Introducerea unei garanții pe care operatorii economici trebuie să o achite către Administrația Fondului pentru Mediu (AFM) i-a pus pe majoritatea în situația în care nu își vor mai putea desfășura activitatea, iar țintele de colectare a deșeurilor provenite din ambalaje vor deveni de neatins în 2024, semnalează avocata Alina Guler, într-un nou articol de opinie pentru Green Report.
În septembrie 2022, Guvernul României a adoptat o nouă Ordonanță de urgență, și anume OUG nr. 125/2022 pentru modificarea și completarea OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu.
După cum a fost semnalat și la momentul adoptării actului normativ in cauză, câteva dintre modificările aduse de acesta au impact semnificativ asupra modului de raportare, asupra garanțiilor precum și asupra noilor ținte minime de valorificare și reciclare
a deșeurilor de ambalaje.
În România, deșeurile de ambalaje sunt raportate anual fie direct de operatorii economici care produc și pun pe piață astfel de deșeuri, fie de Organizațiile care Implementează Obligațiile privind Răspunderea Extinsă a Producătorului – OIREP, care preiau această răspundere de la operatorii economici, pe baza contractelor privind preluarea și valorificarea deșeurilor de ambalaje, încheiate cu aceștia.
După cum s-a remarcat deja, OUG nr.125/2022 introduce termenii de „valorificare efectivă” și „gestionare efectivă”, pe care legiuitorul omite să îi definească. Mai mult, același act normativ introduce obligația operatorilor economici care desfăşoară activităţi de colectare, valorificare, salubrizare sau brokeraj și raportează deşeuri pentru contribuabilii prevăzuţi la art. 9 alin. (1) lit. v) din Legea 249/2015 de a constitui o garanție de 500.000 RON în favoarea Administraţiei Fondului, sub forma unui depozit în numerar sau a unei scrisori de garanţie bancară, valabilă pentru întreaga perioadă în care raportează deşeuri, cu scopul garantării obligaţiilor fiscale prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. v) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Garanţia se execută de către Administraţia Fondului în cazul în care au fost stabilite obligaţii de plată în sarcina contribuabililor prevăzuţi la art. 9 alin. (1) lit. v) din culpa operatorilor economici care desfăşoară activităţi de colectare, valorificare, salubrizare sau brokeraj.
În cazul în care operatorii economici care desfăşoară activităţi de colectare, valorificare, salubrizare sau brokeraj nu constituie garanţia prevăzută la alin. (2), nu pot accesa sistemul SIATD şi nu pot raporta cantităţi de deşeuri pentru operatorii economici prevăzuţi la art. 9 alin. (1) lit. v).
Până la începutului lunii mai anul curent, mai puțin de 10% din cei 4.000 de operatori au reușit să constituie garanția în cauză.
Efectele acestor modificări vor fi vizibile începând cu primul an în care trebuie realizate raportări conform noii reglementări, respectiv, începând cu anul 2024.
Impunerea așa-zisei valorificări efective sau a gestiunii efective va induce confuzie cu privire la data la care se vor putea efectua raportări, și pe lângă obligația de a constitui garanția menționată mai sus, această confuzie va avea cu certitudine un impact major asupra costurilor operatorilor economici și ale OIREP-urilor, pentru că nu puține vor fi situațiile în care cantități importante de deșeuri de ambalaje vor fi colectate și predate către reciclatori spre sfârșitul anului, dar nu vor putea fi raportate drept efectiv valorificate decât ulterior, data fiind una incertă. Or, dacă valorificarea/gestiunea efectivă a deșeurilor se va putea raporta doar după data de 1 ianuarie a anului următor, costurile vor crește, întrucât OUG nr. 125/2022 impune o contribuție la Fondul pentru Mediu de 2 lei/kg operatorilor economici autorizați pentru implementarea răspunderii extinse a producătorului în domeniul ambalajelor și deșeurilor de ambalaje, pentru diferența dintre cantitățile de deșeuri corespunzătoare obiectivelor anuale, și cantitățile efectiv valorificate.
O altă modificare privește reducerea progresivă a cantităților de ambalaje de plastic de unică folosință puse pe piață, și anume, cu 5% față de anul precedent până în decembrie 2022, cu 10% în 2024, cu 15% în 2025 și 20% în 2026, ținta care trebuie atinsă până în 2029 în ceea ce privește colectarea produselor de plastic de unică folosință fiind de 90%.
Potrivit noii ordonanțe, obiectivele globale de valorificare cresc de la 60% la 65% în 2023 și 2024, 70% în 2025 și 75% în 2030, iar obiectivele globale de reciclare cresc de la 55% la 60% în 2023 și 2024, 65% în 2025 și 70% în 2030. Pentru toate tipurile de deșeuri de ambalaje, obiectivele de valorificare și reciclare sunt majorate:
- Reciclare hârtie-carton: de la 60% la 65% în 2023, ajungând până la 85% în 2030;
- Reciclare plastic (inclusiv PET): de la 22,5% la 35% în 2023, ajungând până la 55% în 2030;
- Reciclare sticlă: de la 60% la 65% în 2023, ajungând până la 75% în 2030;
- Reciclare metale feroase: de la 50% la 60% în 2023, ajungând până la 80% în 2030;
- Reciclare aluminiu: de la 20% la 30% în 2023, ajungând până la 60% în 2030;
- Reciclare lemn: de la 15% la 20% în 2023, ajungând până la 30% în 2030;
Ultima raportare la Eurostat a României include datele aferente anului 2019, începând cu anul 2020 nu s-au mai efectuat raportări în privința ratelor de reciclare a deșeurilor din ambalaje. Ținând cont de datele aferente anului 2019, când procentul de reciclare se situa la abia 44.6% și având în vedere că procentul de reciclare a deșeurilor municipale se menține abia la 11 % conform datelor raportate de România aferente anului 2021, este greu de crezut că toate aceste ținte vor putea fi atinse și raportate ca atare.
În concluzie, devine evident că, în loc de transparentizare și eficientizare a valorificării și a gestionării deșeurilor provenind din ambalaje, statul român asigură (din nou), o confuzie efectivă în tot acest proces, pentru a împiedica raportările anuale, cu scopul de a atrage într-un mod cel puțin discutabil, noi contribuții la Fondul pentru Mediu.
Alina Guler, partener Firon Bar-Nir, este un avocat cu peste 25 de ani de expertiză în probleme de energie, mediu și resurse naturale, care a luat parte în cele mai importante tranzacții de acest tip din România. Cunoștințele Alinei Guler în material de energie și problematicile conexe – real estate, urbanism, mediu. A asistat clienți în procese de investiție, obținere de permise de construire, executarea contractelor de producție și furnizare de energie, privatizări, vânzare și operare de terenuri cu destinație specială, inclusiv pe partea de managementul deșeurilor.
Citește și:
Tehnologii de mediu, în căutare de cadru legislativ: cum riscăm să pierdem banii din PNRR
