Stratul de ozon din atmosfera Pamantului absoarbe 93-99% din razele ultraviolete care vin de la Soare si care, altfel, ar afecta viata de pe Terra. Peste 90% din ozonul din atmosfera este prezent aici. El este amenintat insa de anumite substante rezultate din activitatile industriale.
Stratul de ozon este situat la altitudini cuprinse intre 10 si 50 de kilometri deasupra suprafetei Pamantului (in zona joasa a stratosferei). Acest strat a fost descoperit in 1913 de fizicienii francezi Charles Fabry si Henri Buisson.
Cum se formeaza stratul de ozon
Procesele chimice care dau nastere stratului de ozon au fost descoperite de fizicianul britanic Sidney Chapman in 1930. Ozonul din stratosfera Pamantului este creat atunci cand radiatia ultravioleta a Soarelui loveste moleculele de oxigen (O2), ce contin doi atomi de oxigen, separandu-i pe acestia (rezulta doi atomi individuali).
Atomii de oxigen se combina apoi cu molecule de oxigen (O2) si formeaza ozonul (O3). Insa molecula de ozon e instabila, iar cand ultravioletele lovesc ozonul, molecula se separa intr-o molecula de O2 si un atom de oxigen. Acest proces continuu se numeste ciclu ozon-oxigen si are drept consecinta formarea stratului de ozon.
Ne protejeaza de radiatiile ultraviolete
Stratul de ozon este foarte important deoarece el absoarbe radiatiile ultraviolete (UV) emise de Soare. Ele se impart in trei categorii, in functie de lungimea de unda: UV-A (intre 400 si 315 de nanometri), UV-B (315-280 nm) si UV-C (280-100 de nm).
Radiatia UV-C, care este foarte periculoasa pentru oameni, este oprita in totalitate de stratul de ozon. UV-B poate fi daunatoare pentru piele (provoaca arsuri si poate duce la cancer
de piele). Stratul opreste majoritatea radiatiilor UV-B, insa o parte ajunge la suprafata Pamantului. UV-A ajunge la suprafata, dar aceasta este mai putin daunatoare.
Inamicii stratului de ozon
In 1974, doi oameni de stiinta americani au descoperit ca substantele chimice numite clorofluorocarburi (CFC) pot distruge molecula de ozon.
In ultimele decenii, stratul de ozon a avut de suferit, mai ales din cauza cresterii cantitatii de clorofluorcarburi si bromofluorcarburi emise de om.
CFC scapa din sistemele de racire ale frigiderelor si ale aparatelor de aer conditionat, din spray-uri, din procesele de fabricatie a spumelor industriale si din procesele de spalare a metalelor si a componentelor electronice. Apoi, ele urca in straturile superioare ale atmosferei.
In stratosfera, acesti compusi, sub actiunea radiatiei ultraviolete, pierd atomii de clor si de brom.
Un astfel de atom eliberat se ataseaza unei molecule de ozon, legandu-se de unul din atomii de oxigen al acesteia, pe care il desface, lasand in urma sa o molecula obisnuita, cu doi atomi de oxigen.
Pe de alta parte, compusul clor-oxigen (monoxid de clor) este instabil chimic si se desface rapid. Atomul de clor liber ramane in atmosfera si se ataseaza altor molecule de ozon, continuand actiunea de distrugere.
Ca urmare a acestui proces, nivelul de ozon din emisfera nordica a scazut cu 4% pe deceniu. Deasupra a 5% din suprafata Pamantului, in jurul Polului Sud si Polului Nord, au fost observate diminuari ale stratului de ozon.
CFC sunt folosite:
* la spalarea materialelor plastice, a metalelor si a componentelor electronice
* ca propulsori in spray-uri
* ca agenti de spumare pentru spume industriale si poliuretani
* ca agenti de racire in congelatoare, frigidere, aparate pentru aer conditionat si pompe termice
* pentru realizarea de talpi pentru pantofi, bureti pentru scaune si baie, ambalaje
Distrugerea paturii de ozon duce la cresterea nivelului radiatiilor ultraviolete, ceea ce are consecinte grave asupra sanatatii oamenilor:
* arsuri grave in zonele expuse la soare
scaderea eficientei sistemului imunitar, care are ca rezultat o crestere a procentului de infectii si de cancer al pielii
inmultirea cazurilor de cataracte si orbiri
