Text de Raul Cazan
„Rent-a-Cow“
Animalele fermierului pasc pe 40 de hectare in proprietatea sa si inchiriate de la primaria comunei maramuresene Giulesti. Pana anul viitor, suprafata se va dubla odata cu cresterea cirezii. In 2012, ciclul se inchide, iar Tiplea va returna WWF acelasi numar de animale pe care l-a primit. Un alt fermier va prelua vitele odata cu buna practica mostenita de la Tiplea, iar acest tip de practica agricola capata sustenabilitate.
Scopul actiunii demarate de WWF a fost de a face legatura dintre conservarea naturii, economia locala si comunitati printr-un sistem inovator de pasunat in mozaicul de pajisti si paduri in zonele inalte ale Maramuresului.
Businessul lui Tiplea conserva mediul atat timp cat practica agricultura cu valoare naturala ridicata – HNVF (High Nature Value Farming). Animalele, toate Brune de Maramures si cumparate de la tarani din Sapanta, au repopulat pajistile din Poiana Rachita, Platoul Tataru. Acum, vitele pasc pe o pasune de cateva hectare, intr-un peisaj colinar. Prin utilizarea pajistilor pentru pascut, natura creeaza relatii de simbioza. Peisajele sunt deschise pentru pasarile care cuibaresc, fasa de padure si mierla gulerata, dar si pentru ratele si starcii migratori.
Solutia cea mai prietenoasa cu mediul sta in productia si consumul local. Apoi businessul se poate extinde. „Chiar de la inceput vom vinde carnea si altor pensiuni din Maramures. Mai tarziu, vom incerca sa-i adaugam un plus de valoare, producand carnati traditionali. Pe termen mai lung, ma gandesc sa maresc cireada, sa administrez mai multe pasuni montane si sa comercializez carnea si in alte regiuni din Romania sau chiar peste hotare. Sistemul va ramane unul la scara mica, pentru a mentine peisajul mozaic traditional al Maramuresului, cu pasuni bogate in specii si petice de padure“, spune Tiplea.
Vraja …
Gavrila Vraja, din aceeasi Ocna Sugatag, Maramures a deprins ciobanitul de mic. Acum, beneficiind de cunoasterea obtinuta din cursurile focalizate pe agroturism conduse de WWF Programul Dunare- Carpati, administreaza o ferma de 500 de oi, la gospodarirea careia iau parte toti membrii familiei. Patru generatii, participa la pastrarea traditiei pastoritului si, consecutiv, a relatiei organice dintre peisaj, om si animale in regiunea Maramuresului.
Familia Vraja functioneaza precum un corpus sustenabil pe un teren agricol cu inalta valoare naturala (HNVF). Productia si punerea pe piata a produselor au loc strict la nivel local. Gavrila, un veritabil pater familias, este intr-o alergatura continua, pentru a asigura hrana familiei sale – coseste fanul pe platou, merge la piata pentru a-si vinde produsele obtinute din oierit si cultivarea pamantului. Cei doi copii, socrul, soacra si bunica ii sunt alaturi in muncile gospodaresti sau in pastoritul celor 500 de oi pe Platoul Tataru.
Ciobanul isi vinde produsele, casul si urda, la piata din Ocna Sugatag sau Sighetu-Marmatiei. Datorita faptului ca nu apeleaza la un abator, vinde mieii vii la piata, iar, pentru consumul propriu, ii sacrifica in propria gospodarie. Produsele Vraja sunt notorii pe plan local, iar ciobanul are deja o retea de cumparatori fideli.
Cunoasterea, o resursa
Gavrila si-a capitalizat cunostintele in munca traditionala a oieritului. El nu se implica doar in activitatile care privesc munca zilnica la ferma, ci si in dezvoltarea de parteneriate la nivel local. In 2007, fermierii din regiune au pus bazele unui grup local de crescatori, de fapt o asociatie a crescatorilor de oi numita CIOLBAN, al carei presedinte este Gavrila. Au avut mai multe intalniri in care au discutat despre tot ceea ce inseamna oieritul. Mai mult, asociatia este membra a Grupului de Actiune Locala Mara-Gutai, demarat prin Programul LEADER in 2008, care este inca in stadiul de proces de selectie la Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale. Urmandu-si dezvoltarea personala, Gavrila Vraja a luat parte la cursuri de crestere a animalelor initiate si organizate de WWF Programul Dunare-Carpati, in parteneriat cu autoritatile locale, cursuri focalizate pe integrarea oierilor in cadrul serviciilor agroturistice.
Atat Tiplea, cat si Vraja isi creeaza noi debusee prin pensiunile ecoturistice pe care si le dezvolta. Eventualele pierderi datorate modului natural de a face agricultura pot fi compensate prin masurile de agromediu. Prin pachetul de masuri de agromediu, ei vor primi plati compensatorii pentru a-si administra in mod corespunzator pajistile cu valoare naturala ridicata. Conform contractului incheiat pentru platile de agromediu, ei trebuie sa se conformeze cerintelor de managment: sa nu utilizeze fertilizatori chimici, sa nu are sau sa discuiasca pajistile, de asemenea, sa nu practice insamantarile de suprafata.
