara Hațegului.
✅ 2003 – Pe durata unei burse de studiu, am avut ocazia să aflu și învăț în sud-vestul Franței, la firul ierbii, despre ariile naturale protejate, rezervații ale biosferei, geoparcuri, înființarea unui parc național.
✅ 2003 – Împreună cu prieteni, colegi-studenți din domeniul științelor naturii și nu numai, am înființat Asociația Kogayon. Ne-am adunat peste 200 voluntari care și-au pus laolaltă cunoștințe, resurse, energie și pasiune pentru înființarea parcului.
✅ 2004 – Asociația Kogayon a întocmit Studiului de Fundamentare Științifică pentru înființarea parcului. A fost bazat pe puțina informație bibliografică științifică existentă atunci despre zonă și cel mai mult pe studiile și cercetările membrilor asociației.
✅ 2004 –Studiul de Fundamentare Științifică a fost trimis Academiei Române (Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii), care l-a verificat și avizat din punct de vedere științific.
✅ 2004 – Studiul și avizul Academiei Române au fost trimise la Ministerul Mediului.
✅ 2004 – Asociația Kogayon a realizat documentația cartografică (pe hărți topografice, silvice și GIS) a limitelor și zonării interne ale parcului. Limitele le-am verificat în teren, descrierea acestora fiind solicitată de către Ministerul Mediului, folosind hărțile silvice. Limitele și zonarea au fost discutate de către noi cu Romsilva, administratorul celei mai mari suprafețe din parc și cu obștile de moșneni, principalii proprietari privați din parc.
✅ 2004 – Asociația Kogayon a făcut primul proiect concret în parc, igienizarea și prima amenajare turistică a Cheilor Bistriței.
✅ 2004 – Asociația Kogayon a făcut o campanie locală de informare pentru a se înființa Parcul Național Buila-Vânturarița.
✅ 2004 – Ministerul Mediului a pus în dezbatere publică și trimis spre avizare interministerială HG 2151/2004. Actul normativ prevedea înființarea a peste 100 arii naturale protejate. A fost avizat de către toate ministerele impactate, de la administrație la economie și industrie.
✅ 2004 – În 16 noiembrie 2004 Guvernul a aprobat HG 2151/2004, publicată în Monitorul Oficial 38 din 12 ianuarie 2005. Astfel s-a înființat al 12-lea parc național al României: Buila-Vânturarița. Al 13-lea a venit un an mai târziu.
✅ 2005 – Asociația Kogayon a primit premiul pentru cel mai bun proiect de mediu la Gala Societății Civile.
✅ 2005 – Ministerul Mediului a organizat o licitație pentru încredințarea parcului în administrare. Au depus oferte Romsilva și Asociația Kogayon. Ministerul Mediului a decis ca parcul să fie administrat pentru următorii 10 ani de către Romsilva. În urma insistențelor noastre, Ministerul Mediului și Romsilva au hotărât să accepte Asociația Kogayon ca partener la administrare, tot pentru 10 ani. Ne-am asumat anumite obiective privind cercetarea, educația, promovarea, amenajarea și întreținerea infrastructurii turistice.
✅ 2006 – Romsilva a înființat și dotat Administrația parcului cu o organigramă cu 10 posturi și cu sediul la Ocolul Silvic Horezu. Administrația se ocupă de buna conservare a biodiversității parcului, de monitorizare, de managementul vizitatorilor, educație, promovare. Nu administrează păduri, drumuri forestiere, cariere, râuri, pășuni, mănăstiri și alte activități din parc și din zonă.
✅ 2006 – Patru voluntari ai Asociației Kogayon au participat la concursul organizat de către Romsilva și au devenit angajați ai Administrației parcului: biolog, specialist IT, responsabil cu educația și turismul (eu) și ranger. Eu am participat și pentru postul de director, însă Romsilva a condiționat ca acesta să fie inginer silvic. Am pus umărul cu toții la construcția administrației, pază, monitorizare, patrulări, igienizări, amenajare și întreținere infrastructură, salvării montane, dezbateri, negocieri, măsuri de conservare, procese, luptă cu sistemul și uneori cu colegii.
✅ 2006 – Au fost înființate prin ordine de ministru consiliile științific și consultativ ale parcului, acceptându-se propunerile Asociației Kogayon. Din cel științific fac și eu parte de la început, alături de cercetători recunoscuți care cunosc foarte bine zona. Din Costești a mai făcut parte din Consiliul Științific și regretatul coleg geolog Corin Dobrinescu. Din Consiliul Consultativ fac parte toți factorii locali interesați, de la autoritățile județene, la cele locale, operatori economici, proprietari și administratori de teren, mănăstiri, parohii, școli și societatea civilă. Consiliile au întâlniri cel puțin o dată pe an, în cadrul cărora se propun și dezbat proiecte și probleme legate de Parcul Național Buila-Vânturarița.
✅ 2007 – A fost realizat, dezbătut în consilii și public primul regulament al parcului, aprobat prin Ordin de ministru.
✅ 2007 – Ministerul Mediului a hotărât ca parcul national să devină și sit al rețelei europene Natura 2000, pentru protecția habitatelor și păsărilor, fapt oficializat prin Hotărâre de Guvern și Ordin al ministrului.
✅ 2007 – A fost realizat, dezbătut în consilii și public primul plan de management al parcului, aprobat prin ordin de ministru. Au urmat încă două variante, supuse și ele dezbaterii publice și aprobării de către Ministerul Mediului.
✅ 2007 – 2011 – A fost perioada cu cele mai multe proiecte ale Asociației Kogayon în parteneriat cu Romsilva pentru parc, proiecte din care s-a investit mult în educație (programul Ranger Junior, cu peste 5000 copii participanți), în informare și promovare (pagini web, ghiduri, broșuri, pliante, dezbateri etc.) și infrastructură de vizitare (marcarea, amenajarea și omologarea a 19 trasee turistice – 250 km și 160 stâlpi cu săgeți indicatoare, a 3 trasee tematice, amenajarea a peste 100 puncte de informare și a 10 spații de campare, reconstrucția a două refugii turistice montane și a unei cabane, a unor adăposturi).
✅ 2011 – Eu am demisionat de la Administrația parcului, rămânând doar membru al Consiliului Științific.
✅ 2011 – 2016 – Asociația Kogayon a continuat proiectele în parteneriat cu Romsilva, dar cu focus pe educație, promovare a zonei și comunităților locale, dezvoltare durabilă și cât s-a putut întreținerea infrastructurii existente.
✅ 2016 – Romsilva a reînnoit cu Ministerul Mediului contractul de administrare al parcului pentru încă 10 ani, fără să mai dorească și continuarea parteneriatului cu noi. Dar am continuat să colaborăm în diferite proiecte, inclusiv în cel actual al Geoparcului UNESCO Oltenia de sub Munte.
✅ 2016 – Asociația Kogayon a realizat dintr-un proiect platforma de cicloturism a zonei (Oltenia-biking) și am întocmit și transmis Ministerului Turismului documentația pentru clasificarea Olteniei de sub Munte ca destinație ecoturistică. Aceasta s-a pierdut prin sertarele ministerului. A fost momentul în care am hotărât să căutăm la nivel internațional un model viabil pentru dezvoltarea durabilă a Olteniei de sub Munte.
⛳ Ne-am oprit la modelul geoparcului UNESCO, testat deja cu succes acum în 177 de teritorii din 46 de țări. Credem că se potrivește cel mai bine cu situația Olteniei de sub Munte și cu ce ne dorim noi de la viitorul acesteia. Vrem să ne continuăm munca începută acum 20 de ani, dar fără a mai depinde de procese birocratice, administrative și legislative. Ne dorim să evităm astfel intrarea în conflicte generate de impunerea legislativă a ariilor naturale protejate, lipsite de resurse, implicare a statului neinteresat în dezvoltarea locală bazată pe patrimoniu. Dorim să lucrăm cu și pentru comunitățile locale și vizitatori și împreună cu cei care doresc să ni se alăture să promovăm și dezvoltăm ecoturistic zona, prin valorificarea patrimoniului natural și cultural local. Suntem convinși acum că numai bunăstarea comunităților locale și satisfacția vizitatorilor vor duce și la conservarea pe termen lung a patrimoniului.
✅ 2019 – Asociația Kogayon a început proiectul Geoparcului UNESCO Oltenia de sub Munte, proiect de dezvoltare durabilă a regiunii din jurul Parcului Național Buila-Vânturarița, bazat pe promovarea și valorificarea prin ecoturism a patrimoniului natural și cultural local.
✅ 2020 – Asociația Kogayon a transmis la UNESCO, prin intermediul Comisiei Naționale a României pentru UNESCO, scrisoarea de intenție pentru obținerea statutul UNESCO și am intrat în Forumul Național al Geoparcurilor UNESCO.
✅ 2020 – 2021 – S-au realizat peste 80 parteneriate pentru geoparc, s-au discutat și început proiecte, foarte multe dintre ele aflându-se în derulare, s-a investit mult în promovarea zonei și în informarea comunităților și vizitatorilor.
✅ 2021 – Proiectul Geoparcului UNESCO Oltenia de sub Munte a fost acceptat într-un proiect european de regenerare socio-economică și de mediu a unor teritorii, alături de proiecte din alte 9 țări europene.
✅ 2022 – Asociația Kogayon își propune să transmită la UNESCO, prin intermediul Comisiei Naționale a României pentru UNESCO, documentația pentru geoparc.
✅ 2023 – Vizita evaluatorilor UNESCO.
✅ 2024 – Sperăm ca Oltenia de sub Munte să devină al 3-lea geoparc UNESCO din România.
Florin Stoican, președinte al Asociațiilor Kogayon și Parcul Natural Văcărești, este geolog, conservaționist, membru coordonator al echipelor care au înfiintatParcul Național Buila-Vânturarița și Parcul Natural Văcărești, cu expertiză în conservarea naturii, managementul ariilor protejate și al resurselor naturale, dezvoltare durabilă, educație ecologică.
De același autor: Războiul din Ucraina și lupta UE împotriva schimbărilor climatice
Își permite România să nu mai exploateze din parcurile naționale?
Cum e tratat mediul în programul de guvernare? 20 de măsuri benefice dacă ar fi implementate
