Raportul Global Risks din acest an scoate în evidență temerile cu privire eșecul acțiunilor climatice și tranziția spre emisii zero, care chiar dacă ar putea fi una dezordonată, reprezintă încă cea mai bună și singura șansă de a atinge obiectivele climatice, potrivit unei analize a lui Peter Giger, Group Chief Risk Officer, Zurich Insurance Group, pentru weforum.org
Raportul Global Risks Report 2022 a plasat „eșecul acțiunii climatice” ca riscul numărul 1 pentru următorul deceniu. Cele mai documentate riscuri asociate cu eșecul acțiunii climatice sunt riscurile de ordin fizic, cum ar fi creșterea frecvenței și severității vremii severe, potrivit weforum.org
Fără îndoială, criza climatică este cea mai mare amenințare pe termen lung cu care se confruntă omenirea. Dar riscurile legate de tranziția către un viitor net zero primesc mai multă atenție. O tranziție dezordonată ar exacerba aceste riscuri, afectând capacitatea organizațiilor de a face afaceri, provocând volatilitate economică și destabilizand sistemul financiar.
Guvernele Lumii s-au trezit cu necesitatea unei acțiuni urgente și agresive prin anunțarea diferitelor ținte ambițioase de reducere a emisiilor în timpul conferinței COP26. Necesitatea unei urgențe mai mari este subliniată de trecerea la ținte pe termen mai scurt, cum ar fi reducerea la jumătate a emisiilor până în 2030 pentru a atinge zero net până în 2050.
Dar, în ciuda optimismului din jurul noilor angajamente la COP, acestea încă nu ating obiectivul de 1,5°C stabilit în Acordul de la Paris. În schimb, lumea se îndreaptă către o încălzire de 2,4 °C, chiar și cele mai optimiste scenarii arătând o încălzire de „doar” 1,8 °C, ceea ce ar însemna eșecul acțiunilor climatice. Este mult de lucru și timpul este scurt.
Au mai rămas doar opt ani în acest deceniu și, dacă guvernele și întreprinderile nu iau rapid decizii tangibile și eficiente privind schimbările climatice în următoarele 12-18 luni, va exista presiune pentru a se grăbi prin acțiuni mai târziu în deceniu, cu o serie de noi politici – și poate intervenții dure la nivelul întregii economii – pentru a-și respecta termenele limită.
Introducerea unor factori economici, cum ar fi mecanisme pentru stabilirea unui preț eficient al carbonului, va fi un pas important. În urma evoluțiilor pozitive de la COP26, avem acum orientări contabile clare pentru schimburile de emisii între țări.
A fost nevoie de șase ani de discuții, dar regulamentul de la Paris – liniile directoare pentru modul în care este livrat Acordul de la Paris – a fost în sfârșit convenit la Glasgow. Aceasta include articolul 6 care stabilește un cadru pentru ca țările să facă schimb de credite de carbon prin intermediul ONU și va oferi acces pe piață tuturor țărilor care doresc să atragă investiții verzi prin piața globală a carbonului.
Noi politici economice
Schimbările vor necesita introducerea de noi politici economice și noi reglementări care afectează nu numai oferta, ci și măsuri care să reducă cererea pentru bunuri și servicii cu consum intens de carbon. Este posibil ca aceste măsuri de distrugere a cererii să includă redirecționarea subvențiilor de la combustibilii fosili către tehnologii cu emisii scăzute de carbon și implementarea de noi reglementări privind construcțiile care impun utilizarea materialelor de construcție cu emisii scăzute de carbon.
Teama este că schimbările de politici tardive și rapide – precum cele enumerate mai sus – vor lăsa întreprinderilor și societăților puțin timp să se adapteze și ar putea provoca perturbări profunde. De asemenea, va oferi mai puțin timp pentru dezvoltarea și finanțarea infrastructurii și tehnologiilor verzi necesare.
Reducerile emisiilor ar putea chiar să fie mai profunde pentru a rămâne pe cursul îndeplinirii acestor obiective. În loc să experimentăm o tranziție lină către o lume cu zero net, riscăm o tranziție haotică – sau „dezordonată”.
O tranziție dezordonată va lovi cel mai greu sectoarele cu consum intens de carbon și lanțurile lor de aprovizionare. De exemplu, mai mult de 8 milioane de locuri de muncă ar putea fi pierdute doar în sectoarele combustibililor fosili până în 2050. Impactul va fi masiv asupra transporturilor, agriculturii și industriilor grele, pentru a numi câteva. Ca și în alte revoluții industriale, industrii întregi pot dispărea dacă modelele lor de afaceri sunt incompatibile cu un viitor net zero.
Dar o tranziție dezordonată va avea implicații economice și sociale de anvergură. Creșterile actuale ale prețului energiei sunt doar vârful aisbergului în ceea ce privește impactul tranziției net-zero. Dacă guvernele exercită presiuni prea mari asupra investitorilor pentru a se retrage de la companiile de combustibili fosili într-un mod brusc, atunci acest lucru va produce doar constrângeri de aprovizionare, instabilitate a prețului energiei și o reducere a securității energetice, ceea ce va crea riscuri geopolitice.
După cum a demonstrat criza financiară globală, perturbările dintr-un sector se pot răspândi rapid în întreaga economie și pot declanșa intervenții politice. Acest lucru va afecta viețile indivizilor și va perturba piețele muncii.
Deci, care este răspunsul pentru a ne asigura că reducem încălzirea globală fără a suporta riscuri de tranziție net-zero? Din perspectiva afacerilor, cel mai bine este să presupunem că tranziția va fi dezordonată. Conceptul de „tranziție ordonată” pare foarte puțin probabil, având în vedere amploarea schimbărilor tehnologice, economice și societale necesare pentru decarbonizare, mai ales dacă spălarea ecologică sau blocarea angajamentelor întârzie tranziția. Revoluțiile industriale anterioare au fost, de asemenea, extrem de perturbatoare și dezordonate.
A aștepta ca guvernele să adopte reglementările corecte în timp util este un joc periculos. Probabil că vom ajunge cu un scenariu „prea puțin, prea târziu”, adică eșecul acțiunilor climatice. Cel mai bine este să iei lecții de la tranzițiile anterioare. De exemplu, perdanții din tranziția digitală au așteptat ca schimbarea să-i afecteze, mai degrabă decât să conducă ei înșiși schimbarea.
În schimb, tranziția dezordonată și perturbatoare – ca în toate perioadele de schimbare – poate fi văzută ca o oportunitate. Chiar și în pandemia de COVID-19, afacerile agile, inovatoare și pline de resurse au prosperat. Ne-au ajutat să ne adaptăm la pandemie prin producerea de vaccinuri și echipamente de protecție personală care salvează vieți, oferind instrumente de comunicare la distanță și servicii de livrare la domiciliu care ne ajută să ne continuăm viața în timpul blocajelor.
Întreprinderile trebuie să fie antreprenori inovatori și vizionari. Intrăm într-un nou tip de revoluție industrială, iar liderii trebuie să-și adapteze sau chiar să-și transforme afacerile pentru a deveni parte din viitorul net zero – și pentru a evita să fie afectați negativ de acesta.
De exemplu, multe guverne s-au angajat să elimine treptat motorul cu ardere internă, dar dacă lansarea punctelor de încărcare pentru vehiculele electrice (EV) este prea lentă, atunci ar putea exista o tranziție dezordonată la vehicule electrice. Dar există și o oportunitate pentru afaceri.
Companiile care oferă stații de încărcare ar putea câștiga contracte uriașe de infrastructură, companiile de utilități ar putea folosi punctele de încărcare pentru a crește cererea pentru electricitatea lor curată, companiile petroliere ar putea adăuga puncte de încărcare în curțile lor, chiar și producătorii de mașini și investitorii au o oportunitate. Toate acestea presupun că vehiculele electrice vor deveni vehiculul curat de alegere. Alți producători de automobile pot găsi soluții tehnologice care deblochează oportunitatea comercială de a folosi diferiți combustibili, cum ar fi hidrogenul.
Eșecul acțiunilor climatice: inacțiunea
Riscurile unei tranziții dezordonate nu pot fi folosite ca o scuză pentru a încetini călătoria către zero. Dimpotrivă, cu cât așteptăm mai mult, cu atât este mai probabil să ne confruntăm cu o tranziție dezordonată. Și dacă nu reușim să acționăm, pagubele cauzate de emisiile neatenuate și, în cele din urmă, consecințele pe termen lung ale schimbărilor climatice vor fi chiar mai cataclismice decât potențialele riscuri ale tranziției. Privind doar din perspectiva financiară, economia mondială ar putea pierde până la 18% din PIB dacă nu se iau măsuri de atenuare pentru combaterea schimbărilor climatice.
Deși o tranziție dezordonată pare inevitabilă, nu este prea târziu pentru a face trecerea mai lină. Guvernele și întreprinderile pot încă să facă pași îndrăzneți pentru a evalua riscurile cu care se confruntă și apoi să ia măsuri pentru a conduce o tranziție inovatoare, de succes și favorabilă incluziunii, care protejează economiile și locurile de muncă.
Guvernele trebuie să introducă politici climatice ambițioase care să susțină contribuțiile lor determinate la nivel național cu acțiuni. Această acțiune privind schimbările climatice trebuie luată într-un mod care să fie atât transparent, cât și consecvent, pentru a permite întreprinderilor și investitorilor să planifice schimbările viitoare.
Guvernele trebuie să coopereze cu mediul de afaceri, în special cu sectoarele cu consum intens de carbon, pentru a introduce stimulente clare pentru a investi în tehnologii cu zero eficiență și pentru a încuraja o schimbare în comportamentul consumatorilor care creează distrugerea cererii pentru produse și servicii cu consum intens de carbon. Eliminarea subvențiilor pentru combustibilii fosili și introducerea prețului carbonului ar fi un prim pas grozav.
De asemenea, trebuie să ne asigurăm că nimeni nu este lăsat în urmă. Politicile care accelerează recalificarea lucrătorilor din sectoarele cu intensitate de carbon – cum ar fi industria combustibililor fosili – sunt doar un exemplu. Vor fi create noi oportunități: până în 2050, 42 de milioane de oameni ar putea fi angajați în energie regenerabilă, comparativ cu 11 milioane în 2018. Trebuie să ne asigurăm că oamenii au abilitățile necesare pentru a profita de aceste oportunități.
Drumul către net zero nu va fi perfect. Tranziția net-zero reprezintă o amenințare semnificativă pe termen scurt la adresa stabilității financiare și economice, dar oferă și oportunități mari. Dar, în cele din urmă, depinde de noi. Ca indivizi, comunități și afaceri, trebuie să luăm măsuri pentru a ne adapta și a ne pregăti pentru schimbările care vor veni. Pentru a fi gata să profitați de oportunități. Să sperăm că guvernele vor crea o tranziție lină și ordonată la zero net. Dar cel mai bine este să fim pregătiți și ca noi toți să ne atașăm pentru o călătorie accidentată.
Citește și: Reducerea emisiilor de metan devine vitală, dar propunerile UE rezolvă doar vârful aisbergului
