Conceptul de tranziție către economia circulară impune proiecte de dezvoltare integrată care presupun adoptarea de tehnologii de mediu inovatoare, cu scopul asigurării unei agriculturi curate și gestionarea sustenabilă a deșeurilor.
Din păcate, mediul de afaceri privat suportă greul pionieratului în direcția asimilării conceptului de tranziție către economia circulară, fără un suport real din partea autorităților.
Ne referim în acest articol la un domeniu specific: gestionarea gunoiului de grajd, a nămolurilor eliminate de stațiile de epurare și a altor deșeuri agricole compostabile.
Deseurile organice, la nivelul fiecarui judet, pot reprezenta 45-60% din totalul deșeurilor generate. În cele mai multe cazuri, aceste deșeuri denumite de principiu „nepericuloase” ajung la depozitele de deșeuri, unde produc metan, un gaz de 20 de ori mai periculos decât dioxidul de carbon.
O practică mai gravă încă, o reprezintă răspândirea acestor deșeuri pe terenurile agricole de către generatorii deșeurilor, pentru a eluda obligațiile de plată a taxelor de depozitare și operare. Generatorii de astfel de deșeuri îi conving prin inducere în eroare pe deținătorii de suprafețe agricole să accepte aceste deșeuri pe post de îngrășământ organic. Întrucât aceste deșeuri conțin metale grele și agenți patogeni, se produce contaminarea în timp și distrugerea stratului fertil al solului pe care ajung să fie aruncate deșeurile în cauză.
Practicile de mai sus reprezintă o realitate cunoscută dar ignorată în esență de autorități, care, în lipsa unei proceduri de infringement, nu reacționează prin măsuri eficiente de eradicare a contaminării terenurilor și gestionare eficientă a deșeurilor, deși soluțiile există.
Soluția este oferită de tehnologiile de mediu, în mod special de instalațiile de compostare. Compostarea reprezintă un proces de descompunere controlată a materialelor biodegradabile, predominant aerob care permite generarea de temperaturi adecvate dezvoltării bacteriilor termofile ca rezultat al producerii de căldură în procesul biologic. Compostul rezultat poate fi utilizat ca fertilizator natural. Instalația de digestie anaerobă reprezintă instalația în care au loc procese de tratare în lipsa aerului (anaerob), care servesc la producerea biogazului din materie organică (biomasa).
În cadrul Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), Pilonul 1 („Tranziție verde”), Componenta C3 („Managementul deșeurilor”) include secțiunea Investiția 2. Dezvoltarea infrastructurii pentru managementul gunoiului de grajd și al altor deșeuri agricole compostabile.
Obiectivul investiției este de a dezvolta sisteme de colectare și valorificare a gunoiului de grajd.
Investiția constă în principal în instituirea de sisteme comunale integrate de valorificare a gunoiului de grajd, stații de compostare și echipamente de gestionare a compostului pentru comunitățile de ferme mari și sisteme de biogaz, precum și în achiziționarea de echipamente pentru gestionarea compostului agricol. Investițiile propuse vizează modernizarea infrastructurii, reducerea emisiilor de amoniac și metan, precum și reducerea poluării cu nitrați.
Ca urmare a investiției, 254 de sisteme integrate de colectare a deșeurilor agricole compostabile ar putea fi instituite și puse în funcțiune până la data de 30 iunie 2026.
Prin urmare, se poate constata că există și soluții tehnice, există și soluții financiare, dar marele neajuns îl reprezintă dezinteresul legiuitorului român, care omite, nu se știe din ce motive, să definitiveze cadrul legislativ aplicabil compostării.
Legea 181/2020 privind gestionarea deşeurilor nepericuloase compostabile a intrat în vigoare abia la data de 20.02.2021, urmând să fie adoptate normele de aplicare, care au rămas uitate într-un sertar de funcționar public.
Cu o lege lipsită de norme, procesul de compostare nu este cu adevărat reglementat. Este împiedicată în mod special activitatea de valorificare a compostului, care presupune modalități clare de verificare și clasificare, prin laboratoare specializate a rezultatului compostării. Fără norme de aplicare, legea rămîne o formă fără fond, iar mediul privat care așteaptă beneficiile acestor tehnologii trebuie să mai aștepte remedierea vidului legislativ.
Fără norme de aplicare, fondurile din PNRR nu pot fi atrase.
Au trecut mai bine de trei ani de la elaborarea legii și mai sunt trei ani pentru finalizarea componentei incluse în PNRR. Estimăm că normele de aplicare, aflate ele însele într-un proces de compostare în instalația sistemului birocratic, vor fi generate sub formă de compost la data de 30.06.2026.
Alina Guler este un avocat cu peste 25 de ani de expertiză în probleme de energie, mediu și resurse naturale, care a luat parte în cele mai importante tranzacții de acest tip din România. Cunoștințele Alinei Guler în material de energie și problematicile conexe – real estate, urbanism, mediu. A asistat clienți în procese de investiție, obținere de permise de construire, executarea contractelor de producție și furnizare de energie, privatizări, vânzare și operare de terenuri cu destinație specială, inclusiv pe partea de managementul deșeurilor.
Citește și: Prima statie de compostare pentru deseurile biodegradabile
