In Romania exista in prezent aproape 900.000 de hectare de teren agricol poluate chimic, din care 200.000 sunt poluate cu metale grele mult peste limita.
Poluarea nu este de data recenta, avand o vechime de mai mult de 50 de ani sau chiar 100 de ani. Ea a inceput indeosebi in zonele de extractie a minereurilor neferoase si apoi imprejurul unor uzine de prelucrare a minereurilor – cum este si Sometra Copsa Mica.
Dupa decembrie ’89, aceste terenuri au fost retrocedate fostilor proprietari, care le cultiva. Numai ca nivelul productiilor este foarte scazut, iar metalele grele se transmit in plante, care astfel nu pot fi folosite nici in hrana oamenilor, nici a animalelor.
Ce se poate face in acest caz? O solutie ar fi ca poluatorul sa preia recolta nociva de la localnici si sa le dea in schimb produse sanatoase, ori despagubire in bani. Potrivit legii, depoluarea trebuie facuta de poluator, dar de la lege la aplicarea ei e cale lunga.
Cele mai extinse suprafete de terenuri poluate cu metale grele (plumb, cadmiu, zinc) se afla in zonele Copsa Mica, Zlatna, Baia Mare, Bucuresti (zonele Neferal, Acumulatorul), Valea Calugareasca, Moldova Noua.
Sursele principale de poluare cu metale grele sunt platformele industriale de prelucrare a minereurilor neferoase, namolurile provenite de la statiile de epurare a apelor uzate, irigarea cu ape uzate, fertilizarea si amendarea solurilor.
O solutie viabila de remediere, testata in Romania, este cea de imobilizare in-situ a metalelor grele, cu scopul limitarii transferului lor in plante, utilizand carbonat de calciu, bentonita si tuf zeolitic. Aceste tratamente sunt insa scumpe si foarte putini fermieri si le pot permite.
Pentru mai multe informatii vizitati Tribuna
