Confesiunile unui industrias radical
In 1994, fondatorul si presedintele Interface, cel mai mare producator de covoare din SUA, a fixat un tel ambitios pentru compania sa: sa nu ia planetei nimic din ce nu poate fi inlocuit cu ceva oferit tot de planeta. Intr-una dintre cele mai incitante carti de business ale momentului, Ray Anderson demonstreaza ca profitul si sustenabilitatea nu se exclud reciproc. Compania Interface a oferit un exemplu convingator. In 1994, producerea covoarelor era un proces toxic, pe baza de petrol, ce genera cantitati imense de deseuri si emisii. Dupa 15 ani, Interface a redus emisiile de carbon cu 82%, consumul de combustibil fosil cu 60% si cantitatea de apa folosita cu 75%. In plus, vanzarile au crescut cu 66%. „Scopul acestei carti este simplu. Afacerile si industria trebuie sa isi modifice modalitatea de a supravietui. Unii oameni au sustinut asta mult timp. Altii incep sa o spuna incepand de astazi”, marturiseste Anderson in prefata cartii. (Confessions of a Radical Industrialist: Profits, People, Purpose – Doing Business by Respecting the Earth)
www.grist.org
Grist.org este site-ul organizatiei nonprofit cu acelasi nume care furnizeaza, din 1999, informatii incisive despre mediu, ecologie si initiative verzi. ONG-ul vorbeste in numele unei comunitati de 780.000 de iubitori de mediu ce practica actiunile civice si consumul rational. Fara a minimiza problemele de mediu, oamenii de la Grist si-au propus sa renunte la tonul apocaliptic si sa-si prezinte analizele intr-un stil direct si original. Autorii articolelor incearca sa gaseasca sensurile reale din spatele povestilor verzi si sa conecteze chestiuni importante, precum schimbarile climatice, la viata de zi cu zi. „La Grist, ne luam munca in serios, fara sa ne luam pe noi prea in serios”, marturisesc reprezentantii organizatiei. O dovada in acest sens sunt titlurile voit ironice ale articolelor, cum ar fi „stiinta confirma faptul ca detonarile de explozibil din munti sunt nocive pentru munti”. „Cine s-ar fi gandit la asta?!”, se intreaba retoric autorul articolului, inainte de a veni cu argumente.
Vocile climei
Vocile climei inseamna sa-i intalnesti pe cei sase miliarde de locuitori ai acestei planete care sa-ti impartaseasca marturisirile. Potrivit autorului Yan Arthus-Bertrand, regizorul celebrului film „Home”, pelicula reprezinta strigatul unor oameni a caror existenta a fost deja devastata de impactul schimbarilor climatice si, in acelasi timp, un semnal de alarma tras de comunitatea stiintifica. Filmul este compus din 600 de interviuri realizate in 17 tari. Testimonialele au fost adunate de pe toate continentele, unde oamenii au fost deja afectati in mod direct de schimbarile climatice. Pentru aceste interviuri, la chestionarul initial al filmului a fost adaugata o lista de intrebari specifice, validate de Grupul Interguvernamental de Analiza asupra Schimbarilor Climatice (IPCC) si adaptata la conditiile proprii ale respondentilor. „De la pescarul brazilian la negustorul chinez, si de la artistul german la fermierul afgan, toti acesti oameni au raspuns acelorasi intrebari universale despre temerile, visurile, greutatile si sperantele lor”, marturiseste Bertrand.
