Unic la vremea sa in partea tarilor socialiste, proiectul experimental eolian de pe muntele Semenic a adunat cele mai importante institutii si institute de cercetare din Romania. Astfel, in anii ’80 a inceput un program complex de cercetare la Institutul Politehnic „Traian Vuia” din Timisoara, in colaborare cu Hidrotim si Electrica, privind sursele eoliene existente in zona muntoasa a Banatului, respectiv muntele Semenic. Ca rezultat al acestui program au fost montate 4 turbine eoliene experimentale care au insumat o putere instalata de 1.200 KW, turbine care au fost realizate local, utilizand materialele si tehnologia anilor ’80. In momentul actual, aceste turbine nu functioneaza. Dintre aceste turbine, doua (nr. 1 si nr.2 ) apartin Universitatii Politehnica Timisoara, nr. 3 – Hidrotim si nr. 4 – SISE Electrica Banat.
Potrivit inginerului Gheorghe Voicu, colaborator al proiectului eolian si conducator al colectivului de energetica vantului al ICEMENERG de atunci, ideea a venit in urma crizei mondiale a petrolului din anii 1970. “Aceasta a fost o ambitie a lui Ceausescu de a obtine independenta energetica, problema pe care ne-o punem si acum, dar in alt context. Criza aceea a costului petrolului, din 1973, l-a speriat foarte tare”, a spus Gheorghe Voicu.
“Exista la vremea aceea un Consiliu National al Cercetarii Stiintifice care era prezidat de Elena Ceausescu, dar in fapt, condus de un fost ministru al chimiei, Mihail Florescu, care, dupa prima criza a petrolului, propusese dezvoltarea unor programe de surse regenerabile de energie.
Existau programe la mai multe institutii si institute de cercetare care vizau practic toate sursele regenerabile – soare termal, vant, biogaz, biomasa, ba chiar si valuri, desi la Marea Neagra valurile sunt foarte mici.”
Pentru partea eoliana, specialistii romani estimau ca pot fi instalati 2.500 MW, iar economic amenajabili, conform criteriilor si valorilor de atunci, 500 MW. In acest context s-a pus problema realizarii unor echipamente eoliene industriale de mare putere si care sa debiteze energie in sistemul energetic national.
Astfel s-a infiintat un program national care a fost incredintat Institutului Politehnic “Traian Vuia” din Timisoara (IPTVT), care, in Facultatea de Mecanica, avea un nume foarte sonor, academicianul Ioan Anton, care a preluat conducerea acestui program. Proiectul de cercetare a demarat in anul 1980 si lucrarile pe Semenic au inceput in 1981-1982, fiind implicate numeroase catedre de specialitate din IPTVT, dar si CCSITEH Timisoara, ICEMENERG Bucuresti. Constructia echipamentului s-a realizat la UCM Bocsa, iar montajul a fost facut de Electromontaj Timisoara.
La program au participat cateva zeci de cadre universitare si ingineresti, precum si echipe complete de montaj echipamente energetice.
Ambitiile, depasite de lipsa tehnologiilor
In 1982 s-a pus in functiune primul Pilot experimental, o turbina de 300 kW, aflat in custodia IPTVT, care urma sa fie testat, omologat, reproiectat si introdus in fabricatie de serie (la nivel european puterea comerciala pe piata a unui astfel de echipament era de 500 kW). „Actiunea a inceput cu conceperea si studierea unor turbine mai mici (30 kW) care constituiau model de laborator, iar dupa primul agregat montat in Semenic, in anii urmatori s-a considerat necesar sa se dezvolte alte prototipuri mai avansate tehnologic, astfel ca in 1991 erau in functiune 3 turbine de 300 kW fiecare”, povesteste inginerul Voicu.
Fiecare dintre turbine a functionat in regim experimental un numar de ore, mergand pana la cateva sute, obiectivul acestor experimente fiind obtinerea unor informatii tehnice si tehnologice necesare dezvoltarii acestor echipamente in tehnologie indigena. Dupa testare si omologare, urma sa se treaca la productia de serie pentru aplicatii la scara industriala.
„S-ar fi putut scoate un produs competitiv. Noi speram ca vom instala in zona Semenic 40 MW, cu capacitatea turbinelor de atunci. Urmarea fireasca a acestui proiect era productia in serie pentru a implementa cei 500 MW posibili, nu numai tehnic, dar si economic. Programul era coerent si asteptarile – realizabile, dar se bloca in lipsa contactului cu exteriorul, neavand voie sa importam nicio coala de hartie. Nivelul tehnologiilor nationale nu ne ajuta prea mult”, a mai spus Voicu.
In comunicarea „Sursele eoliene pe muntele Semenic. Promovarea lor”, realizata de inginerii Ileana Rus, Adriana Chirica si dr. ing. Anton Garbacea, se arata ca cercetarile ICEMENERG Bucuresti plaseaza amplasamentul Semenic ca zona de interes in ceea ce priveste potentialul eolian alaturi de litoralul Marii Negre. Se conteaza pe viteze medii de 10-11,5 m la cote de 50 m de la sol.
Pentru potentialul existent in zona Semenic care permite instalarea unei puteri de cel putin 100 MW, zona disponibila pentru montarea instalatiilor eoliene este de aproximativ 4-5 kilometri patrati, despadurita si cu acces de la sosea.
Cand au fost abandonate si de ce
“Dupa 1991 nimeni nu mai dadea nicio importanta surselor regenerabile, mai ales ca tot acest program, foarte costisitor si care s-a intins pe aproape 10 ani, nu a ajuns sa produca aplicatii practice. Nu stiu exact momentul, dar prin 1995 unele dintre prototipuri inca se testau. Abandonul s-a produs din lipsa finantarilor in acest domeniu, dar si datorita faptului ca in acest rastimp pe plan european s-au facut pasi rapizi in domeniul tehnologic, conceptul romanesc fiind deja invechit”, potrivit lui Gheorghe Voicu.
Insa proiectul eolian nu a fost singurul peste care s-au asezat uitarea si dezinteresul. Existau o multitudine de programe de cercetare din planul national dezvoltate in anii 1980 in toate directiile de aplicare a surselor regenerabile: turbine eoliene pentru agricultura (ICSITMUA Brasov) sau pentru mica utilizare (ICPE Bucuresti), centrale solare fotovoltaice sau cu concentrator, pompe de caldura, tuburi termice, acumularea caldurii (ICEMENERG Bucuresti), biogaz, biomasa, geotermal, case solare (INCREST), valuri (ISPH) etc.
De asemenea, existau dezvoltari locale – pe planul tehnic si de inovare – la o multime de alte intreprinderi, institute sau institutii. Din pacate, din cauza deficientelor sistemului, niciuna din solutii nu a ajuns la o finalizare comerciala.
Aceste programe de cercetare fara finalizare aplicativa in epoca au avut totusi un rezultat important in plan profesional prin crearea unui corp tehnic romanesc specializat in surse regenerabile de energie, asa cum este cazul inginerului Gheorghe Voicu, care lucreaza in acest subdomeniu al energeticii de peste 30 de ani.
Cosmin Zaharia
Citeste:
Vantul renteaza numai pentru cei mari
Proiectele eoliene au trezit interesul bancherilor
ADRIAN GOICEA: Proiecte de mai mari dimensiuni vor fi incepute anul viitor
Exclusiv G.R.: Zenith Solar, oglinzile care se-nvartesc dupa Soare
