Industria modei este responsabilă de 10% dintre emisiile mondiale de gaze cu efect de seră, iar procesul de vopsire chimică a hainelor are un impact semnificativ în contaminarea resurselor de apă proaspătă. De aceea, business-ul „Poartă-mă cu flori”, în care țesăturile sunt vopsite cu materiale vegetale, ar putea fi o inspirație pentru ca industria să devină mai sustenabilă.
Elena Stanciu intră într-un ritm mult mai alert decât cel din iarnă când natura dă semne că revine la viață. Cea mai importantă activitate de primăvară, care îi va furniza materia primă pentru vopsitul hainelor, este obținerea răsadurilor. Pune semințele la germinat în mraniță și le udă zilnic, apoi mută vlăstarele în grădina ei din satul Borlești, județul Neamț, care se îmbogățește în fiecare an.
Acum doar ce a pregătit semințele de Mărăriță (Coreopsis Tinctoria), o floare care va lăsa pe haine un imprimeu în două culori, galben și roșu, și de Sipică (Scabiosa Atropurpurea Black Knight), de la care va obține culoarea violet închis. Le va așeza în pământ, în curte, lângă plantele perene precum Drobușor (Isatis Tinctoria), de la care folosește frunzele ca să obțină culoarea albastru, și lângă Nalba de grădină (Alcea rosea), ale cărei flori le folosește pentru culoarea grena.
De la combinezoane medicale, la artă
Elena a descoperit vopsitul natural al hainelor (sau boitul, cum i se spunea demult), din curiozitate. În timp ce făcea masteratul în Studii Europene la Iași, urma și un curs de confecționer, care i-a permis apoi să lucreze într-un atelier de croitorie. Mai târziu, mutată la Craiova în urma căsătoriei, a învățat singură să coasă la mașină și a început să-și creeze rochii.
Când a venit pandemia, avea deja un mic showroom într-o casă veche. Ca business-ul ei să supraviețuiască, s-a adaptat și a început să croiască combinezoane medicale. Nu era nimic creativ în proces, iar mintea a început să-i fugă în primăvara lui 2020, când începuseră să apară ghioceii și lalelele.
„Nu știam nimic despre vopsitul cu plante, dar eram curioasă. «Ce mișto ar fi să vopsesc mătase sau lână cu plante și să-mi fac o fustă!».”
A căutat întâi informații și inspirație pe Google și pe Pinterest, a citit articole, a făcut cursuri online cu profesori străini și a experimentat mult cu flori, frunze și rădăcini. La scurt timp s-a mutat împreună cu soțul în satul ei natal, Borlești, județul Neamț, pentru grădina unde își putea cultiva răsadurile, pentru pădurea din apropiere, unde găsește ferigi, dar și pentru răcoarea de care nu aveau parte în Craiova, unde plantele sufereau de secetă.
După ce a început să experimenteze cu vopsitul vegetal, a migrat către materiale naturale: bumbac, in, lână, mătase.
„Înainte, când lucram în atelierul din Iași sau cel din Craiova, era un consum foarte mare de materiale supraelastice, de proastă calitate, din poliester și vopsite chimic. Nu că voiam eu, așa cerea piața, clientul. E o luptă continuă cu piața, pentru că e foarte greu să te lupți tu, singură, plus alți câțiva care vor să devină sustenabili, cu marii retaileri.”
Utilizarea vopselelor chimice duce la contaminarea apei subterane și poluarea ei cu metale grele, arată studiile. Aceste substanțe au efecte dăunătoare asupra ecosistemelor, a sănătății oamenilor și a surselor de apă. În plus, vopselele sintetice, larg folosite în industria modei, contribuie la poluarea cu microplastice.
În atelierele de confecții o deranja și risipa de materiale din timpului croitului. Acum, ca să nu încurajeze producția de alte materiale, cumpără din deadstock-uri – stocuri de materiale de calitate, rămase de la marii designeri, la jumătate din prețul pieței.
În vara lui 2021 a fost invitată la Romanian Creative Week, la Iași, unde a expus o bucată de pânză vopsită cu trandafiri pentru că acestea erau florile de sezon când a început ea pregătirile. Iar de acolo business-ul ei, „Poartă-mă cu flori”, a început să fie mai cunoscut.
Procesul de la A la Z
Pentru ca imprimeul florilor să fie fidel, iar culorile să fie cât mai intense, procesul de vopsire se efectuează în mai mulți pași. Primul este spălarea țesăturii naturale cu sodă calcinată sau sodă de rufe, pentru a fi eliminate posibilele produse chimice care au fost folosite în prelucrarea lui. Apoi, după ce materialul s-a uscat, Elena îl scufundă în apă caldă amestecată cu piatră de alaun, care va ajuta pigmentul să se fixeze în țesătură. Stoarce bucata textilă, așază manual fiecare floare sau frunză, rulează totul ca pe o clătită pe care o așază la abur. Desface clătita, înlătură decorațiunile, lasă la uscat în aer liber, departe de bătaia soarelui, apoi spală manual cu un săpun cu pH-ul neutru.
Tehnica se numește ecoprint și, dacă procesul este efectuat corect, pe țesătură se pot vedea, de exemplu, inclusiv nervurile frunzei de nuc.
„Nimic nu e întâmplător, totul e chimie. Ca să fixez o culoare pe o țesătură naturală trebuie să respect fiecare pas în prealabil, nu pot să sar etape.”
În general folosește plante decorative care erau des întâlnite în grădinile românilor, cum ar fi Floarea de sipică, Ochiul Fetei, Nalba de grădină, Crăiță, Gălbenele. Dar se întâmplă și să nu găsească un pigment anume și să comande în străinătate, cum ar fi rădăcina de roibă, pe care gospodinele o foloseau acum 150 de ani la vopsirea lânii și a borangicului, și care acum nu se mai găsește la noi.
Programul Elenei este cel mai încărcat vara. Trebuie să vopsească metri întregi de țesături, ca să aibă cu ce lucra iarna, să profite de abundența de flori, frunze și fructe din grădina sa și din pădure, dar și să pună elemente vegetale la uscat pentru când natura va intra în repaus.
„Vara, grădina înflorește non-stop. Pentru că nu pot să folosesc toate florile, le culeg, le pun la presat ca să-și păstreze forma și le folosesc la vopsit toamna sau iarna.”
De curând a scos spre vânzare un kit de vopsire pentru începători care conține flori astfel uscate, cu care clienții pot vopsi o eșarfă din mătase sau un articol vestimentar propriu.
Planuri de viitor
Pentru Elena, activitatea intensă deja a început. După ce va termina munca cu răsadurile, va începe pregătirile pentru atelierul de vopsit ouă, din Joia Mare, pe care îl susține în colaborare cu un ONG. Este un workshop gratuit pentru cei din Borlești și din satele din împrejurimi pentru care Elena va fierbe dinainte coji de ceapă galbenă și roșie, fructe de soc culese vara trecută și păstrate la congelator, flori uscate de crăițe și frunze proaspete de urzică. Va încerca pentru prima dată să obțină vopsea pentru ouă din conuri de brad și sâmburi de avocado.
La sfârșitul lui aprilie va expune textile vopsite vegetal ce sunt folosite în retapițarea scaunelor, în Slănic Moldova, iar la finalul lui mai va susține un atelier de print cu flori în Țara Făgărașului.
Iar pentru vară are programată o activitate specială: va vopsi două rochii de mireasă, „să le aducem în circuitul uzual al hainelor”. Cum 87% din hainele aruncate la nivel mondial ajung la gropile de gunoi, deși 90% dintre acestea sunt reutilizabile și reciclabile, fiecare haină salvată astfel de Elena face o mică diferență.
Citește și alte articole din campania „Afaceri pentru România sustenabilă”:
Altrntv, magazinul care găzduiește designeri cu respect față de mediu
Softwash, spălătoria ecologică
AuthenTrip, călătorii autentice, cu respect față de mediu
CUIB, bistro-ul aproape zero waste
Herbaris, detergenți naturali creați pe dealurile din Prahova
Artă din lâna care altfel ar fi fost arsă
Căni, linguri, cești și creioane, transformate în corpuri de iluminat
Iehana, business-ul de cosmetice „seed to bottle”
Rare House, restaurantul farm-to-table, de familie
Sunday Bites, unturi oleaginoase 100% naturale
Unison, bistro-ul cu mâncare vegană
