Măsurile succesive luate de guvern începând în 2012 și apoi în 2013 au zdruncinat încrederea investitorilor în energie regenerabilă. Cei care au investit în această zonă se declară nemulțumiți de reducerea numărului de certificate verzi. În condițiile în care investitorii au adus ultimele tehnologii în domeniu și au dezvoltat o infrastructură de ultimă generație, reglementatorul a garantat o recuperare a investiției care nu s-a întâmplat, a declarat Ovidiu Pop, director general Verbund România, deținătorul unui parc eolian din Drobrogea, în cadrul unei conferințe.
„Poziția actualului ministru al energiei pare să fie în favoarea promovării investițiilor în sectorul energiilor regenerabile. Și pe partea de infrastructură încearcă să realizeze pachete legislative predictibile, astfel încât investitorii să poată realiza un profit atractiv. Dacă nu se întrunește această cerință de predictibilitate atunci nimic bun nu se poate întâmpla”, a declarat, pentru Green Report, Ovidiu Pop.
Acesta a mai spus că în ultimii ani s-a încercat discreditarea investitorilor în sectorul regenerabilelor pentru pierderile înregistate de producătorii tradiționali cum ar fi termocetralele sau hidrocentralele și pentru presiunea pusă asupra Sistemului Energetic Național, prin conectarea de noi capacități de producție. De asemenea, s-a acreditat ideea că investițiile au fost unele speculative pentru a profita de cadrul legislativ favorabil.
„Cum puteți acuza marile companii de utilități că au făcut investiții speculative? De ce Hidroelectrica nu a investit în regenerabile? De ce Electrica nu a investit? Am avut două proiecte eoliene pe care le-am început simultan (Verbund și Electrica – n.r.) în 2010. Noi am finalizat investiția în 2013, iar ei au îngropat-o. De ce capitalul românesc nu a investit în energii regenerabile? Pachetul legislativ nu a fost făcut doar pentru companiile străine”, a spus Pop.
Supraviețuirea producătorilor clasici depinde de integrarea regenerabilelor
Prezent în cadrul dezbaterii, Laurențiu Ciurel, directorul general al Complexul Energetic Oltenia, a precizat că integrarea capacităților de energie regenerabilă în portofoliul producătorilor clasici (termo, hidro sau nuclear) ar putea fi o soluție pentru menținerea activităților și a profiturilor. Acesta a dat exemplul companiei de stat din Cehia, CEZ, care operează în vestul Europei capacități termo și nucleare și în același timp este cel mai mare investitor în energie regenerabilă din România. „Cred că este posibilă integrarea acestor energii pentru a crea o situație de win-win în care toată lumea să se poată dezvolta. Există momente bune de timp în care cererea de energie poate fi acoperită de oricare dintre producători – hidro, nuclear sau regenerabil”, a spus Ciurel.
De asemenea, administratorului judiciar al Hidroelectrica, companie aflată în insolvență, Remus Borza, a anunțat că în urma rezultatelor financiare din ultimii doi ani compania este interesată de achiziția unor microhidrocentrale în țările din regiunea României și chiar Africa. „Hidroelectrica are suficiente resurse, fonduri proprii, stăm pe 800 milioane de lei resurse proprii. Ne gândim să achiziționăm niște facilități de producție și în afara României. (…) iau în calcul și achiziția de capacități energetice în Senegal. Până atunci sunt câteva oportunități chiar și în România, pe regenerabile. E posibil să cumpărăm câteva sute de megawați în eolian și fotovoltaic”, a spus Borza.
Conform datelor Transelectrica, în momentul de față, România are instalați în energie regenerabilă peste 5.200 de MW, din care 3.220 în centrale eoliene, 1.293 în centrale fotovoltaice, 586 în microhidrocentrale, iar restul este reprezentat de puterea instalată a instalațiilor care folosesc diferite forme de biomasă.
Pentru a tempera creșterea facturilor, Guvernul a decis, pe 1 iulie 2013, să amâne pentru perioada 2017 – 2020 acordarea unui număr de certificate verzi. Potrivit OUG 57/2013, proiectele fotovoltaice primesc doar patru certificate verzi pe MWh, față de șase certificate, cum era până la 1 iulie 2013. Proiectele eoliene beneficiază doar de un certificat din două, iar microhidrocentralele de două certificate din trei.
Totodată, noile proiecte care intră în sistem după 1 ianuarie 2014 primesc din start mai puține subvenții. Potrivit Hotărârii de Guvern 994/2013 din decembrie 2013, parcurile fotovoltaice noi primesc doar jumătate din subvențiile de până acum, respectiv trei certificate din șase.
În cazul parcurilor eoliene, numărul certificatelor se reduce cu 0,5 până în 2017 și cu 0,25 începând cu anul 2018. Prin urmare, noii investitori vor beneficia de doar 1,5 certificate verzi până în 2017 și de 1,75 certificate, din anul 2018. De asemenea, microhidrocentralele primesc și ele cu 0,7% mai puține certificate verzi pe MWh, respectiv doar 2,3 certificate pentru centralele noi.
Citește și:
Europa pierde bani din proasta amplasare a fermelor solare și eoliene
