Recenta decizie irevocabila a Inaltei Curti de Casatie si de Justitie (ICCJ) de a obliga Ministerul Mediului si al Padurilor (MMP) sa elibereze acordul de functionare pentru barajele de la Cetate si Corna arata ca, in cele din urma, nu numai politica, dar si economia a ajuns sa fie administrata prin decizia instantelor judecatoresti.
Intens decredibilizate, criticate, subfinantate, dar si indeajuns de protectoare cu propriii corupti, instantele judecatoresti se arata a fi unul dintre putinele motoare ale societatii ramase in stare de functionare. Epopeea acestor avize, pe care MMP ar fi trebuit sa le elibereze inca din 2007, in urma deciziei propriei comisii formate din specialisti, dovedeste ca RMGC este si ea victima nu numai a ONG-urilor in cautare de obiective pentru a-si justifica existenta, dar si a unei administratii incapabile si nedoritoare sa aplice legea.
Daca in ceea ce priveste chestiunile patrimoniale lucrurile pot fi interpretabile, cel putin pana intr-un punct, in ceea ce priveste siguranta barajelor de la Corna si Cetate, asa cum le-a proiectat Montgomery Watson Harza din SUA, cea mai importanta companie de profil din lume, lucrurile exista sau nu, proiectul corespunde sau nu normelor romanesti si europene. Decizia Comisiei Nationale pentru Siguranta Barajelor (CONSIB) din aprilie 2007 arata ca proiectele corespund normelor invocate, si doar tergiversarea excesiva a procedurilor de acordare a avizului de siguranta a determinat compania sa actioneze ministerul in judecata.
Astfel s-au mai spulberat doua dintre miturile pe baza carora este construita campania de denigrare publica a proiectului. Primul cazut este mitul justitiei “prietenoase” cu opozitia, sursa doar a unor decizii de natura sa blocheze toate demersurile tehnice de aprobare a investitiei.
Pana nu demult, “aparatorii neinfricati” ai patrimoniului doar din localitatea Rosia Montana, pentru ca patrimoniul din Bucuresti, Dobrogea sau din Muntii Orastiei nu este demn de ilustra lor atentie, puteau fi auziti ca toate deciziile instantelor au fost potrivnice proiectului. Aceasta afirmatie, la limita calomnioasa, poate fi considerata o manipulare grosolana pentru ca in toate cazurile pretins litigioase ceea ce s-a contestat nu au fost chestiunile de fond, ci acelea de forma, asa-zisele vicii procedurale. in cazul barajelor, lucrurile fiind cuantificabile si probabile matematic, decizia instantei a fost una logica, de obligare a ministerului sa-si respecte propriile legi si regulamente de functionare.
Al doilea mit este acela al “apocalipsei cianurilor“ revarsate din “firavele” baraje ale RMGC catre curatele ape care pleaca din Romania spre Ungaria. Vizita ministrului Borbely la Rosia Montana a aratat ca aceasta localitate este departe de ceea ce prezinta opozantii proiectului in comode reuniuni consumatoare de timp, biscuiti, ceai sau Coca-Cola, in functie de sezon.
Pe langa problemele sociale, Rosia Montana are mari probleme ecologice, iar construirea barajelor de la Corna si Cetate, la parametrii tehnici asumati de catre companie, nu doar fereste populatia si mediul de posibile efecte negative, in cazul unui accident, dar contribuie, inca din start, la ecologizarea zonei. Specialistii platiti de stat, abilitati si validati de organizatiile de profil nationale si internationale, au aratat ca proiectul nu numai ca se inscrie in norme, dar le si depaseste in materie de siguranta.
Asa cum este, imperfecta si pusa in practica nu numai de oameni pregatiti si bine intentionati, justitia a dat in cazul RMGC versus MMP o proba de functionare. in conditiile in care cauza justitiabila este clara, documentele probabile sunt suficiente, iar legile in baza carora se iau deciziile sunt limpezi, judecatorul are toate motivele sa dea o decizie dreapta.
