Microplasticele au fost găsite în numeroase medii, inclusiv în apa potabilă și în organismul uman. În acest caz, se pune întrebarea legitimă: ne afectează sănătatea? Încă nu, spun specialiștii, dar ar trebui să evităm utilizarea produselor din plastic.
Se pare că microplaticele au fost găsite peste tot, de la cel mai adânc loc din ocean, în zăpadă, în stomacurile balenelor și a păsărilor marine, dar și în organismul uman. În fiecare săptămână, un om ingerează în medie cinci grame de plastic, adică echivalentul unui card bancar. Cele mai mari cantități de microplastice se găsesc în apa îmbuteliată, bere, sare și fructe de mare.
Cel mai recent grup care a fost șocat de descoperirile oamenilor de știință este cel al consumatorilor de ceaiuri la pliculețe. O singură persoană poate să înghită în jur de 11.6 miliarde de particule de microplastic și 3.1 miliarde de particule de nanoplastic dintr-o singură cană de ceai.
În urma unei analize a studiilor făcute până acum în legătură cu microparticulele de plastic prezente în apa de băut, Organizația Mondială a Sănătăţii (OMS) a precizat că microplasticele din această sursă nu par să prezinte un risc pentru sănătate, dar că este nevoie de studii suplimentare urgente pentru a oferi asigurări consumatorilor.
Inevitabil, întrebarea care apare pe buzele tuturor este dacă microplasticele au impact asupra sănătății omului.
„Este nevoie de studii, în această privință”, a spus pentru The Guardian Mark Browne, profesor la University of New South, care studiază plasticul din 2004. „Știm că, la dimensiunea de particule, materialele plastice pot cauza probleme. Însă problema cea mai importantă este care sunt concentrațiile la care sunt expuși oamenii și vietățile sălbatice. Nu avem nevoie de mai multe studii despre care produse eliberează plastic. Avem nevoie de studii care să expună organismele sau modelele la aceste doze, pentru a vedea dacă produc probleme”.
Omul de știință din domeniul mediului Kevin Thomas, directorul Queensland Alliance for Environmental Health Sciences, cercetează deja felurile în care organismul uman este expus la plastic. El a spus că există dovezi că nanoparticule, nu neapărat derivate din plastic, pot face sistemul imunitar să răspundă la nivel celular.
Thomas crede că plasticul ne-ar putea face rău, dar numai după ce a ajuns la dimensiuni foarte mici, nano, care ar putea să treacă de pereții intestinului. Din păcate, mai spune el, aceste particule sunt atât de mici, încât este foarte dificil să fie măsurate.
„Personal, cred că riscul asupra sănătății noastre este mic, ținând cont de ce știm. Dar cine știe ce vom descoperi în viitor. Eu mănânc fructe de mare, dar nu folosesc tocătoare de plastic acasă. Dar aș pleda pentru evitarea materialelor plastice și reducerea dependenței noastre de acestea. Eliberarea materialelor plastice în mediul nostru așa cum facem acum este inacceptabilă”, a mai spus Thomas.
Browne și-a exprimat empatia pentru public, care caută răspunsuri: „Sugestia mea ar fi să gestionăm și să reducem expunerea la acești polimeri și la plastic. Sunt destul dovezi că fac rău încât să facem asta”.
De exemplu, în cazul păsărilor de mare, bucățile mai mari de plastic care se adună în stomacul acestora le poate suprima pofta de mâncare ce duce, în final, la deces.
Aceste bucăți mai mari de plastic, care omoară vietățile marine și poluează plajele, în cele mai multe cazuri, vor fi microplasticele de mâine.
