V-ati putut imagina vreodata ca un fond de vanatoare de peste 13 mii de hectare poate fi concesionat pentru suma de 14 milioane de lei vechi pe an? Prin comparatie, un vanator care vrea sa ia acasa un mistret impuscat trebuie sa achite intre 15 si 20 de milioane de lei vechi, in functie de greutatea animalului.
Astfel de afaceri halucinante facute pe seama statului roman nu sunt singulare pentru Asociatia Generala a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi (AGVPS), organizatie care a supravietuit tuturor regimurilor politice. Cladiri, terenuri, fonduri de vanatoare, bazine piscicole si alte bunuri evaluate la milioane de euro si care produc, la randul lor, venituri consistente sunt detinute acum de AGVPSR si de filialele acesteia din tara.
Beneficiind si de o protectie la nivel inalt – asociatia a fost condusa de-a lungul anilor de oameni influenti, precum Adrian Nastase sau Mugur Isarescu –, AGVPS a incheiat multe contracte care pot fi considerate paguboase pentru statul roman. Nici o autoritate publica nu s-a gandit insa sa indrepte lucrurile, chiar daca mai multe asociatii cu profil asemanator contesta de ani de zile monopolul AGVPS asupra multora dintre aceste bunuri. "Romania libera" va prezinta astazi cateva dintre afacerile asociatiei, urmand ca zilele viitoare sa continue cu alte dezvaluiri pe acest subiect.
O organizatie care a supravietuit tuturor regimurilor din Romania controleaza, in mod netransparent, o buna parte din avutia statului. Cladiri, terenuri, fonduri de vanatoare, bazine piscicole si alte bunuri evaluate la milioane de euro care produc, la randul lor, venituri consistente sunt detinute de Asociatia Generala a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi (AGVPSR) si de filialele acesteia din tara.
Beneficiind si de o protectie la nivel inalt – Asociatia a fost condusa de-a lungul anilor de oameni influenti precum Adrian Nastase si Mugur Isarescu – AGVPSR a incheiat contracte care pot fi considerate paguboase pentru statul roman. Nimeni nu s-a gandit insa sa indrepte lucrurile, chiar daca mai multe asociatii cu profil asemanator contesta de ani de zile monopolul AGVPSR asupra multora dintre aceste bunuri, iar aceste litigii se judeca in instantele din Romania.
Unul dintre cei mai vocali contestatari, presedinte al Federatiei Nationale a Pescarilor Sportivi din Romania, stefan Popescu sustine ca bunurile de pe urma carora s-au obtinut profiturile AGVPSR – fonduri de vanatoare si balti, in principal – nu puteau fi incluse in patrimoniul actual al AGVPSR si al filialelor, deoarece ele sunt, de drept, ale statului. In plus, ele au fost mostenite abuziv de la o organizatie care a functionat inainte de 1989 in subordinea unui minister. Popescu mai spune ca astfel a fost posibila una dintre cele mai mari delapidari ale avutiei statului. Acesta mai sustine ca AGVPSR detine in mod abuziv in exploatare fonduri de vanatoare care insumeaza 17.500.000 hectare.
"V-ar lua doua zile sa ne numarati patrimoniul"
Potrivit datelor de la Ministerul Finantelor, in urma cu un an si jumatate AGVPSR detinea capitaluri in valoare de 9,5 milioane de lei noi (aproximativ 3 milioane de euro) si a incheiat anul 2007 cu venituri de aproape doua milioane de lei. Trebuie spus insa ca la aceasta suma se adauga capitalurile si veniturile filialelor judetene, care se ridica la mai multe milioane de euro. Din monitorizarea a doar 26 asociatii judetene ale AGVPSR, am estimat veniturile lor pentru anul 2007 la peste 21 milioane de lei, in timp ce capitalurile au fost evaluate la 22 milioane de lei.
Neculai Selaru este presedintele executiv al AGVPSR de 19 de ani, iar inainte de Revolutie, intre 1982 si 1986, a fost secretarul Asociatiei Judetene Brasov. Decretul de infiintare a Asociatiei Generale a Vanatorilor din Republica Populara Romana dateaza din 24 august 1948 si seamana cu un act de nationalizare a patrimoniului tuturor asociatiilor de profil existente anterior in regimul democratic.
"AGVPSR a fost sub orice regim o societate privata, independenta 100%, care, intr-adevar, inainte de 1989 functiona sub indrumarea Ministerului Silviculturii. Noi nu ne-am desfiintat niciodata, iar astazi functionam ca o societate neguvernamentala de utilitate publica. Niciodata statul nu ne-a ajutat cu vreun leu", explica selaru.
Un document al Consiliului de Ministri al Republicii Socialiste Romania pare sa il contrazica pe selaru. Potrivit acestuia, pe 1 octombrie 1979, Asociatia Generala a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi a primit bunuri imobile in valoare de 3,9 milioane de lei, tocmai de la statul comunist. Cu alte cuvinte, Asociatia condusa de selaru ar fi mostenit patrimoniul de la Asociatia infiintata de comunisti in 1948, care a preluat, la randul ei, averea Asociatiei reorganizate in 1923. "De ce v-ar interesa patrimoniul nostru? Nu e public, dar v-ar lua doua zile sa-l parcurgeti", spune Selaru.
Fond de vanatoare mai ieftin decat un mistret
O mare parte din veniturile Asociatiei sunt obtinute din exploatarea fondurilor piscicole, a luciilor de apa, dar si din plata cotizatiilor anuale ale membrilor. Potrivit lui stefan Popescu, seful Federatiei Nationale a Pescarilor Sportivi din Romania, exista aproximativ 80.000 de pescari membri ai AGVPSR si tot atatia vanatori. Fiecare vanator plateste o cotizatie de 1.000 lei, ceea ce aduce AGVPSR un profit anual de 80 milioane de lei. Pe de alta parte, din documentele care ne-au intrat in posesie reiese ca sumele platite statului pentru exploatarea fondurilor de vanatoare sunt infime. Profiturile pot fi insa uriase.
Spre exemplu, in judetul Alba, filiala locala a AGVPSR a arendat aproximativ 30 de fonduri de vanatoare. Cu cativa ani in urma, filiala a platit drept arenda pentru unul dintre aceste fonduri de vanatoare – Ariesul Mijlociu – suma de 14.440.097 lei vechi, adica 1.444 RON. Suma este infima, daca tinem seama de faptul ca un vanator care impusca un mistret si vrea sa-l ia acasa plateste aproximativ 2.000 de RON. Fondul de vanatoare se intinde pe 13.339 de hectare si adaposteste mai multe specii de vanat precum mistret, cerb, caprior si iepure. O situatie similara se inregistreaza si in cazul celorlalte fonduri de vanatoare din Alba.
Prin comparatie, Ion Tiriac plateste statului pentru fondul de vanatoare de la Balc suma de 900 milioane de lei vechi in fiecare an. Omul de afaceri a investit alte 1,6 milioane de euro in padurea respectiva. Asta, in conditiile in care domeniul de la Balc este cu 2.000 de hectare mai mic decat cel detinut de AJVPSR in Ariesul Mijlociu.
Trei patrimi din fondul de vanatoare national
Atunci cand este intrebat despre bunurile pe care le administreaza, presedintele executiv al AGVPSR, Neculai selaru, pare mai degraba tentat sa evite raspunsurile clare. "Ne puteti spune cate cabane si sedii aveti dumneavoastra?", "De unde stiti ca avem cabane?", "Scrie in statutul dumneavoastra la capitolul patrimoniu", "Nu vad de ce va intereseaza."
Exista suficiente voci care spun insa ca fiecare filiala judeteana are cel putin una sau doua cabane. In plus, exista sedii pe care Asociatia le-a mostenit dinainte de 1989 si care au fost inchiriate unor firme sau banci, dupa cum sustine presedintele Federatiei Nationale a Pescarilor Sportivi.
Pentru a ne demonstra cat este de saraca Asociatia, selaru ne spune ca in acest moment detine doar doua fonduri de vanatoare. In schimb, adunate, cele 136 de asociatii afiliate detin 75% din fondul de vanatoare la nivel national. "Nu e monopol, pentru ca monopol inseamna 100%", spune seful vanatorilor.
Balta de peste concesionata pe nimic
Potrivit lui stefan Popescu, AGVPSR incaseaza aproximativ 8.000.000 lei din cotizatiile platite de pescari, cea mai mica fiind de 100 de lei.
O alta sursa de bani a AGVPSR o reprezinta concesionarea baltilor.
In momentul de fata, 43 asociatii de vanatori si pescari sportivi afiliate la AGVPSR au contracte de folosinta piscicola incheiate cu Compania Nationala de Administrare a Fondului Piscicol. Alte 11 astfel de asociatii au contracte de asociere in participatiune in vederea exploatarii in comun, prin pescuit recreativ sau sportiv, a fondului piscicol din apele naturale colinare si de ses cu aceeasi companie.
Cat de profitabile sunt aceste contracte se poate vedea si din urmatorul exemplu. AGVPSR a concesionat 36 hectare de exploatare piscicola in Ilfov de la Agentia Domeniilor Statului platind o chirie de cateva mii de lei. Concesionarea s-a facut fara licitatie, pentru 49 de ani, iar redeventa platita de Asociatie a fost stabilita la 115 kg grau/hectar anual.
"Este mai mult decat plateste Tiriac pe balta de la Sarulesti", se justifica Selaru. Numai ca statul, prin acest contract, a iesit in pierdere pe doua planuri. Estimand un pret de piata pentru un kilogram de grau la 0,4 lei, inseamna ca Asociatia a inchiriat hectarul de luciu de apa cu 47 de lei (putin peste 10 euro). Suma platita anual este de 350 de euro, un pret infim.
Cele aproape 36 de hectare sunt amenajate pentru piscicultura in cinci iazuri, doua in Afumati si trei la sindrilita, la cativa kilometri distanta de Bucuresti. La Afumati, una dintre balti functioneaza drept crescatorie, iar la cea de-a doua, despre care paznicul ne-a spus ca are o lungime de vreo 2 kilometri, se poate practica pescuitul. Care sunt veniturile aproximative pe care AGVPSR le obtine intr-un an bun de pe una dintre baltile de la Afumati? "Anul trecut, in toamna, am scos opt tone de crap chinezesc", ne spune cu mandrie ingrijitorul si paznicul baltii. Daca pestele ar fi valorificat cu 8 lei (sau 2 euro, mult sub valoarea de piata), ar rezulta un profit de 16.000 euro.
"Sambata si duminica nu ai unde sa arunci un ac. E plin de pescari", spune interlocutorul. Ne povesteste ca saptamanal, in medie, vin cel putin 50 de "unditari" care platesc cate 50 de lei (12 euro) pentru 12 ore de pescuit, singura conditie fiind aceea de a nu prinde mai mult de 6 kilograme de peste.
Daca luam in considerare perioada de sapte luni in care se poate pescui, mai rezulta un profit de 19.000 de euro. Cat peste mai ramane in balta la finalul sezonului de pescuit?
"Aici exista crap chinezesc, dar trage foarte greu, aproape ca nu il vedem in carlig deloc. Dar se prind caras, crap romanesc, ten. Daca ei strang 8 tone de crap chinezesc, atunci estimez ca mai strang cate o tona si jumatate din fiecare dintre cele trei tipuri de peste de pe balta", ne spune un pescar care vine foarte des pe balta. La un alt calcul simplu, ar insemna 4,5 tone de peste, care, valorificate la 3 euro/kilogram (sub pretul pietei), ar rezulta un profit de 10.500 euro.
In concluzie, intr-un an perfect, pe o singura balta concesionata de la stat cu 350 de euro, la Afumati, AGVPSR ar putea castiga 45.500 euro. Cheltuieli? Redeventa de mai putin de 500 de euro. Salariul unui administrator sau doi, alti 500 de euro. Puietii sunt foarte ieftini, iar investitiile inexistente.
De altfel, prin contract, concesionarul s-a obligat sa investeasca suma de 12.190 de euro, cam o treime din profitul pe un an. Investitiile nu se prea vad insa: cladirea administratorilor arata ca o ruina, bariera este rupta si peste tot se intinde moloz. Irina Pavelescu, sefa biroului Agentiei Domeniilor Statului, ne-a confirmat existenta acestui contract.
"Aceasta metoda de concesionare s-a aplicat ca urmare a faptului ca AGVPSR era proprietar de active precum diguri, canale si alte constructii hidrotehnice, precum si civile", ne-a precizat Pavelescu.
Cu toate acestea, cantitatea de 115 kg platita drept despagubire pentru fiecare hectar concesionat reprezinta o alta teapa in vistieria statului. Un teren agricol cultivat cu grau ii aduce proprietarului o productie de aproximativ 4.500 de kilograme la hectar. Adica, de aproape 20 de ori mai mult decat plateste Agentia ca redeventa statului.
Persoanele care au informatii asupra acestui subiect pot scrie la petre.badica@romanialibera.ro.
Bani castigati fara nici o investitie
Asociatia are si alte metode de facut bani. La Frumusani, AGVPSR nu a populat de ani de zile balta de 81 hectare pe care a concesionat-o in anul 2000, pe un pret de nimic, tot de la Agentia Domeniilor Statului. Cel putin asa sustin pescarii cu vechime. Redeventa este echivalenta cu valoarea a 294 kilograme de grau anual la hectar. Practic, pentru cele 81 de hectare de luciu de apa, AGVPSR plateste statului aproximativ 2.000 de euro anual.
"Aici sunt foarte putini pesti, pentru ca nimeni nu se ocupa de ani de zile. Platesti 25 de lei pe zi, dar nu merita, pentru ca nu prinzi aproape nimic. Totusi, lumea vine in numar mare, mai face un gratar, se aduna cu familia, e aer curat si taxa e mai mica." Profitul este sigur, deoarece cheltuielile sunt nesemnificative. Intr-un final, dupa opt ani de exploatare, Agentia Domeniilor Statului a decis sa rezilieze contractul pentru neplata. AGVPSR insa nu a cedat si a decis sa conteste decizia.
Mai mult, Selaru spune ca statul ar trebui sa ii despagubeasca, intrucat baltile au fost amenajate inainte de 1989 de asociatia pe care azi o conduce. Solicitarea presedintelui executiv poate fi considerata drept o dovada de tupeu, daca ne gandim la cei carora statul comunist le-a confiscat pamanturile, animalele din batatura sau, uneori, casele si care nu s-au mai obosit sa ceara statului nici o despagubire, stiind ca nu o vor mai primi vreodata. In numerele viitoare vom publica si alte dezvaluiri despre afacerile cel putin curioase incheiate de AGVPSR cu institutiile statului.
