Schimbările climatice aduc mai puțină zăpadă ca oricând, afectând industria sporturilor de iarnă care se bazează acum pe zăpadă artificială pentru a satisface cererea. Însă producția acesteia consumă extrem de multe resurse și afectează mediul înconjurător.
Stațiunile montane europene se confruntă cu cele mai uscate ierni din ultimul timp. În Alpii Elvețieni, ultima iarnă atât de uscată a fost în 1864, iar previziunile arată că stațiunile alpine vor pierde până la 70% din cantitatea de zăpadă până în 2099. În aceste condiții, turismul are de suferit și stațiunile se bazează pe zăpadă artificială pentru a satisface cererea extrem de mare, în special în luna decembrie. În Elveția, 50% dintre pârtii pot produce acum zăpadă artificială, iar în Austria numărul se ridică la 70%.
Impactul zăpezii artificiale asupra naturii
Oamenii de știință observă îngrijorați folosirea tot mai deasă a zăpezii artificiale, avertizând asupra costurilor procesului de producție și asupra consecințelor față de mediu.
Pentru ca tunurile de zăpadă să funcționeze, este nevoie de rezervoare generoase cu apă. Conform ONG-ului elvețian Pro Natura, acestea afectează geologia munților, consumă extrem de multă apă și degradează cursurile de apă locale folosite pentru preluarea apei. Unele stațiuni ajung să consume zeci de mii de litri de apă pe minut pentru a ține pârtiile în formă.
În plus, tunurile de zăpadă consumă foarte multă energie. Potrivit estimărilor, energia folosită de-a lungul unui sezon ar fi de ajuns pentru a alimenta un oraș mic.
Tunurile de zăpadă au nevoie de temperaturi mai mici de 0 grade pentru a funcționa. Stațiunile au nevoie de temperaturi joase încă din luna noiembrie pentru a avea pârtiile gata în decembrie. Astfel, unele stațiuni care se află la altitudini mai joase au găsit o altă soluție: „fermele” de zăpadă. Acestea implică stocarea a tone de zăpadă produse în ianuarie și februarie sub rumeguș, pe timp de vară, până la următorul sezon. Pe lângă consumul substanțial de apă din râurile locale, acest procedeu ajunge să risipească până la 30% din zăpadă, care se topește pe parcursul verii.
Industria sporturilor de iarnă și exploatarea mediului
Industria sporturilor de iarnă valorează miliarde de dolari, iar stațiunile fac tot ce le stă în putință pentru a oferi vizitatorilor condiții propice, investind în tehnologii care oferă zăpadă și prelungesc sezonul. Spre deosebire de acum un secol, când primii schiori se adaptau condițiilor meteo și nu se așteptau la zăpadă din noiembrie până în aprilie, sporturile de iarnă moderne creează artificial condițiile de sport, consumând foarte multe resurse și afectând habitatele naturale ale animalelor sălbatice.
Pentru a crea pârtii noi, regiuni întregi sunt despădurite, deranjând habitatul natural al multor specii de păsări și mamifere. Pârtiile afectează inclusiv vântul și luminozitatea din pădurile alăturate, scăzând calitatea habitatului.
În plus, stațiunile se bazează pe combustibili fosili și consumă foarte multă electricitate pentru teleschiuri, telescaune și telecabine. Funcționarea telecabinelor pentru o lună implică suficientă energie electrică pentru a alimenta aproape 4 gospodării pentru un an. Un singur ratrac folosit pentru a menține pârtiile consumă aproximativ 18 litri de motorină pe oră și produce dioxid de carbon, oxizi de azot și alte particule poluante.
În condițiile în care iernile vor deveni tot mai calde și mai uscate, industria sporturilor de iarnă va trebui să găsească soluții mai sustenabile și mai puțin invazive. Multe stațiuni fac deja eforturi pentru a minimiza impactul asupra mediului: energie regenerabilă, gestionarea mai eficientă a deșeurilor, tehnologii ecologice de construcție, menajarea pădurilor. Iubitorii sporturilor de iarnă pot lua o decizie informată asupra stațiunii pe care o vor vizita și pot evita să meargă la schi în afara sezonului.
