La finalul lui 2015 suprafața forestieră națională era de 6,86 milioane de hectare, cel mai ridicat nivel de la 1929 încoace, însă suprafața forestieră disponibilă pentru exploatare a scăzut cu 18% față de 1990, potrivit unui studiu elaborat de PricewaterhouseCooper (PwC). Ponderea suprafeței împădurite destinată exploatării în suprafața totală împădurită a fost de 67% în 2015 (în scădere de la 88% în 1990).
Potrivit sursei, România este clasată pe locul 20 în UE în funcție de gradul de acoperire forestieră. La finalul lui 2015, suprafața forestieră reprezenta 29% din suprafața totală a terenurilor țării, în crestere cu 2% față de 1990. Astfel, gradul de acoperire forestieră al României se situează sub media UE (37%) și sub obiectivul stabilit prin programul Natura 2000 (40%).
România are circa 2,2 milioane de hectare de terenuri agricole degradate, care ar putea fi utilizate pentru împădurire. Pentru comparație, țările UE cu cea mai mare suprafață de pădure și cel mai mare grad de împădurire sunt: Suedia (28 mil. hectare, 64% acoperire) și Finlanda (22,2 mil. hectare, 66% acoperire) – țări care au și o industrie forestieră și de exploatare a lemnului foarte dezvoltată.
3,5% din PIB reprezintă contribuția industriei silvice și de prelucrarea lemnului
Potrivit studiului PwC, contribuția directă a industriei lemnului la formarea PIB în România a fost relativ constantă în ultimul deceniu (variind între 1,1% și 1,5%), potrivit unui studiu al PwC România. Din acest punct de vedere, România se situa în 2014 pe locul 9 în cadrul Uniunii Europene (1,1% comparativ cu media UE de 0,4%). Dacă se consideră și efectul indirect și cel indus asupra economiei, industria silvică și de prelucrare a lemnului din România contribuie cu 3,5% la PIB, adică 1,7 miliarde euro.
În acest sector sunt angajate 128.000 de persoane în mod direct, iar alte 186.000 de persoane în sectoare conexe. Industria de prelucrare a lemnului contribuie la ocuparea forței de muncă în zonele mai puțin dezvoltate, prin crearea de unități de producție. Potrivit studiului PwC, investițiile în sectorul de prelucrare a lemnului au fost în medie de 200 milioane de euro pe an.
România are un potențial foarte bun de dezvoltare a sectorului forestier și de prelucrare a lemnului în măsura în care și-ar spori semnificativ productivitatea. Potrivit datelor noastre, România are în prezent cea mai scăzută productivitate a forței de muncă în sectorul forestier din UE, cu 8,4 unități de lucru anuale (ULA, echivalentul muncii efectuate de către un angajat cu normă întreagă) / 1.000 ha, dublu față de media europeană de 4,3 ULA / 1,000 ha. Printre motivele productivității scăzute se numără lipsa drumurilor forestiere și tehnologia de recoltare depășită. În țările membre UE, în medie, un singur angajat din administrația publică gestionează circa 632 ha, de 2,4 ori mai mult față de suprafața gestionată de un angajat din România (263 ha), principala cauză fiind sistemele IT deficitare folosite de autoritățile silvice din România”, a declarat Bogdan Belciu, Partener, Consultanță pentru Management, PwC România, coordonatorul studiului.
În 2015, volumul de lemn disponibil pentru exploatare în România a reprezentat numai 66,8% din volumul total de lemn (în scădere de la 88% în 1990), fiind unul dintre cele mai reduse grade de exploatare din UE. Totuși, țara noastră s-a situat în 2015 pe locul 6 în ceea ce privește raportul dintre volumul de lemn și suprafața forestieră disponibilă pentru exploatare (280 m3/ha), cu mult peste media UE (172 m3/ha).
Creșterea naturală a pădurilor din România este de circa 5,4 m3/ha/an (conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică) sau de circa 7.8 m3/ha/an (în conformitate cu Inventarul Forestier Național).
Industrie de prelucrare finală limitată
În 2014, România a fost cel mai mare al 9-lea procesator și comerciant de lemn brut din UE, contribuind cu 3% din totalul de lemn brut prelucrat și comercializat din Uniune (420,4 milioane m3).
Însă având în vedere gradul redus de exploatare forestieră, această contribuție ar putea crește. În România, producția (15,1 milioane m3) a fost peste media UE (14,5 milioane m3), în timp ce doar o proporție mică din lemnul brut recoltat a fost exportată (0,5 milioane m3).
Media exporturilor din UE a fost de 1,7 milioane m3. În schimb, pentru a susține capacitatea de producție și nevoia de aprovizionare, de-a lungul lanțului valoric, au fost importați 1,6 mil. m3 adiționali. În condițiile unei mai bune utilizări a pădurilor, cererea pentru acest volum ar putea fi acoperită exclusiv din producția internă.
O mare parte din producția de lemn este consumată pentru încălzire (5 milioane m3 în România, semnificativ mai mare față de media UE – 3,39 milioane m3). O parte importantă a consumului intern a fost acoperită prin importul a 1,01 milioane m3, acest lucru confirmând faptul că există cerere care ar putea fi acoperită din producția internă.
România exportă majoritatea producției sale din prelucrare secundară în loc să o valorifice în continuare pe lanțul valoric. Astfel, țara noastră pare a fi implicată în principal în prelucrarea primară și secundară pe lanțul valoric, cu o industrie de prelucrare finală limitată (mobilier, locuințe, construcții). Este necesară o utilizare mai intensă a potențialului forestier, prin diversificarea structurii speciilor forestiere în favoarea celor mai productive, intensificarea împăduririlor, creșterea anuală a volumului de lemn pe picior, dar și a celui recoltat”, a adăugat Bogdan Belciu.
