Galatiul e inconjurat de gunoaie, presarat cu resturi menajere si asaltat de moloz. Parca nu ne mai incap locuintele de prisosul hartiilor si PET-urilor care dau pe dinafara. Sub plapuma de zapada, care ne-a acoperit cateva luni rusinea obrazului, am reusit sa ascundem cumva mizeria. Odata topit asternutul alb si impresia de civilizatie dispare.
La intrarile in Galati, gunoiul troneaza de asta-iarna, aruncat la intamplare. Peste drum de vestita groapa, iarba care se straduieste sa incolteasca este asteptata printre gunoaie. Exact langa indicatorul „Tirighina”. Langa soseaua de centura, pamantul nu se mai vede de sub tot ce au aruncat, nepasatori, care pe unde au apucat, locuitorii unui oras european.
Imaginea e generatoare de cumplite astenii de primavara. Cel putin asa pare si pentru cei care raspund de curatenie, daca ne luam dupa armatele de lucratori pe care le-au scos in strada cele doua societati care se ingrijesc de fata orasului: RWE si RER. Muncitorii s-au apucat de lucru, nu foarte convinsi de misia lor, dupa cum se vede. Numeric sunt destui, dar elanul pare sa le lipseasca.
Mai rasfirati, fratilor, mai rasfirati, ca orasul e mare si multa mizerie lasa galatenii la tot pasul.
