România se află departe de țintele climatice. Ce nu funcționează la noul Plan Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice?
România a trimis în luna octombrie Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (PNIESC) Comisiei Europene, la patru luni după termenul limită.
Documentul actualizat a adus doar ajustări minore politicii energetice.
În ciuda angajamentelor de reducere drastică a emisiilor de gaze cu efect de seră, guvernul intenționează să creeze o cerere suplimentară semnificativă de gaz fosil, mizând pe dezvoltarea hidrogenului pentru a sprijini decarbonizarea în viitor.
Comisia Europeană a stabilit, în 2022, noi obiective de cel puțin 42,5% energie regenerabilă în consumul final, și de cel puțin 55% reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030. Statele Membre trebuiau să stabilească cum vor atinge aceste obiective în Planurile actualizate până în iunie 2024. În timp ce unele țări sunt mai avansate, altele nu reușesc să atingă noile obiective.
PNIESC-ul actualizat al României, publicat în septembrie 2024, arată puțin mai multă ambiție față de versiunea anterioară, însă nu destulă.
Noua modelare stabilește o țintă de regenerabile crescută, de la 36% la 38%, dar încă departe de cea de 41% recomandată de Comisia Europeană.
În același timp, planul prevede o capacitate mai mare de gaze: 500 MW suplimentari, comparativ cu versiunea preliminară publicată în decembrie 2023.
PNIESC prevede o capacitate suplimentară de cel puțin 3GW de producție nouă de energie electrică pe gaz până în 2030, dar în realitate sunt planificate mai multe proiecte. Conform bazei de date Beyond Fossil Fuels, România are în plan peste 5GW de capacitate pentru producția de energie electrică din gaze naturale.
Deși ne aflăm în proces de eliminare treptată a cărbunelui până în 2032, cea mai mare parte a acestei capacități va fi înlocuită cu gaz, opusul unei tranziții de la combustibilii fosili.
În plus, aceste planuri nu sunt reflectate în consumul de gaze estimat în PNIESC. Cererea în 2030 este în continuare stabilită la un nivel similar cu cel din 2020, deși operatorul sistemului național de transport de gaze prevede o dublare a consumului, cu 10 miliarde de metri cubi, până în 2030 pentru susţinerea noilor proiecte.
România intenționează, de asemenea, să dezvolte noi exploatări de gaze fosile, cum ar fi producția de gaze offshore din Marea Neagră, ceea ce va face dificilă reducerea emisiilor de carbon pe termen lung.
O analiză recentă a Greenpeace a planului propus de România arată că guvernul intenționează să investească în mod egal în combustibili fosili și în surse regenerabile: 13 miliarde de euro sunt alocate infrastructurii regenerabile, și tot atât pentru gaze fosile. Proiectele prevăzute în document includ extinderea conductelor de transport, noi centrale electrice și un terminal GNL [gaz natural lichefiat, n.red] la Marea Neagră.
Neutralitate climatică cu gaz fosil?
Prin dezvoltarea acestei noi infrastructuri, România riscă să rămână dependentă de combustibili fosili pe termen lung, ceea ce va face extrem de dificilă reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră după 2030.
În acest sens, guvernul a anunțat, la nivel național, că România va atinge neutralitatea climatică până în 2045.
Însă România nu își va reduce semnificativ sursele de emisii până în 2045, ci mai degrabă va crește absorbțiile.
Ceea ce s-a schimbat este sectorul de utilizare a terenurilor și silvicultură (LULUCF), unde există o creștere de 17 milioane de tone a gazelor cu efect de seră captate până în 2030.
Astfel, în loc să reducem sursele de emisii din economie, facem natura să lucreze mai mult pentru noi.
Această modificare se bazează pe un Raport al inventarului de emisii actualizat cu noua metodologie de raportare a emisiilor către Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice (UNFCCC), care nu a fost încă publicat.
Chiar și datele istorice au fost modificate radical, crescând de la 28 la 46 milioane de tone de emisii absorbite în cele două versiuni ale PNIESC, dar nu este clar cum este estimată această creștere.
Ultimele știri alarmante arată de ce nu ar trebui să ne bazăm doar pe natură pentru a reduce impactul asupra climei. Oamenii de știință au constatat că, în 2023, absorbțiile terestre de carbon s-au redus temporar, din cauza evenimentelor extreme precum valuri de căldură și incendii generalizate.
Ei avertizează că ecosistemul oceanic ar putea trece printr-o fază similară din cauza topirii ghețarilor, ceea ce ar putea perturba ciclurile de carbon.
Desigur, acest lucru nu înseamnă că ar trebui să renunțăm la protejarea și extinderea zonelor naturale, ci, mai degrabă, că ar trebui să accelerăm eliminarea treptată a combustibililor fosili, care sunt principala sursă de emisii de gaze cu efect de seră.
Planul propus de România nu merge însă complet în această direcție:o eliminare treptată și clară a combustibililor fosili nu este prevăzută, dar este parțial propusă.
În sectorul energiei electrice și al încălzirii urbane, 50% din gazele fosile ar trebui înlocuite cu gaze regenerabile (hidrogen și biogaz) până în 2036. Acest parcurs este unul problematic. Nu este clar dacă restul gazului fosil va fi înlocuit, deoarece se presupune că utilizarea lui va fi redusă la jumătate față de nivelurile actuale până în 2050.
Apoi, nu există nicio producție masivă de hidrogen verde și biogaz planificată pentru viitor care să poată înlocui jumătate din consumul de gaze, iar cea care va exista ar trebui să fie direcționată către sectoarele industriale precum producția chimică, oțelul și fierul, unde electrificarea directă nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau economic.
Producția de hidrogen verde este, și ea, foarte ineficientă.
Implică pierderi de conversie semnificative și consumă mai multă energie și resurse critice pentru a produce același rezultat ca electrificarea directă.
Și Comisia Europeană își reduce, de fapt, așteptările în domeniul hidrogenului. Curtea de Conturi a sugerat că ambițiile legate de hidrogen pentru 2030 nu sunt realiste, iar în analiza scenariilor pentru țintele 2040 se preconizează un consum de hidrogen la nivel european de 3 milioane de tone, față de 20 cât este ținta stabilită pentru 2030.
Deocamdată, guvernul român mizează pe creșterea masivă a dependenței de gaz fosil, care va dubla costul și efortul către o tranziție verde după 2035.
Chiar dacă unele măsuri din sectorul regenerabilelor au fost îmbunătățite, cum ar fi adăugarea de mai multă capacitate de producție, stocare și, de asemenea, pompe de căldură, lucrurile se mișcă, încă, prea încet.
Planurile actuale prevăd un deficit de 34% în ceea ce privește energia regenerabilă, în timp ce investițiile în eficiența energetică trebuie să crească de șapte ori pe an!
Acesta este motivul pentru care măsurile naționale sunt importante și fiecare țară ar trebui să accelereze aplicarea lor.
#energie #pinesc #energieregenerabila #energiefosila #schimbariclimatice #politicienergie #fossilfuel #energy #comisiaeuropeana #eficientaenergetica #cop29 #hidrogenverde #energieelectrica #incalzireurbana #combustibilifosili #PlanNaționalIntegrat
