Pădurile din România sunt puține și defrișate în exces. Din acest motiv, nu ne putem permitem să utilizăm biomasa în energie, pentru că am pune și mai multă presiune pe respectivele păduri, și așa în pericol. Aceasta pare a fi opinia cea mai des răspândită în spațiul public de la noi. Cât este însă mit și cât realitate? – răspunde Corina Murafa, expert în politici publice în domeniile climei, energiei și sustenabilității, într-un nou articol de opinie pe Green Report.
Am colaborat recent în cadrul Academiei de Studii Economice din București la un proiect de cercetare care a căutat să evalueaze potențialul utilizării biomasei sustenabile în sectorul energetic românesc. Am pornit de la o tehnologie norvegiană nouă – cea a peleților negri – care promitea să ajute termocentralele pe cărbuni din România să tranziteze de la combustibil poluant la un combustibil, teoretic, regenerabil. Peleții negri se produc prin compactarea și expandarea rumegușului și deșeurilor lemnoase, la temperaturi înalte, având putere calorică asemănătoare cu cea a cărbunelui. Tehnologia, deși incipientă, a fost folosită în câteva termocentrale din lume pentru a înlocui cărbunele ca materie primă. Calculele făcute în cadrul proiectului, alături de partenerii noștri de cercetare din Norvegia, ne-au dat însă speranțele peste cap: deși pe întregul lanț valoric al producției și combustiei emisiile de CO2 ale peleților negri într-un grup de 50MW din România ar fi de numai 5% din cele ale producției de energie pe cărbune din Valea Jiului, am avea nevoie pentru un astfel de grup de circa 6% din toată biomasa disponibilă anual în România, conform statisticilor. În plus, costurile operaționale ar fi, în prezent, de cinci ori mai mari decât cele ale producției de energie electrică bazată pe cărbune.
Așadar, cu tehnologia actuală, slabe șanse să folosim biomasa pentru a produce energie electrică curată. Totuși, putem folosi mai eficient biomasa pe care o avem? Răspunsul este un mare DA. Avem, din păcate, numai 27% din teritoriul țării acoperit de păduri, sub media europeană de 35%. Deși încă din 2008 folosim Inventarul Forestier Național (IFN), o metodă științifică, aliniată la standardele europene, pentru a evalua cât lemn avem în pădure și cât lemn folosim pentru ce, cifrele din statistici continuă să conțină contradicții majore. Conform ultimelor cifrele IFN, mulțumită ratelor bune de creștere a pădurii din ultimii ani și regulamentelor de recoltare, conservatoare comparativ cu țările nordice, Austria și Germania, unde se exploatează procente mult mai mari din creșterea anuală a pădurilor, avem mai mult lemn în pădure decât speram. În schimb, consumăm enorm de mult lemn extrem de ineficient. Conform statisticilor cu privire la consumul de biomasă solidă în România, cele 3,5 milioane de gospodării, preponderent din mediul rural, care se încălzesc cu lemn de foc, consumă aproape tot atât de mult lemn cât se exploatează legal în România. Cifrele din industrie ne arată că foarte puțini români folosesc pentru încălzire forme moderne de biomasă, rezultate din procesarea resturilor din exploatările forestiere: numai 50,000 de gospodării folosesc peleții pentru încălzire. Comparativ, un sistem de încălzire care folosește peleți produce din aceeași cantitate de biomasă de trei ori mai multă energie utilă decât sobele clasice pe lemn. ONG-urile, dar și politicienii, sunt pe bună măsură îngrijorați că, din cauza sistemelor extrem de precare de trasabilitate a exploatării lemnului din pădure (sunt cifre, contestate de industrie, care arată că 8,8 milioane de metri cubi de lemn dispar anual ilegal din pădurile României), chiar dacă am putea extinde folosirea biomasei forestiere pentru a încuraja mai multe gospodării se să încălzească mai eficient, acest lucru nu ar fi de dorit.
Vestea bună: există surse de biomasă neexploatată, cu impact de mediu mult mai mic. Spre exemplu, din deșeurile agricole (paie, coceni) s-ar putea produce agropeleți, cu randamente calorice asemănătoare cu cele ale peleților rezultați din biomasa forestieră. Cercetătorii din domeniul agricol arată că, pentru a permite procesul natural de regenerare a solului, ar fi nevoie să lăsăm pe sol doar circa jumătate din resturile agricole rezultate în urma recoltării. În prezent, din păcate, nu există aproape deloc producție de agropeleți în România, miriștile încă se ard în ciuda interdicțiilor legale în acest sens, iar autoritățile nu reușesc să promoveze legislația secundară necesară pentru asigurarea îndeplinirii criteriilor europene de sustenabilitate pentru biomasa agricolă.
O altă sursă excelentă de biomasă sustenabilă ar putea fi plantele energetice. Din păcate, suprafețele cultivate cu plante energetice sunt în continuă scădere: de la 7000 ha în 2018 la numai 6000 de hectare în 2020. Cantitatea de energie produsă din plante energetice este în scădere și mai drastică: în 2022 s-a produs la jumătate din cantitatea produsă în 2021. Cauzele sunt multiple, una dintre ele fiind sistemul actual de subvenții agricole, care descurajează pădurile crescute spontan și plantele energetice, în favoarea pășunilor montane și culturilor de cereale.
Deși soluții sunt, până una alta jumătate din români se încălzesc în 2023 ca acum două sute de ani: arzând lemn pe foc. Soluția propusă de autorități – extinderea rețelei de gaz natural la sat – s-a dovedit deja a fi perdantă. Avem sate conectate la rețea, în urma investițiilor masive din ultimii ani, unde sătenii nu deschid robinetul la gaz fiindcă este prea scump. Cum necum, se învârt de-o căruță de lemne, și trec iarna. În plus, la nivel național, toată această mare „gazeificare națională” ne costă și ne va scumpa scump: ne menținem dependența de combustibili fosili, deși ne-am asumat neutralitatea climatică până în 2050, iar din 2026 va trebui să taxăm toate aceste gospodării care se încălzesc cu gaz, întrucât sistemul european de tranzacționare de certificate de emisii de gaze cu efect de seră se extinde și asupra clădirilor.
E timpul deci pentru un reset al felului în care se încălzesc românii. Fără îndoială, în orașe și așezări dens populate, viitorul este al pompelor de căldură. Dar cele opt milioane de români care se încălzesc arzând lemne pe foc merită un viitor mai bun: Rabla pentru sobe – un program de înlocuire a sobelor bunicilor cu instalații moderne și circuite termice, care să folosească peleți produși local și sustenabil, mai cu seamă din biomasă agricolă și plante energetice.
Despre autoare: Corina Murafa este expert independent în politici publice în domeniile climei, energiei și sustenabilității. Are proiecte de consultanță pentru Banca Mondială, Comisia Europeană, Frankfurt School of Management, Greenpeace, Environmental Defense Fund, Fundația Friedrich Ebert și alte organizații internaționale. Timp de cinci ani a condus biroul din România și programul global al Ashoka în domeniul planetei și climei. Dă o voce organizațiilor societății civile din domeniul mediului, ca membră în Plenul Consiliului Economic și Social al României. Este totodată lector universitar la Academia de Studii Economice, Facultatea de Administrare a Afacerilor în Limbi Străine.
