Accesul la hrană sigură și de calitate este o preocupare continuă a societății și, deși cantitativ producția de alimente poate acoperi cerințele populației globale actuale, distribuția neuniformă a acesteia creează discrepanțe majore între diversele zone populate.
Conceptul de sustenabilitate, așa cum a fost definit în 1987 în raportul comisiei Brundtland reprezintă “satisfacerea nevoilor prezentului fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi”, iar industria alimentară este cea care asigură acoperirea uneia dintre nevoile de bază ale societății.
Siguranța alimentară și sustenabilitatea sunt concepte strâns legate atunci când vorbim despre lanțul de aprovizionare în această industrie. Un lanț de aprovizionare responsabil impune un set de practici și principii care au ca scop nu doar asigurarea unui acces constant și sigur la alimente, ci și reducerea impactului negativ al industriei alimentare asupra mediului și societății.
Cum definim siguranța alimentară
Siguranța alimentară presupune controlul calității și siguranței în procesul de producție de la materie primă, până la consumatorul final, precum și generarea și păstrarea informațiilor documentate care să permită o trasabilitate a produselor de la câmp / fermă la furculiță și invers.
În acest domeniu avem o tradiție legislativă considerabilă și indiferent de zonele de pe glob la care ne referim, cerințele legale de siguranță a alimentului, sunt similare în conținut și în importanță. Toate aceste Directive Europene, Regulamente FDA (Food and Drug Administration – SUA) sau ghiduri pentru industrie au drept scop principal eliminarea sau minimalizarea riscurilor probabile din lanțul de distribuție (de la câmp / fermă la furculiță), astfel încât consumul produsului alimentar să nu afecteze siguranța consumatorului.
Fie că producem pâine, iaurt, ciocolată, produse procesate din carne (salam, pateu etc.) sau orice produs alimentar comercializat, legislația ne impune să gestionăm procesele de producție într-un sistem bazat pe principiile HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point), pe care le regăsim, încă din 1969 și care sunt de fapt principii generale de igienă a alimentelor.
Astfel, trebuie să cunoaștem materiile prime (caracteristici, origine, condiții de depozitare, ingredient, mod de utilizare) și trebuie să identificăm și să evaluăm pentru fiecare etapă de producție riscurile potențiale care pot să afecteze siguranța produsului finit ca, pe baza acestora, să luăm măsuri pentru reducerea sau eliminarea pericolelor semnificative.
Planul unității de producție, cu zonele de acces și fluxurile de personal, materiile prime, produsul finit, igiena și starea de sănătate a angajaților, utilitățile (apă, abur atunci când ajung în contact cu produsul), curățarea și igienizarea instalațiilor și a spațiilor de producție, controlul dăunătorilor (insecte, rozătoare) sunt alte elemente care sunt atent reglementate, urmărite și controlate în această industrie.
Pentru fiecare etapă de procesare sunt păstrate informații documentate care să permită urmărirea fiecărui lot produs și indicarea atât a furnizorilor de la care provin materiile prime, cât și a clientului care este următorul în lanțul de aprovizionare.
Sustenabilitatea în lanțurile de aprovizionare
Criteriile principale considerate atunci când măsurăm impactul unei companii din perspectiva sustenabilității sunt mediul (Environmental), responsabilitatea socială (Social) și guvernanța (Governance) sau pe scurt ESG.
Pentru o societate în dezvoltare este important ca alimentele disponibile să fie sigure, accesibile și obținute cu un impact cât mai mic asupra mediului și comunității, și, nu în ultimul rând, sănătoase.
Datorită specificului acestei industrii, consider că este unul dintre exemplele în care putem urmări cel mai ușor acest impact din ambele direcții – al companiei asupra mediului și comunităților și în sens invers, al mediului și comunităților asupra rezultatelor financiare ale companiei – definit de matricea de dublă materialitate, conceptul principal al sustenabilității prin prizma Directivei CSRD.
Schimbările climatice afectează predictibilitatea și calitatea culturilor de cereale, ale recoltelor de fructe și legume și indirect randamentele fermelor de creștere a animalelor pentru hrană. Toate acestea sunt materii prime esențiale în industria alimentară.
În același timp această industrie este mare consumatoare de resurse, inclusiv apa care este utilizată atât ca ingredient (în anumite produse), cât și în procesele de igienizare. De reținut că apa trebuie să fie potabilă, chiar dacă este utilizată doar în procese de igienizare, ca o cerință legală.
În ceea ce privește impactul la nivel de comunitate, acesta este și mai mare. Poate este mai puțin cunoscut, dar industria alimentară este o industrie grea, din punct de vedere al condițiilor de lucru cerute de reglementările de siguranță a alimentului. Astfel, de multe ori, o parte dintre procese se fac în condiții dificile de temperatură (temperaturi scăzute în unități de abatorizare, procesare carne, depozite de produse refrigerate sau congelate și temperaturi ridicate în zone unde avem procese termice, cuptoare), umiditate cauzată de spălarea continuă sau praf (dacă ne referim la industria de morărit).
Astfel, companiile trebuie să fie ingenioase în a atrage personalul de care este nevoie, în a-l păstra și alături de care să se dezvolte.
Foarte multe companii, în special cele aflate în zone rurale sau în orașe mai mici, unde oferta de pe piața forței de muncă este limitată, au înțeles că implicarea în comunitate înainte de a fi un imperativ al politicilor de sustenabilitate este o soluție pentru supraviețuire și creștere.
Cum construim lanțuri de aprovizionare responsabile în industria alimentară?
Ca în orice domeniu de activitate, performanța unui lanț de aprovizionare depinde de fiecare verigă. Industria alimentară a învățat din riscurile cu care se confruntă de mulți ani deja, cum să construiască sustenabil și temeinic lanțuri de aprovizionare complexe și de a căror performanță depinde succesul companiilor din acest domeniu.
O mare parte a materiilor prime și a produselor este de natură perisabilă, cu condiții controlate de temperatură pe întregul lanț și este nevoie de soluții rapide și la îndemână, atunci când situații atipice apar.
Un bun exemplu a fost pandemia recentă când s-a dovedit printre altele beneficiul unui lanț cât mai scurt de aprovizionare – acolo unde este posibil – care nu este afectat de interdicții de mobilitate, care vine cu costuri de transport mai scăzute și impact mai mic asupra mediului, generat de transportul pe distanțe mari.
Mai mult decât atât, disponibilitatea de a încuraja furnizori locali aduce multiple beneficii în comunitate prin crearea de locuri de muncă și oportunități de dezvoltare, care pe termen lung poate conduce la retenția în zonă a tinerilor și implicit de îmbunătățire a forței de muncă.
Încurajând consumul produselor locale sau autohtone putem contribui la consolidarea acestor lanțuri de distribuție sustenabile și reducem riscul lipsei de alimente pe termen scurt atunci când apar situații pe care nici cea mai detaliată analiză de risc nu le prevede.
Un lanț de aprovizionare responsabil implică mai multe etape și actori care trebuie să lucreze împreună pentru a asigura siguranța alimentară și sustenabilitatea. Printre acestea se numără:
- agricultura sustenabilă, creșterea animalelor cu respect față de bunăstarea lor și practici care protejează mediul;
- asigurarea unui comerț corect între producători, intermediari și consumatori, în care prețurile sunt transparente și echitabile;
- utilizarea tehnologiilor moderne pentru a spori eficiența în producție și distribuție, dar și pentru a reduce impactul asupra mediului;
- implementarea unor modele economice circulare în care resursele și materialele sunt reciclate și reutilizate (ambalaje);
- implicarea consumatorilor și a producătorilor prin educație privind importanța alegerilor alimentare sustenabile și reducerea deșeurilor alimentare;
- crearea unor politici guvernamentale care sprijină sustenabilitatea și responsabilitatea.
Industria alimentară este importantă pentru fiecare dintre noi, cel puțin prin prisma de consumator, iar conceptul de sustenabilitate vine să scoață în evidență că doar prin implicarea noastră, a tuturor (comunitate, producător, consumator, autorități) putem găsi acele soluții care să ne asigure alimente sănătoase, sigure, protejând atât resursele naturale, cât și bunăstarea oamenilor.
Dacă aveți întrebări pe acest subiect îmi puteți scrie la Raluca-Mariana.Florea@sgs.com.
#industriaalimentara #CSR #ESG #sustenabilitate #foodsafety #foodpackaging #ambalarealimente #lantdeaprovizionarealimentara #foodsupplychain