Text de Zoli Toth
In fiecare dimineata, noi, locuitorii Capitalei, deschidem larg ferestrele ca sa ascultam claxoane. O adevarata simfonie de sunete stridente. Contribuim la intretinerea ei cand plecam in automobilele personale sau de serviciu. Unul a blocat intersect ia, sa-l claxonam! Am prins din nou stopul si m-am enervat, dau un claxon sa-mi treaca. Uite un pieton care indrazneste sa treaca strada, cu claxoanele pe el!
Oameni buni, nu mai pot de atata zgomot. Poluarea fonica a atins cote insuportabile. Ne atentionam, ne deranjam unii pe altii, noi, soferi in trafic, si nu ne mai gandim ca deranjam pe toata lumea. Sa locuiesti in centru sau pe vreun bulevard este deja un mare dezavantaj. Cum vor creste pruncii care acum isi beau biberoanele cu lapte in sunet de claxoane? Vor claxona, asta e clar, si vor tipa cum vor avea voci. Vor tipa fara sa stie de ce – gata nervosi de atata poluare fonica.
Oameni buni, suntem condamnati la trafic zi de zi, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne facem pedeapsa si mai grea!
Zi de zi ne prelungim spatiul personal in autombile. Ore in sir ne straduim sa ajungem la birou, la intalniri, la cumparaturi, acasa s.a.m.d. Automobilul personal devine astfel continuarea corpului nostru si, de ce nu, o carte de vizita – asemenea hainelor. Asa cum femeile ajung sa se (re)cunoasca dupa parfum, oja sau marca de pantofi, un sofer care se uita un pic in jur poate sa-si caracterizeze colegul de la stop dupa un gest.
In acest "univers" aproape de sine statator, special, eu pot fi descifrat, chiar dupa aparente. Sunt calm si rabdator de felul meu (doar m-am nascut in Banat :)), dar in trafic devin rosu si nervos ca masina mea. Nu, n-am nicio problema cu domnul care vorbeste la telefon – atata doar ca a uitat sa semnalizeze, nici cu doamna care se rujeaza la stop, dar ma deranjeaza teribil manelele sau orice tip de muzica pe care sunt fortat sa o ascult.
Si muzica pe care o asculti e o carte de vizita. Oricat de meloman ai fi, oricat de rafinate ar fi gusturile tale muzicale, tine cont de faptul ca nu vrem toti sa te cunoastem, ca strada nu e locul potrivit pentru socializare. Inchide geamurile, trage capota, fa ceva ca eu sa nu aud!
Doamna care tocmai s-a rujat deschide gratioasa fereastra, scoate o mana la fel de gratioasa, cu unghii colorate si lasa sa cada o punga, evident, colorata. A facut curatenie! Cobor si ii inapoiez bagajul cat pot de elegant. Se uita stupefiata la mine si incepe sa tipe. Doamna, o punga din plastic este biodegra dabila, dar in 400 de ani! Agentul de circulatie priveste amuzat disputa noastra si apoi ma amendeaza pentru ca am blocat circulatia, se facuse verde.
Oameni buni, in ce lume traim? Sa fie doar tara asta de vina? Agentul este pus doar sa asigure fluidizarea traficului, nu sa vegheze la curatenia orasului, imi explica. Pornesc pe muzica lui Mozart. Privesc PET-urile de toate soiurile de pe marginea drumului si ma simt ca-ntr-un film prost, in care contrapunctul a fost atat de mult subliniat, incat a devenit grotesc. Da, fiecare gest este o carte de vizita. Ce faci in spatiul tau personal, fie acesta in masina? Iti pasa de ce e in jur, te gandesti la ce lasi in urma? Felicitari, inseamna ca esti o fiinta valoroasa, cu respect fata de sine si, implicit, fata de tot ce te inconjoara. Ţine de educatie, de bun-simt si un pic de cultura. A lasa loc de buna ziua se refera la tot spatiul inconjurator. Distruge-l cu nepasarea/ignoranta/aroganta ta si iti va raspunde la fel. Asa cum fac si semenii tai daca ii ranesti.
S-a tot vorbit despre campania pro-deodorant. Cine sunt cei care se dau cu parfum scump peste transpiratie? Iata-i: sunt cei care arunca gunoaie in trafic si apoi claxoneaza.
