Sa se plateasca putin spre deloc, dar sa beneficieze toata lumea. Cam acesta ar fi, in opinia multor romani, principiul ideal de functionare a serviciului de salubrizare. Nostalgici, inca, dupa vremurile cand totul era „al intregului popor”, iar munca voluntara era patriotica, romanii asteapta si azi sa stranga altii dupa ei, incurajati si de ultimii 20 de ani in care depozitele necontrolate de deseuri de pe maidane au fost adunate, democratic, in campanii heirupiste de autoritati, ori in actiuni eco-friendly organizate de asociatii de entuziasti.
De trei ani intrata in Uniunea Europeana, si la alti trei ani distanta de termenul de conformare in materie de colectare de deseuri, Romania inca se chinuieste sa-si convinga 45% din populatie ca gunoiul nu se arde in curte, nu se arunca pe camp si nici nu dispare de la sine daca te faci ca nu-i al tau.
Desi in ochii autoritatii inca ne aflam pe drumul cel bun, criza mondiala a mai scazut si din gradul de colectare a taxelor de salubrizare, atat cat era. Asa, cel putin, se plang operatorii care anunta ca pana la finele acestui an vom avea si primele falimente printre societatile de salubrizare. In timpul asta, Parlamentul incearca sa imbunatateasca numeroasele legi si ordonante ce reglementeaza sistemul, iar autoritatile locale umplu cu sarg gropile de gunoi, mai rapid decat reuseste UE sa ne spuna ca sunt neconforme.
Ambalajele ne tradeaza nivelul de trai
Conform statisticilor nationale, ce dateaza din 2007, in Romania se colecteaza anual cam 8,9 milioane de tone de deseuri. Asta inseamna aproximativ 360 de kilograme pe cap de locuitor, medie ce ne plaseaza la coada clasamentului european in materie, alaturi de Cehia, Letonia, Polonia si Slovacia. In frunte sunt Danemarca, Irlanda, Cipru și Luxemburg.
E posibil ca in ultimul an cantitatile de deseuri sa se fi redus, corespunzator cu scaderea consumului, generata de criza. Dar, in general, intr-o natiune cantitatea de deseuri e data de nivelul de trai. Cu cat acesta e mai ridicat, cu atat produce mai mult deseu de ambalaj. Chiar daca multi n-ar zice ca ni s-a imbunatatit nivelul de trai, macar ni s-au schimbat obiceiurile de consum. In ultimii 20 de ani s-a constatat o crestere vizibila a cantitatilor de deseuri aruncate de romani.
Cantarea nationala a POS-ului de Mediu
Concomitent cu gunoiul a crescut si maculatura legislativa. Romania are in prezent cateva zeci de acte normative ce reglementeaza colectarea deseurilor, dar nu are inca un sistem functional de valorificare si reciclare ale acestora. Sunt patru acte normative generale ce fac referire la deseuri, trei legi si hotarari privind gestionarea deseurilor de ambalaje, alte trei pentru depunerea gunoaielor, inca trei pentru incinerare si nu mai putin de 27 de legi, ordonante, hotarari de guvern pentru deseurile industriale. Toate prevad amenzi si stabilesc obligatii.
In realitate, foarte putine sunt si respectate. Asa se face ca gunoaiele „cresc” pe campuri, provenind in principal de la populatia care nu beneficiaza de servicii publice de salubrizare.
Pentru extinderea la nivel national a serviciilor de salubrizare, dar mai ales pentru trecerea la un management integrat al deseurilor, UE ne-a pus la dispozitie, de-a lungul ultimilor ani, numeroase instrumente de finantare nerambursabila (Phare, ISPA), ultimul „tren” – Planul Operational Sectorial de Mediu (POS) – fiind in valoare de aproximativ patru miliarde de euro.
Acesta trebuie accesat pana in 2013, iar banii – cheltuiti pana in 2015. Asta a declansat in ultimul an, la nivel national, un soi de intrecere judeteana in organizarea licitatiilor pentru stabilirea firmelor care vor salubriza diversele zone din tara.
Ne intoarcem la „intreprinderile judetene de salubritate”
In Romania activeaza aproximativ 300 de operatori de salubritate, dar numai o treime dintre ei se considera firme mari, care acopera 80% din serviciile de profil din tara.
Viorel Marcu este directorul Asociatiei Romane de Salubritate (ARS), organizatie ce reuneste cei mai mari operatori in domeniul salubrizarii din Romania.
Dinspre patronat, Marcu arata spre lacunele legislative si de organizare pe care sistemul inca nu le-a depașit si atrage atentia asupra crizei economice care a influentat in ultimul an și activitatea de salubrizare: „De un an și ceva, primariile duc lipsa de lichiditati si nu si-au mai platit operatorii de salubritate. Nu e cazul Bucurestiului, dar in tara situatia e tragica, mai ales la nivelul comunelor si orașelor mici. Si gradul de incasare a facturilor de la populatie in orasele mici e de 40%. Multi operatori se gandesc sa inchida afacerea. Probabil vom avea cazuri pana la finele anului”.
Viorel Marcu crede ca vor fi operatori care vor iesi de pe piata si din alt motiv decat cel al incapacitatii de plata.
„Vor disparea multi din cauza trendului actual de a infiinta asociatii de dezvoltare intercomunitara (ADI). Regiunile vor face licitatii sau isi vor infiinta propriile societati de salubrizare. Un operator se va ocupa de o zona mai mare, cat un judet. De exemplu, Dambovita a fost recent adjudecata de un singur operator – Supercom. Practic, cam tot ce a existat inainte de 1990 se reface acum. Vom vedea daca e bine sau e rau, nu stim pentru ca e o experienta prin care n-am mai trecut. Vor fi operatori regionali de apa, gunoi etc.”
Directorul Asociatiei Romane de Salubritate e de parere ca in actualele conditii – firme regionale, cu contracte incheiate pe ani multi – s-ar putea sa dispara concurenta. Totusi, atat Viorel Marcu, cat si alte organizatii civile care activeaza in domeniul salubrizarii considera ca serviciile ar putea fi imbunatatite printr-un control mai strict din partea autoritatilor locale.
Gunoiul, plimbat de la judet la comuna
Daca operatorilor de salubritate le convine si nu prea regionalizarea prestatiilor, nici autoritatile nu se inteleg intre ele pe tema asta. Desi, teoretic, finantarile pe POS Mediu se deruleaza de doi ani, licitatiile si contractele merg extrem de greu.
„Directia de POS Mediu din Ministerul Mediului a fost fantastica in acest proces, doar ca s-a lovit de interese meschine la nivel local, intre judet si localitati. De exemplu, in zonele in care se fac acum licitatii, consultantii se plang ca au probleme cu autoritatile: azi semneaza ceva si maine se razgandesc. E cazul judetelor Mehedinti, Bihor, Brasov, Caras Severin, Valcea”, explica Viorel Marcu.
Directorul ARS spune ca taraganarea procesului de implementare a sistemelor de management integrat al deseurilor naste situatii complicate in anumite judete unde, de exemplu, s-au inchis gropile de gunoi considerate neconforme, dar nu s-au creat facilitati care sa le inlocuiasca.
„In multe zone din tara s-au inchis gropile de gunoi, dar fara sa se puna altceva in schimb. La Timisoara, de exemplu, pentru ca s-a inchis groapa, operatorul de salubritate face pe banii lui o investitie de un milion de euro pentru un depozit ecologic”, arata Marcu cum se fac lucrurile „pe picior”.
Taxa de habitat strica relatia primarului cu alegatorii
Inainte de a-si face planuri pentru infiintarea serviciilor de salubrizare, regionale sau nu, localitatile trebuie sa se asigure ca au cu ce sa le plateasca, atrage atentia Marcu. El socoteste ca in Romania inca nu se ia in serios plata gunoiului, chiar asa ieftina cum e considerata de operatori.
„Taxa de salubritate e mai mica decat costa un pachet de tigari. In plus, lumea a invatat ca, daca nu plateste cablul, i se taie, dar daca nu plateste gunoiul, ala oricum se ridica. Consiliile judetene trebuie sa introduca o taxa de habitat platita de cetateni. Dar taxele și amenzile nu sunt populare printre primari”, crede Marcu.
Ii da dreptate Silvian Ionescu, seful Garzii Nationale de Mediu, care spune ca, desi taxa de habitat e instituita legal inca de acum trei ani, numai 10% din comunele din Romania au votat-o: „Consiliul local nu se grabeste s-o voteze pentru ca ei sunt alesi și se gandesc daca peste patru ani ii mai alege populatia, pentru ca le-a pus un bir nou. Cred ca maximum 10% din comunele din Romania au adoptat taxa de habitat. Inainte de alegerile din 2008 s-a ferit candidatul ca dracu’ de agheasma. Dupa 2008 s-au gandit ca trebuie sa fie alesi si in 2012”.
Fara taxa de habitat, primariile nu pot, teoretic, sa angajeze servicii de salubrizare comunale atat timp cat nu au in buget sume clar prevazute pentru asta. Totusi, pentru ca a fost obligatoriu, 90% din primariile din Romania s-au grabit sa-si infiinteze servicii de salubrizare. Pe hartie.
„Toata lumea zice ca are contract. Dar nu are sumele necesare. Orice institutie a statului poate semna un contract doar daca are prevazute in cont sumele necesare. Or, ei nu le au, au semnat in fals, doar de frica Garzii de Mediu. In acest moment, numai 55% din populatia Romaniei are acces la servicii reale de salubrizare. Pe hartie, primariile au servicii de salubrizare, dar sunt inoperabile”, admite acelasi comisar general de mediu.
Gropile se umplu prea repede
Ionescu spune ca si la orașe lucrurile merg romaneste. Din anul 1989 incoace, primariile compenseaza cu pretul gunoiului stradal cantitatile de gunoi preluate de firme de la populatia care nu platește taxa de salubrizare.
„Operatorul munceste in plus fata de banii pe care-i ia de la populatie. Primarii inchid ochii si platesc in plus cantitati colectate – confirmate de depunerea la groapa. In cel mai avansat oras din Romania tot exista vreo 15% locuitori care nu platesc”, socoteste Ionescu.
Situatia se propaga si la groapa, unde cresterea cantitatilor de gunoi neselectat incepe sa se simta acut, in conditiile in care UE ne cere sa inchidem gropile neconforme. „Cantitatile de gunoi sunt asa de mari incat noi am obtinut de la Uniunea Europeana ca, pe fonduri europene, sa mai facem 69 de depozite ecologice de deseuri, dar ele se umplu mai repede decat ne-am facut noi socoteala”, admite Silvian Ionescu.
Gunoiul e prea ieftin
Lorita Constantinescu, purtator de cuvant la Eco Rom Ambalaje – asociatia colectiva care se ocupa cu recuperarea de pe piata a deseurilor de ambalaje -, spune ca atata vreme cat legea nu-i amendeaza pe primarii care nu-si fac treaba, obligatia legala nu-si gaseste rezolvarea.
„O primarie raspunde de salubrizarea localitatii, dar legiuitorul i-a dat posibilitatea sa delege aceasta competenta catre un operator. Cand a ales operatorul, pe primarie a interesat-o primordial ca tariful de salubritate pentru cetatean sa fie cat mai mic. Cetateanul nu simte, nu stie cat platește pe gunoi. Un belgian plateste aproximativ 200 de euro/an. Nu spun ca la noi e mult sau e putin, nu stim, dar nici nu avem pretentia la acest serviciu”.
Ministerul Mediului considera ca se afla pe drumul cel bun in privinta deseurilor si, chiar daca nu etaleaza prea multe proiecte concrete si imediate, pe care tot sectorul privat le asteapta, avanseaza totusi o cifra generoasa: „Fondurile alocate sectorului de mediu pentru perioada 2007 – 2013 se ridica la peste 5,6 miliarde de euro”.
Text de Dollores Benezic
