Reportaj de Liana Oprea. Corespondenta din Brazilia
Europa si occidentul recicleaza din constiinta utilitatii sociale a gestului. Evenimentele organizate in jurul ideii de reciclare vehiculeaza acelasi, intr-un tarziu obositor, imperativ al refolosirii, militant pentru un viitor mai bun decat perspectivele sumbre pe care tot tarile “civilizate” le lasa mostenire planetei. Concursurile de “creativitate reciclata” premiaza conceptul, obiectul in sine ramanand in plan secundar. Ma indoiesc ca cineva il foloseste dupa ce a cazut cortina ceremoniei.
Reciclarea militanta, desi indiscutabil eficienta, tanjeste dupa caldura umana, individuala. Sustinem miscarea, dar nu am face cadou copiilor nostri o masinuta construita dintr-un PET de 2 litri legat cu sfoara. In public aplaudam initiativele eco, in intimitate le renegam. Poate pentru ca multe dintre actiunile ei sunt demonstrative, mai degraba decat personale. E rusine sa umbli cu lucruri folosite de altii inainte. La drept vorbind, un homeless care cauta in gunoi, recicleaza. Nu vrem sa ne asociem imaginea cu asa ceva. In realitate, mandria multora dintre noi e prea desantata ca sa re-folosim. Ne e rusine. Iar daca o facem, o facem tot din orgoliu, demonstrativ, aratand cu degetul la inconstienta retrograda.
Nu am realizat toate astea pana cand am ajuns, intr-un voiaj spontan si fara finalitate anume, in America de Sud. Brazilia, tara a culorilor intense, unde nici macar fotbalul nu e privit bine daca nu e spectaculos, si pana si artele martiale par dansuri, se pregatea de sarbatorile de sfarsit de an. Am descoperit, in acest timp al celebrarilor australe, ca sunt locuri in lume unde nevoia de frumos preceda dogmele si programele politice. Orase mari, ca Manaus sau Belem, sunt impodobite, din initiative edilitare dar si personale, cu frumoase ghirlande colorate, pe care abia intr-un tarziu le identific ca provenind din foste pungi de plastic. Obiectele carora le-au apartinut s-au dizolvat complet intr-unul nou, cu adevarat estetic. Nu am vazut nici o propaganda insotindu-le. In Santarem, pe Amazon, desupra intersectiilor fluturau mii de fulgi de zapada, de fapt fasii subtiri de plastic alb si albastru pe care vantul cald si umed le anima in rafale ireale de nea suspendata.
Pe plaja din Salvador da Bahia, un baietel tragea dupa el un trenulet translucid. Jucaria avea un aspect elaborat, atragator, dar pana si rotile erau migalite din plasticul unor foste sticle de suc. Insa era chiar o jucarie, incetase sa mai fie o adunatura de obiecte, devenind altul. Mai incolo, pe plaja, am descoperit si vanzatorul ambulant care le crea.
La o carciuma, am baut bere servita in halbe pitoresti, confectionate din cutii de bere de toate marcile. Din nou, din vechiul obiect rezulta unul nou.
Sentimentul cu care am ramas e ca Brazilia recicleaza fara fanfaronada, firesc si cu gratie, fara constiinta saraciei ca motivatie a principiului second-hand. Dintr-o alta mentalitate, aceea a frumosului, si dintr-o alta pornire, aceea a omului creator.
