Aurul este în pământ și tensiunea plutește în aer. Oamenii se uită în stânga și în dreapta. Parcă nimeni nu mai respiră. Numai copiii care au venit la Roșia Montană pentru mici și suc și în schimb zic că sprijină mina de aur (despre care nu știu nimic) înveselesc atmosfera, dându-se în leagăne și alergând găinile.
Roșia Montană, comuna din Munții Apuseni care a ispitit căutători de avere de 2.000 de ani, a devenit una dintre cele mai controversate localități din Europa. RMGC, zis Gold pe scurt, a cheltuit o jumătate de miliard de dolari pe proiectul său, dar nu se știe ce viitor va avea. Comuna este la răscruce. Jurnaliștii români, cu câteva excepții, nu prea scriu nimic. „Crema" jurnalismului românesc a fost în excursie în Noua Zeelandă anul trecut, dar acei ziariși nu s-au obosit să facă o vizită la Roșia Montană. Singurii ziariști care mai trec pe aici sunt ziariștii străini și ziariști locali care și-ar da viața pentru RMGC judecând cum ridică în slavi compania în ziarele lor.
Zilele trecute era mai multă tensiune decât de obicei cu ocazia serbării anuale FânFest. Pentru o asemenea serbare rurală care adună mii de tinerii relaxați (fără-griji-și-fără-bani) din toată țară, erau suspect de multe mașini luxoase parcate în centrul acestui oraș contestat. Nu există nici hotel, nici restaurant, în afara unei mici pizzerii în Roșia. La nici una dintre cel 3 sau patru biserici ale Roșiei Montane nu era nici nuntă, nici botez. Acești oameni erau care cumva invitați ai companiei? Se spune că RMGC are câte un club privat prin localitate unde se distrează angajații. Dar este un loc ciudat totuși. Autoritățile locale nu dau autorizații pentru unele afaceri sau mici întreprinderi, deci oamenii se ascund și există multe lucrurile care se petrec în umbră. Copiii care au mărșăluit în favoarea mineritului purtau tricouri inscripționate cu mesajul „Vrem mineritul". Întrebați dacă „Tati e miner?", micii susținători zice că nu. „Ne-a chemat profesoara aici în excursie și ne dă mici și suc."
Deci tradiția românească cu mici și bere se transferă asupra copiilor. Votezi un primar, primești mici și bere. „Votezi" o mină, primești mici și suc, chiar de la 10 ani. Multor roșieni le e frică să-și spună părerea lor oamenilor necunoscuți. O moață demnă și veselă cu vaci și porci în curte recunoaște că este săracă, dar nu ar vrea să-și vândă casa. Fiul ei lucrează la o mină de cupru și ea nu opune mineritului în sine, dar îi este teamă de cianură, demolarea caselor și defrișarea pădurilor. Nu cred că se mai găsesc asemenea scene bucolice și tradiționale în Europa ca în unele gospodării de la marginea Roșiei Montane.
Citeste mai mult pe cotidianul.ro
