România se numără printre statele membre ale Uniunii Europene care alocă sume importante din PIB pentru sprijinirea tranziției către o economie verde, în special prin ajutoare de stat pentru energie, protecția mediului și inovare industrială. La prima vedere, cifrele par să indice o implicare activă: aproape 3% din totalul cheltuielilor europene din TCTF (Temporary Crisis and Transition Framework) au fost realizate de România, iar în raport cu dimensiunea economiei, țara s-a clasat printre primele cinci în UE la acest capitol.
Totuși, în ciuda volumului semnificativ de fonduri alocate, România nu se regăsește printre exemplele de bune practici europene.
În raportul anual publicat de Comisia Europeană privind ajutoarele de stat, țara noastră nu este menționată explicit în niciunul dintre proiectele majore de tehnologii curate, pentru decarbonizare sau hidrogen verde.
În timp ce alte state dezvoltă strategii clare și lansări concrete, România pare să rămână în spatele cortinei, cu o implicare administrativă, dar lipsită de rezultate vizibile.
Această discrepanță între alocări bugetare și impactul efectiv arată că, în ciuda eforturilor declarate, România riscă să rateze oportunitățile tranziției verzi, rămânând un beneficiar pasiv, nu un actor activ în peisajul european al inovării industriale și al energiei curate.
România în peisajul ajutoarelor pentru energie și protecția mediului: nici la coadă, dar nici în față
În anul 2023, la nivelul Uniunii Europene, statele membre au alocat, în medie, echivalentul a 0,32% din propriul PIB național sub formă de ajutoare de stat destinate energiei, protecției mediului, eficienței energetice și surselor regenerabile.
România nu apare nici în topul celor mai ambițioase țări – acolo unde Danemarca, Germania sau Finlanda investesc semnificativ mai mult –, dar nici printre cele cu participare aproape simbolică, cum sunt Cipru, Portugalia sau Bulgaria, care au alocat sub 0,06% din PIB.
În cazul României, nivelul alocărilor se apropie de media europeană, ceea ce, pe hârtie, pare acceptabil. Totuși, raportul atrage atenția asupra unei scăderi ușoare față de anul anterior: în 2023, România a cheltuit cu 0,02 puncte procentuale din PIB mai puțin pentru aceste tipuri de ajutoare față de 2022.
Deși fluctuația este mică, într-un context în care majoritatea statelor cresc investițiile în domeniul climatic, orice recul – oricât de modest – ridică semne de întrebare.
Ajutoarele pentru mediu și energie au reprezentat aproape jumătate din totalul ajutoarelor non-criză înregistrate în România în 2023, un procent comparabil cu tendințele generale din UE.
Cu toate acestea, lipsesc detalii privind eficiența acestor cheltuieli: nu sunt menționate proiecte naționale relevante sau campanii de modernizare energetică susținute clar din aceste fonduri.
Ajutoarele pentru inovație industrială și tehnologii curate: România plătește mult, dar rămâne invizibilă
Una dintre cele mai importante categorii analizate de Comisia Europeană în raportul din 2023 este cea a ajutoarelor acordate prin TCTF (Temporary Crisis and Transition Framework).
Acest cadru a fost introdus pentru a ajuta statele membre să răspundă impactului economic al războiului din Ucraina și, în același timp, să sprijine tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic.
România a fost un utilizator activ al acestui mecanism. În 2023, țara a alocat 2,66 miliarde de euro prin TCTF (Temporary Crisis and Transition Framework), reprezentând aproximativ 3% din totalul fondurilor utilizate de întreaga Uniune Europeană.
Situația este similară în 2022, când România a cheltuit 2,54 miliarde de euro, adică tot 3% din totalul UE. La nivel absolut, țara noastră este depășită de economii mari precum Italia, Germania sau Spania, dar depășește alte state din regiune, precum Ungaria, Slovacia sau Grecia.
Mult mai relevantă este însă analiza în funcție de PIB. În 2023, România a alocat echivalentul a 0,82% din PIB-ul național pentru ajutoare în cadrul TCTF (Temporary Crisis and Transition Framework), ceea ce o plasează în top 5 la nivel european, alături de Ungaria, Italia, Polonia și Croația. În anul anterior, România era chiar pe locul 3 în UE, cu 0,80% din PIB, depășită doar de Cehia și Germania. Media UE la acest capitol a fost de 0,5%.
Cu toate acestea, raportul nu oferă nicio informație privind proiectele finanțate concret în România.
Alte state sunt menționate cu exemple punctuale de scheme pentru hidrogen verde, tehnologii industriale curate, oțel cu emisii scăzute sau centre de inovare energetică. România, în schimb, lipsește complet din lista proiectelor europene vizibile, deși contribuie cu o proporție semnificativă din PIB.
Accesul la fonduri europene – un avantaj slab valorificat
România beneficiază formal de surse suplimentare de finanțare pentru tranziția verde, în special prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) și Fondul de Modernizare.
Aceste instrumente sunt gândite pentru a susține reforme și investiții în domenii-cheie: eficiență energetică, infrastructură verde, tehnologii industriale cu emisii scăzute și tranziție digitală.
Comisia Europeană menționează în raport că aceste fonduri pot finanța scheme de ajutor de stat, inclusiv pentru decarbonizarea industriilor poluante. Totuși, în lista exemplelor de bune practici sau proiecte relevante, România nu apare cu nicio schemă specifică. Spre deosebire de alte state care își promovează inițiativele, România rămâne o prezență „invizibilă”, chiar și atunci când are instrumentele financiare la dispoziție.
Această absență sugerează nu doar o problemă de comunicare sau PR, ci și o posibilă lipsă de viziune strategică, coordonare instituțională și capacitate de implementare.
Altfel spus, fondurile există, dar transformarea lor în politici clare și impact concret lasă de dorit.
România în comparație cu restul UE
Ajutoare pentru energie și protecția mediului (2023):
-
România: aproximativ 0,3% din PIB (ușor sub media UE de 0,32%)
-
Scădere față de 2022: -0,02 puncte procentuale
-
Țări fruntașe: Danemarca (0,79%), Germania (0,63%), Finlanda (0,56%)
-
Țări codașe: Cipru, Bulgaria, Portugalia (<0,06%)
Ajutoare prin TCTF (Temporary Crisis and Transition Framework):
-
România: 2,66 miliarde EUR (3% din totalul UE)
-
Raportat la PIB: 0,82% (locul 4 în UE)
-
Media UE: 0,5% din PIB
-
Țări cu ponderi mai mari: Ungaria (2,97% din PIB), Italia (1,80%), Polonia (0,88%)
Concluzie: România apare în tabele, dar lipsește din poveste
România are o prezență financiară semnificativă în statisticile europene privind ajutoarele de stat pentru tranziția verde. Atât în domeniul energiei și protecției mediului, cât și în zona inovației industriale și a tehnologiilor curate, procentul din PIB alocat acestor măsuri este peste media Uniunii sau foarte aproape de aceasta.
Cu toate acestea, țara noastră nu reușește să transforme resursele bugetare în proiecte strategice concrete.
Lipsa de exemple vizibile în raportul Comisiei, absența din rândul proiectelor pilot, precum și o reducere (fie ea și mică) a cheltuielilor pentru energie și mediu în 2023, conturează o imagine de stagnare și lipsă de inițiativă.
România pare să joace un rol de execuție financiară, dar nu și de actor activ în direcționarea tranziției verzi. Fără o strategie clară, fără priorități naționale bine comunicate și fără o prezență consistentă în inițiativele europene de pionierat, riscul este ca fondurile disponibile să fie consumate fără impact major, iar oportunitățile reale – ratate.
