Text de Ionut Purica
Intr-o gandire cu viziune mai larga apare o bifurcatie a comportamentului economic. Daca ne scade puterea de cumparare (de exemplu prin reducerea salariilor), golirea pietei de produse este mai lenta, iar companiile ajung sa produca pe stoc mai multe produse, iar lichiditatile lor (care servesc pentru finantarea unui nou ciclu de productie) sunt din ce in ce mai mici. Peste o anumita limita, compania se inchide si apar someri care trebuie sustinuti de bugetul de stat. Acesta este tentat sa creasca taxele, lucru care produce o si mai mare scadere a puterii de cumparare, cu intensificarea efectelor de mai sus, la care se adauga cresterea evaziunii fiscale, care necesita cresterea platii organelor de control. Mai departe va imaginati singuri.
Mai sus am descris o ramura a bifurcatiei, sa vedem care este cealalta ramura (pe care o sustine, de exemplu, Guvernul SUA):
Se iau masuri de crestere a puterii de cumparare pentru a goli piata de produse si a da intreprinderilor lichiditatea necesara reluarii ciclului de productie, care mentine si creeaza si locuri de munca. Mai mult, se iau masuri ca administratia publica sa aiba constante de timp cat mai mici de actiune (de exemplu, returnarea TVA la fiecare saptamana, si nu la luna, infiintarea de companii in trei zile, si nu in trei saptamani, efectuarea platilor in zile, si nu in zeci de zile sau chiar sute, cu reducerea asociata a arieratelor, reducerea taxelor si atragerea profitului in investitii etc.). Astfel, procesul de productie se reia mai viguros, numarul de someri (si, evident, sumele bugetare asociate) scade, iar viteza mai mare de miscare a banilor conduce la cresterea veniturilor din taxe, care pot fi reduse astfel incat sa faca inutila evaziunea fiscala. Rezulta crestere economica.
Pentru un decident cu viziune locala si scurta in timp (si ma refer si la unele politici ale FMI) este greu sa iasa dintr-o structura de comportament inradacinata in administratie. Trebuie viziune (nu curaj, cum s-ar putea crede) pentru a aborda cea de-a doua ramura a bifurcatiei descrise
mai sus.
Imaginati-va ca timpul de reactie al administratiei este scurtat la o saptamana de la prezentul de 30 de zile, ca organele de control controleaza cum realizeaza administratia publica aceste termene si amenzile se dau functionarilor publici care nu-si fac treaba la timp, ca taxele sunt la nivelul psihologic al eliminarii evaziunii fiscale si al intensificarii investitiilor, ca se incurajeaza revenirea in tara a capitalurilor mari si descurajeaza scoaterea de capital, ca se instituie un control al eticii bancare si se taxeaza profiturile scoase din tara, ca… Dupa cum se spune: „Totul merge spre mai bine in cea mai buna dintre lumile posibile”. Nu-i usor sa te inveti ca un castig din economia alba este potential mai mare decat unul din economia gri, daca stii sa-l faci.
Evident ca activitatea de protectie a mediului si cea legata de aceasta este diminuata in primul caz si extinsa in cel de-al doilea. Ultimii ani ne-au aratat ca mediul inconjurator devine unul dintre domeniile generatoare de activitate economica si, implicit, de locuri de munca. Va trebui sa ne concentram si asupra acestui aspect al dezvoltarii pentru a nu ne regasi (a cata oara?) in situatia in care initiativa ne vine din afara
(FMI, UE etc.).
In incheiere imi amintesc faptul ca, in timpul crizei din 1998, in Asia sud-coreenii isi donau verighetele pe strada pentru a scoate tara din criza. La noi se doneaza salarii, urmand a trai din avere pana la iesirea din criza (evident pentru anumite persoane din Romania ar fi de preferat sa-si doneze averile si sa traiasca din salariu – am iesi mai repede din criza).
Nu cred in initiative locale de acest fel – iesirea din criza se realizeaza prin masuri la nivelul intregii economii, considerata ca un intreg (adica mai mult decat suma partilor sale), iar efectele cumulative pot fi vazute in termene destul de scurte. Este clar ca situatia economica si bancara dinaintea crizei nu se mai poate repeta fara repercusiuni de permanentizare a unor cicluri de crize succesive. Si aici ne trebuie viziunea implementarii unui alt fel de comportament.
