Deșeurile din România rămân poveste fără sfârșit și deși prin PNRR s-au promis finanțări de sute de milioane de euro, sectorul se confruntă cu noi provocări, dintre care noi am selectat trei probleme majore ale managementului deșeurilor, în timp ce colectarea separată și reciclarea rămân la cele mai scăzute cote din Europa.
În cadrul conferinței Pria Events pe tema gestionării deșeurilor, mai mulți oficiali și experți au evidențiat problemele critice cu care România se confruntă în domeniul salubrizării și reciclării.
Printre cele mai stringente se numără lipsa instalațiilor de tratare a deșeurilor în Sistemele de Management Integrat al Deșeurilor (SMID), implementarea sistemului „Plătește cât arunci”, dificultățile privind indicatorii de performanță și tarifele operatorilor de salubritate, dar și lipsa unor obiective clare pentru economia circulară.
Lipsa instalațiilor de tratare: o problemă sistemică
Una dintre cele mai mari provocări evidențiate de oficiali este faptul că multe depozite de deșeuri nu dispun de instalații de tratare, ceea ce duce la probleme grave de mediu. Ministrul Mediului, Mircea Fechet, a subliniat că România este investigată de Comisia Europeană și Curtea de Justiție a Uniunii Europene pentru că nu tratează deșeurile înainte de depozitare.
„Ne întreabă Comisia și Curtea Europeană de Justiție de ce nu tratăm deșeurile înainte de a le depozita, pentru că au informații că în patru depozite din România se întâmplă acest lucru. În opinia Comisiei, excepția e legată de acea situație în care nu tratezi, când, de fapt, știm cu toții că în România excepția e mai degrabă atunci când autoritățile locale își fac datoria și tratează și stabilizează deșeurile înainte de a le depozita”, a declarat Fechet.
Această problemă nu este nouă, însă consecințele ei sunt tot mai vizibile. Lipsa tratării adecvate a deșeurilor contribuie la poluarea solului și a aerului, în special prin emisiile de metan provenite din descompunerea acestora. În plus, România continuă să plătească amenzi semnificative pentru nerespectarea normelor europene.
Fechet a menționat că recent s-au plătit trei milioane de euro în sancțiuni, iar suma totală plătită pentru plastic nereciclat a ajuns la un miliard de euro. „Acești bani ar fi putut fi folosiți pentru a ecologiza depozitele la timp, dar am ajuns în această situație din cauza inacțiunii autorităților”, a adăugat el. Fechet a subliniat că în acest moment se vor plăti și sancțiunile, și costurile de ecologizare.
Mihaela Frăsineanu, consilier de stat, a atras atenția asupra faptului că România este „acoperită la nivel teoretic” cu sisteme de management integrat al deșeurilor (SMID), dar acestea nu funcționează așa cum ar trebui, în primul rând pentru că nu există stații de tratare care să neutralizeze deșeurile.
„Este foarte greu să aduci sistemele de management al deșeurilor în realitatea de astăzi, iar autoritățile nu au banii necesari. Fondurile europene din perioada anterioară nu mai pot acoperi necesarul, iar acum trebuie să ne gândim la alte soluții, cum ar fi parteneriatele public-private.”
În plus, Constantin Damov, președinte CERC și Green Group, a subliniat că problema nu este doar lipsa tratării, ci și lipsa unui obiectiv clar al primăriilor în ceea ce privește economia circulară.
„Deșeul înseamnă resursă. În România, demonizăm companiile de salubritate, dar acestea supraviețuiesc din ce în ce mai greu. Nicio primărie nu și-a propus să atingă un anumit grad de circularitate”, a spus el.
Damov a mai evidențiat că unele unități administrativ-teritoriale (UAT) și-au creat propriile companii de salubritate, dar acestea ajung în situația absurdă să fie de trei ori mai costisitoare decât serviciile private.
Sistemul „Plătește cât arunci” – o soluție greu de implementat
Sistemul „Plătește cât arunci” este considerat un mecanism esențial pentru reducerea deșeurilor, însă implementarea sa ridică multiple provocări. În teorie, acest sistem ar trebui să determine cetățenii să plătească în funcție de cantitatea de gunoi generată, încurajând astfel reciclarea și reducerea risipei. Însă el nu a fost implementat în niciun mare oraș din țară.
Conform Mihaelei Frăsineanu, acest sistem este deja prevăzut în legislație și nu a fost abrogat.
„PNRR-ul vine cu infrastructura care să permită existența unui sistem informatic ce va face mai ușor aplicabil acest instrument. În momentul în care vor fi finalizate insulele ecologice digitalizate și platformele informatice aferente, autoritățile locale vor putea implementa mai eficient acest mecanism”, a explicat Frăsineanu.
Cu toate acestea, aplicarea sistemului la blocuri rămâne o problemă majoră. Zoltan Palhegy, director al RER Vest, a confirmat dificultatea implementării la blocuri.
„Nu am găsit nici o soluție eficientă pentru implementarea sistemului ‘PLĂTEȘTE CÂT ARUNCI’ la blocuri. Dacă știe cineva o soluție, sunt deschis să o aud, pentru că timp de doi ani nu am văzut niciuna viabilă”, a spus el.
Indicatorii de performanță și tarifele operatorilor de salubritate
Un alt punct de dispută este legat de indicatorii de performanță ai operatorilor de salubritate și tarifele practicate. În prezent, majorarea tarifelor este un proces birocratic greoi, iar operatorii de salubritate acuză că sunt puși în dificultate din cauza întârzierilor în aprobarea tarifelor. În aceste situații, companiile nu reușesc să își mai acopere costurile în întregime. Pe de altă parte, salubriștii cer modificarea indicatorilor de performanță, mai ales pentru deșeurile din ambalaje, pentru că implementarea SGR a redus cu aproximativ 30% cantitatea totală de astfel de materii.
„În teorie, tarifele ar trebui ajustate în 110 zile, dar, în practică, unele aprobări durează și peste șase luni. Întârzierile pun presiune pe operatorii de salubritate, care trebuie să-și continue activitatea fără a-și putea acoperi costurile”, a explicat Palhegy.
O altă problemă o reprezintă faptul că autoritățile locale evită să aprobe majorările tarifare din motive politice, în special în perioadele electorale. Ministrul Mediului, Mircea Fechet, a criticat această abordare.
„Dacă până acum ne-am tot alintat și am spus că avem alegeri și nu putem mări taxa de salubritate, toate aceste lucruri ajung, din păcate, la o scadență”, a avertizat Fechet.
Președintele ANRSC, Ionel Tescariu, a evidențiat provocările actuale din sectorul salubrizării, subliniind că modificarea tarifelor este un subiect sensibil, intens dezbătut în spațiul public. Acesta a menționat că orice creștere tarifară atrage reacții imediate, fiind un subiect puternic mediatizat.
„Dacă în ianuarie eram indignați de prețul roșiilor, acum toate discuțiile se învârt în jurul salubrizării. Televiziunile locale, ziarele, toți cer explicații. Orice modificare a tarifelor devine o problemă care explodează instantaneu în presă”, a spus Tescariu.
El a subliniat și dificultățile cu care se confruntă autoritățile locale în procesul de reglementare, menționând că performanța unui primar este deseori măsurată în funcție de acceptarea sau respingerea unor astfel de modificări. De asemenea, a atras atenția asupra necesității unui echilibru între sustenabilitatea financiară a operatorilor și percepția publică, sugerând că este nevoie de un mecanism clar și eficient pentru ajustarea tarifelor în funcție de realitățile economice.
Avocata Christina Vlădescu, Partner at Țuca Zbârcea & Asociații, a evidențiat complexitatea și vulnerabilitățile procesului de modificare a tarifelor în sectorul salubrizării, subliniind că acesta nu este un „moft” al operatorilor economici, ci o necesitate financiară stringentă. Ea a atras atenția asupra blocajelor birocratice și a întârzierilor din partea autorităților locale, care pot avea consecințe grave asupra funcționării serviciilor publice.
„Modificarea tarifelor nu este un capriciu, ci o necesitate economică și financiară acută. Dacă procesul este tergiversat, operatorii riscă să nu mai poată susține serviciul de salubrizare, ceea ce afectează direct comunitatea”, a spus ea.
Vlădescu a mai subliniat că lipsa unei proceduri clare și eficiente pentru aprobarea ajustărilor tarifare pune operatorii economici în dificultate, forțându-i adesea să recurgă la instanțele de judecată, un proces care poate dura ani de zile și poate avea consecințe ireversibile asupra sectorului.
CITEȘTE ȘI:
O nouă procedură de infringement: Românii plătesc din buzunar pentru ce nu fac autoritățile
#managementuldeseurilor #ministerulmediului #deseuri #salubrizare #colectareseparata #reciclare
