Tinerii din Germania își acordă un an după terminarea liceului ca să exploreze ce drum profesional li se potrivește. Căutarea este activă și are loc într-un mediu care îi scoate mult din zona lor de confort: în altă țară, unde fac voluntariat. Teodora Vasilichi a folosit un an de voluntariat în Germania ca o punte între studii și așa i-a devenit limpede că nu i-ar fi plăcut de fapt să fie profesoară, cum își imaginase.
Cei mai mulți tineri din Germania nu se înscriu la facultate imediat după terminarea liceului. Își iau un an liber în care fac voluntariat – de cele mai multe ori, în străinătate – ca să-și dea seama ce drum vor să urmeze mai departe. Familia, societatea, îi încurajează să ia această pauză ca să aleagă cea mai bună opțiune pentru ei. Acest an de căutări cântărește greu în CV-ul unui german care vrea apoi să studieze sau să se angajeze pentru că arată că este deschis la minte, că a călătorit și a trăit diverse experiențe internaționale, dar și că s-a cunoscut mai bine pe el. Acum este un adult conștient de sine, asumat.
„Vin uneori și la noi în România, ceea ce e foarte inedit pentru că la noi niciun tânăr de 18, 19 ani n-o să se ducă un an în altă țară. Cultura noastră nu-i încurajează să facă asta – ar fi considerat nebunatic și contrar normelor familiale și sociale clasice. Însă nemții sunt foarte atenți pe partea asta de reflecție, de învățare, de a extrage elemente utile pentru viitorul lor”, a explicat Corina Pintea, director executiv Pro Vobis, un ONG care sprijină de 30 de ani dezvoltarea mișcării de voluntariat în România.
Teodora Vasilichi făcuse voluntariat în școala generală – în Săptămâna Altfel adunau deșeurile de pe marginea râurilor – și în liceu, când a participat la proiecte internaționale de voluntariat de scurtă durată. Iar în timp ce era studentă la Facultatea de Litere de la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj a petrecut o lună într-un oraș din Germania, după ce a primit o bursă de studiu. Însă decizia de a face un an de voluntariat a fost uneori privită cu scepticism. „Vezi să nu-ți pierzi ambiția!”, a auzit.
„Eu am făcut asta după facultate pentru că în țara noastră nu se obișnuiește să faci un an de voluntariat. Nici nu știu dacă se apreciază foarte mult munca ta voluntară în România la fel cum se apreciază în Germania”, a spus ea.
Planul pe termen mai lung al Teodorei era să urmeze un masterat în lingvistică în Germania, dar pentru asta îi trebuia un certificat de limba germană.
„Ca să obțin acel certificat aveam nevoie de timp. M-am întrebat cum să fac să câștig mai multă experiență, să nu pierd timpul, dar și să învăț mai bine limba ca să obțin certificatul. Soluția pe care am găsit-o a fost să mă implic într-un proiect de voluntariat”, povestește ea.
Cu ajutorul Organizației Pro Vobis, a fost acceptată ca voluntară la o școală privată în Germania care făcea parte din programul de voluntariat Erasmus Plus. Jobul era de asistent de profesor și trebuia să supravegheze elevii, să le așeze și să strângă masa și, pentru că avea un nivel bun de limba germană, să le și predea uneori. Părinții copiilor contribuiau și ei prin muncă voluntară – fie că organizau târguri și evenimente, fie la curățenia generală a școlii din fiecare toamnă.
Pentru a măsura amploarea voluntariatului, statul german realizează un studiu național la fiecare cinci ani, începând cu 1999. Dacă atunci, 30,9% dintre nemți cu vârste de peste 14 ani făceau voluntariat într-o formă sau alta, în 2019 procentul a urcat până la 39,7%. O creștere pronunțată a fost observată în rândul persoanelor de peste 65 de ani – de 18%, în 1999, la 31,2% în 2019. În ultimul an în care a fost făcut până acum studiul, categoria cu oamenii cei mai implicați era cea de 30 – 49 de ani (44,7%), urmată de 14 – 29 de ani (42%) și 50 – 64 de ani (40,6%).
În 2006, Ministerul Afacerilor Externe a început să promoveze centrele multi-generaționale (în ideea de a transfera conceptul familiei extinse către societatea modernă). Iar în ultimii ani au luat amploare proiectele de mentorat în care voluntari seniori îi ajută pe cei tineri la școală sau în viața profesională.
Astfel, în jur de 30 de milioane de cetățeni se implică în fiecare an în activități în cluburi sportive, culturale și muzicale, precum și în școli și grădinițe, în proiecte de mediu, în sectorul de îngrijire și sănătate, în asociații cetățenești și inițiative de cartier. Unele programe sunt dedicate unor grupuri specifice cum ar fi persoane în vârstă, persoane cu dizabilități sau cu alte orientări sexuale. În plus, organizațiile de protecție civilă, cum ar fi Agenția Federală pentru Ajutor Tehnic (THW), pompierii și organizațiile de ajutor recunoscute se bazează pe angajamentul voluntar. Ajutorul voluntarilor este cel mai vizibil în perioade de criză, cum ar fi inundațiile, perioade cu cifre ridicate de imigrație sau pandemia de Covid-19.
Teodora a avut momente în Germania în care număra lunile rămase, în care un an întreg de voluntariat i se părea prea mult, în care era hotărâtă să renunțe la proiect. Venise să învețe limba, să cunoască oameni, dar uneori era nevoită să mai spele și vasele în care mâncau copiii.
„Observam cum trebuie să te sacrifici și să faci unele munci care nu sunt foarte intelectuale. A fost greu să-mi păstrez scopul în fața ochilor”, spune ea.
Corina Pintea, de la Pro Vobis, e mereu pregătită pentru astfel de crize pentru că apar des în cazul voluntarilor care pleacă peste hotare. Organizația care îi trimite le face o pregătire înainte, iar Corina îi avertizează că vor fi și momente mai dificile, cu frustrări și situații în care poate n-o să le placă și o să dorească să se întoarcă acasă. Dar și că fluctuațiile de motivație sunt normale. Mai contează și cât de pregătiți sunt în general tinerii să gestioneze momente mai dificile și procesul de adaptare la o viață nouă și la învățarea interculturală.
„Teodora era foarte hotărâtă să renunțe. Însă prin discuții succesive i-am pus o oglindă, i-am amintit motivația pe care a avut-o când a plecat și i-am dat un pic de perspectivă. Pentru că tinerii, într-o situație de acest fel, văd numai bucăți din peisajul total”, a spus Corina, care susține programe de mentorat pentru persoanele care sprijină voluntarii în adaptarea în comunitatea locală și în procesul de învățare și dezvoltare personală.
La jumătatea programului, Teodora și-a dat seama că planul ei inițial de viitor, de a deveni profesoară, n-o mai încântă. Era prea copleșitor pentru ea să lucreze cu mulți copii și și-ar fi dorit să facă ceva mai practic. A ales o facultate în domeniul administrării afacerilor.
În anul de voluntariat, Teodora spune că nu s-a limitat la cerințele din program. Nu putea doar să meargă la școală, să aibă grijă de copii, și să se întoarcă acasă. S-a înscris în alte organizații care predau limba germană și în coruri muzicale, se întâlnea uneori cu tutorele ei – o persoană care o ajuta în orice dificultate întâlnea în activitatea ei -, participa la întâlnirile semestriale cu alți voluntari.
„Nici nu-ți dai seama cum dezvolți anumite pasiuni sau abilități fiind acolo. Criza de identitate te lovește oricum, oriunde ai fi în cadrul unui proiect de voluntariat de lungă durată. Pentru că e ceva care înseamnă devotament pe termen lung, să renunți la egoismul tău, la țelurile tale, să devii mai deschis. Asta te învață un proiect de voluntariat”, a spus ea.
Guvernul apreciază implicarea voluntară și, prin Ministerul Federal de Interne, sprijină și promovează aceste activități. De exemplu, în aprilie 2020 a fost înființată o fundație care va avea rolul de a menține structurile de voluntariat în regiunile slab structurate cu putere economică și accesibilitate reduse) și în cele rurale. Fundația are 75 de angajați și un buget anual de 30 de milioane de euro, iar activitatea acesteia se va desfășura în coordonare cu programele de voluntariat deja existente
„Voluntariatul este de neînlocuit. Fără angajamentul voluntar al milioanelor de oameni din Germania, ofertele diverse din cadrul cluburilor sportive sau culturale și misiunile zilnice ale organizațiilor de salvare ar fi de neconceput”, spunea ministrul federal de Interne de atunci, Horst Seehofer.
În multe programe, voluntarii internaționali rimesc contravaloarea pentru cazare, hrană sau îmbrăcăminte de lucru și le sunt acoperite contribuțiile la asigurarea de pensie, de accident, de sănătate și de șomaj. Uneori primesc și bani de buzunar care pot fi chiar și 400 de euro pe lună. Germanii care fac voluntariat primesc un card de voluntar cu care au unele beneficii, plus alocație până la 25 de ani.
De la acel moment de cumpănă, când a vrut să părăsească programul de voluntariat, au trecut trei ani și jumătate și Teodora este încă în Germania. Spune că i se potrivește țara renumită pentru disciplină și punctualitate pentru că și ea este o fire mai formală. S-a întors recent dintr-un semestru de studiu în Franța și mai are un semestru până să încheie facultatea. Lucrează la o companie în domeniul contabilității și finanțelor și spune că povestea ei ar fi fost cu totul diferită dacă nu ar fi participat în proiectul de voluntariat.
***
Citește și:
Cât de popular este voluntariatul în România
Cum te transformă o experiență de voluntariat pentru mediu
Școala Ferdinand, în care voluntariatul face parte din cultură
