Chiar dacă straturile mai profunde ale oceanului se încălzesc într-un ritm mai lent decât cele de la suprafață, animalele care trăiesc în apele de profunzime sunt mai expuse încălzirii climatice și se vor confrunta cu provocări din ce în ce mai mari pentru a-și menține habitatele în viitor, avertizează cercetătorii.
Studiul a analizat modul în care reacționează viața marină la schimbările climatice. Cercetarea realizată de o echipă internaţională de oameni de ştiinţă, publicată în jurnalul Nature Climate Change, a constatat că velocitatea climatului se petrece de două ori mai rapid în straturile superioare ale oceanelor din cauza suprafeţei mai mari afectată de încălzire.
„Am folosit o metrică cunoscută sub denumirea de velocitate climatică, care definește viteza și direcția probabilă cu care o specie trebuie să migreze pentru a trăi în aceleaşi condiţii de climă pe măsură ce oceanul se încălzeşte”, a spus autorului studiului, Isaac Brito-Morales.
Cercetătorii au calculat velocitatea climatului în patru zone oceanice de adâncime din 1955 până în 2005 şi apoi au estimat cifrele pentru perioada 2050-2100 cu ajutorul a unsprezece modele climatice.
„Acest lucru ne-a permis să comparăm viteza climatică în patru zone de adâncime oceanică – evaluând în ce zone biodiversitatea ar putea schimba distribuția cel mai mult ca răspuns la schimbările climatice”, a spus Brito-Morales.
Drept urmare, vieţuitoarele care trăiesc în apele de profunzime au un risc mai mic de a fi afectate imediat.
”Cu toate acestea, până la sfârşitul secolului, presupunând că vom avea un viitor cu cantităţi mari de emisii, nu va exista doar o încălzire mult mai mare a suprafeţei, ci această căldură va pătrunde mai adânc”, a explicat Isaac Brito-Morales, doctorand la Universitatea din Queensland, autorul principal al studiului.
Potrivit lui Brito-Morales, velocitatea climatică diferă în funcţie de adâncime, ”ceea ce reprezintă provocări uriaşe pentru modalităţile în care proiectăm zonele protejate”.
În opinia profesorului Anthony Richardson, de la Universitatea din Queensland, ”indiferent ceea ce facem acum”, vieţuitoarele acvatice din zonele de mare adâncime se vor confrunta cu ameninţări din ce în ce mai mari până la sfârşitul secolului din cauza modului în care suprafaţa apei se încălzeşte.
Un exemplu al efectelor în flux ale încălzirii oferit de cercetători este cel al tonului, care trăieşte la 200-1.000 de metri adâncime, dar a cărui alimentaţie este bazată pe planctonul din apropiere de suprafaţa apei.
