Raul Pop, secretar de stat în Ministerul Mediului, a atras atenția că sistemul de garanţie-returnare (SGR) ar putea să rezolve 5% din problema deşeurilor reciclabile, iar restul au nevoie de alte soluții. În 2019, gradul de reciclare a deşeurilor în România a fost de 16,9%
„Cel mai elocvent exemplu despre cum se poate face ceva diferit este sistemul de garanţie-returnare, în discuţie de peste un an. A fost anunţat de ultimii trei miniştri (ai Mediului, n.r.). Când ai trei miniştri în decursul unui an, e cam greu să ai coerenţă şi consecvenţă. Nu este neapărat vina miniştrilor. Noi mai avem multe probleme sistemice în afară de acest sistem de garanţie-returnare. El va rezolva să spunem 5% din deşeurile reciclabile, dar mai avem 95% din deşeurile reciclabile plus fracţia nereciclabilă care trebuie să aibă alte soluţii. Acolo unde decidentul local îşi suflecă mânecile şi se apucă de treabă o poate face şi fără legislaţie, atâta vreme cât nu o încalcă”, a explicat secretarul de stat în conferinţa cu „Managementul deşeurilor după Pactul Ecologic European”.
Printre aceste măsuri menite să împiedice plasticul să ajungă în mediu, pe lângă sistemul de garanție – returnare, se numără Directiva Single Use Plastic, alături de taxa pe plasticul nereciclat, a spus Pop în martie, la conferința Green Report „Directiva Single Use Plastic. Impact și implementare la nivel național”.
Potrivit datelor furnizate de Garda Naţională de Mediu, la nivelul anului 2019, gradul de reciclare a deşeurilor în România a fost de 16,9%, iar ponderea care include şi valorificarea deşeurilor ((reciclare, reutilizare şi valorificare) s-a situat la 26,4%.
„În 2019, când noi aveam ca palier pe Hotărârea 942 din 2017 un procent de 42%, nu 50% cum o să avem pentru 2020”, a precizat Marian David, director în cadrul Direcţiei Controlul Poluării din GNM.
„România stă prost (la economia circulară, n.r.) şi ultima dată când s-a măsurat asta, acum vreo 7-8 ani, o unitate de resursă avea o eficienţă de şase ori mai mică decât media europeană. Uniunea Europeană obţinea dintr-un kilogram de resursă 2,1 euro, iar România obţinea 0,3 euro. Suntem într-o situaţie pe care cu toţii o tot rostogolim, încercăm să amânăm nişte deznodăminte, dar ceea ce se întâmplă de fapt este că nu facem decât să acumulăm presiune şi când va trebui să facem o schimbare ea va veni foarte brusc”, a mai susţinut Pop.
Idealul economiei circulare, a arătat Alexandru Laibăr, director executiv al Coaliţiei pentru Economie Circulară în aceeași conferință, este să nu existe deşeuri.
„Ne lipsesc mai multe şi nu cred că strategia este cel mai important lucru care ne lipseşte. La strategii suntem foarte buni, în general. Ne lipseşte punerea în practică şi bunul simţ şi eficienţa de a face lucrurile aşa cum ar trebui să le facem. Campaniile ajută într-o oarecare măsură. Nu există o ţară în care să nu existe deşeuri, dar probabil că vom avea, în nordul Europei, de exemplu. Economia circulară nu o putem măsura doar prin procentul de reciclare, ci şi prin reutilizare, refolosire. Sunt mulţi parametri”, a explicat acesta.