În acest episod din Green Report, Diana Stafie ne explică ce înseamnă foresight și cum putem să ne pregătim pentru diverse scenarii viitoare, fie că acestea ne entuziasmează sau ne provoacă dureri de stomac. Pe scurt, investigăm viitorul pentru a înțelege mai bine prezentul și, mai important, pentru a rămâne relevanți într-o lume care se schimbă mai rapid decât oricând în istorie.
În cel mai recent episod al podcastului Green Report, Diana Stafie, Foresight Strategist și fondatoare a companiei Future Station, ne ghidează prin complexitatea conceptului de „foresight”, oferind o perspectivă nouă asupra modului în care putem anticipa și influența viitorul.
Spre deosebire de risk management, care gestionează riscurile deja cunoscute, foresight se concentrează pe explorarea unor scenarii viitoare diverse, pentru a descoperi noi oportunități și pentru a evita capcanele neașteptate.
Pe parcursul discuției, Diana și Raluca explorează cum foresight-ul intersectează domeniul sustenabilității, evidențiind importanța mapării trendurilor și a identificării informațiilor relevante care ne pot ghida în luarea deciziilor.
De asemenea, ne povestesc despre cum se conturează viitorul din perspectiva fiecăruia dintre noi, cine are puterea de a-l modela în România, și cum putem rămâne competitivi pe o piață a muncii în continuă evoluție.
La nivel instituțional, foresight-ul devine o unealtă esențială pentru a anticipa schimbările de scară și a ne alinia la tendințele emergente în materie de sustenabilitate.
Discuția atinge, de asemenea, teme precum interesul tot mai crescut al noilor generații față de viitor și sustenabilitate, procesul prin care apar trendurile și cum putem lucra eficient cu scenariile viitoare.
În acest context, foresight-ul devine nu doar o metodă de pregătire pentru incertitudini, ci și o strategie care ne ajută să valorificăm oportunitățile și să ne asigurăm relevanța pe termen lung, atât la nivel personal, cât și instituțional.
Ce este foresight si prin ce e diferit de risk management?
Foresight-ul nu este despre a prezice viitorul, ci mai degrabă despre a-l explora prin multiple scenarii posibile, pentru a ne pregăti în mod strategic.
Analiza prospectivă [foresight, n.red] oferă o abordare prin care nu ne concentrăm pe un singur rezultat, ci pe diversitatea de alternative pe care viitorul le poate aduce, pe termen mediu și lung.
Fie că discutăm despre o persoană, o carieră sau o organizație, este esențial să gândim în termeni de alternative și scenarii, nu de certitudini.
Astfel, foresight-ul devine un instrument esențial în anticiparea schimbărilor și în pregătirea pentru diferite posibile realități viitoare.
„Exercițiul acesta mental prin care tu îți imaginezi aceste viitoruri, ce face de fapt e, dacă stăm să ne gândim bine, să te ajute să-ți formezi amintiri despre acel viitor. Știu că sună contra intuitiv, dar scopul acestor amintiri este să te ajute în prezent pentru a ne putea îmbunătăți procesul decizional, să luăm decizii mai bune astăzi”. – spune Diana Stafie.
Future Station, compania fondată de Diana Stafie, este specializată în cercetarea tendințelor emergente printr-o analiză detaliată a tiparelor, descoperirilor științifice, gadgeturilor noi, tehnologiilor de ultimă oră, schimbărilor sociale și de mediu, reglementărilor, noilor modele de business, start-up-urilor, fondurilor de investiții ș.a.
După colectarea acestor date, identifică tiparele din spatele acestora și conturează direcțiile în care se îndreaptă piața, evidențiind noile nevoi care apar.
Pe baza acestor informații, compania creează scenarii posibile pentru viitor, ajutând astfel organizațiile să se pregătească strategic și să câștige timp prețios pentru adaptare și inovație.
De ce foresight-ul nu e risk management?
Foresight-ul și risk managementul nu se exclud, ci se completează reciproc.
În timp ce risk management-ul se concentrează pe identificarea și gestionarea riscurilor deja cunoscute, foresight-ul explorează scenariile viitoare, aducând în prim-plan oportunitățile care pot apărea.
Privind din perspectiva scenariilor posibile, foresight-ul ne permite să ne gândim nu doar la cum să evităm riscurile, ci și la cum să ne menținem relevanța și să valorificăm noile șanse din fiecare scenariu.
Este o abordare mai optimistă, care se concentrează pe adaptare și pregătire pentru un viitor dinamic, plin de posibilități.
Intersecția dintre foresight și sustenabilitate
Milton Friedman spunea că „The Business of Business is to do Business”, însă în prezent această viziune a evoluat, iar discuția s-a schimbat spre integrarea scopului în afaceri.
Această schimbare a fost impulsionată atât de presiunile clienților și consumatorilor, cât și de reglementările tot mai stricte.
Așa au apărut noi trenduri și produse care reflectă aceste valori emergente.
Deși prețul și puterea de cumpărare rămân factori cruciali pentru consumatori, noile generații pun un accent mai mare pe valorile legate de sustenabilitate și responsabilitate socială.
Pentru ei, componenta de scop este mult mai înrădăcinată în deciziile de cumpărare și interacțiunile cu brandurile.
„Noilor generații le pasă mult mai mult. Poate pentru că au urcat un pic pe piramida lui Maslow. Noi am început de la alte nevoi, ei s-au născut în alte timpuri”, – punctează Diana.
LinkedIn a introdus o nouă funcție care le permite utilizatorilor să aleagă angajatorii pe baza valorilor acestora, reflectând nevoia tot mai mare de transparență în mediul de afaceri.
Această tendință este alimentată de creșterea influenței rețelelor sociale, care au democratizat accesul la informații și au pus presiune pe companii să fie autentice în comunicarea lor.
Nu mai este suficient ca o organizație să publice pe site-ul său misiuni și valori sau să lanseze declarații PR.
Consumatorii și potențialii angajați doresc să vadă acțiuni concrete și o corelare reală între valorile declarate și modul în care acestea se reflectă în activitățile zilnice ale companiei.
Diana spune că „ne mutăm în ceea ce numim în trenduri din Black Box Culture, în Glass Box Culture. Black Box este una, așa, cu pereții negri, din care aflai despre compania respectivă sau despre cultura internă prin ceea ce-ți spunea CEO-ul într-un statement sau venea PR-ul printr-un comunicat de media; către ceea ce vedem acum și anume nevoia de transparență, care poate să însemne transparența salariilor, transparența comportamentului cu angajații, ce beneficii le oferi, dacă te ții de valorile pe care le-ai pus pe site. Avem tot felul de platforme prin care angajații pot să te rate-uiască, consumatorii îți pot da feedback ș.a.m.d.”
Cât Uniunea Europeană continuă să promoveze sustenabilitatea și își asumă rolul de lider în acest domeniu, iar ESG (Environmental, Social, Governance) rămâne legat direct de fluxurile financiare, acest trend nu se va opri.
Pentru organizații, accesul la fonduri instituționale va fi condiționat de implementarea și raportarea performanțelor ESG.
Nu va mai fi suficient să vorbim despre ESG în cadrul conferințelor, ci va fi necesar să trecem la acțiuni concrete.
Companiile trebuie să adopte inițiative reale, integrate în operațiunile lor, pentru a rămâne relevante și a putea beneficia de resursele disponibile pe piața financiară europeană.
Cum găsești informațiile relevante de care să ții cont
În contextul actual, abundența de informații poate deveni copleșitoare, iar selectarea celor relevante este din ce în ce mai dificilă.
Este esențial să menținem un focus clar asupra obiectivelor și să alegem cu atenție sursele de informare pe care ne bazăm activitatea.
Calitatea și credibilitatea informațiilor sunt cruciale pentru a lua decizii strategice solide.
Așadar, organizațiile și profesioniștii trebuie să dezvolte o capacitate de filtrare eficientă a datelor și să se concentreze pe surse bine fundamentate, care oferă valoare reală în contextul lor specific.
Diana povestește despre felul în care fac ei selecția acestor informații la Future Station: „Accesăm diferite seturi de date, în principal baze de date pentru care plătești accesul, fiindcă dacă ajung informațiile în media este un semnal prea târziu pentru noi. (…) Când se adună mai multe semnale din mai multe zone, mă interesează cum pot să le transform într-un insight, în ceva în care poți să acționezi asupra lui. Ne uităm în spatele lor, fiindcă de acolo ies trendurile și apoi pe baza acestora, vedem la nivel de impact, la nivel de incertitudine în ce direcție se duce.”
Ce înseamnă viitor pentru fiecare
Procesul de foresight se bazează pe metodologii specifice, care reprezintă o împletire între știință și artă, deoarece nu dispunem de date exacte despre viitor.
Aceste metodologii calitative se ancorează în capacitatea noastră de anticipare, imaginație și, uneori, chiar intuiție.
Fiecare dintre noi are potențialul de a reflecta asupra viitorului, însă, pentru a integra o perspectivă pe termen lung în deciziile noastre, este important să adoptăm un mod de gândire care să depășească viziunea pe termen scurt.
Această abordare poate deveni un mod de gândire standard (default thinking), ajutându-ne să navigăm mai bine prin incertitudinile viitoare și să ne pregătim strategic pentru diverse scenarii.
„Ce înseamnă pentru mine număr de ani? 1, 2, 3, 40, 50 de ani. La fel puteți să vă gândiți dacă spuneți viitor în activitatea profesională. Este o diferență? S-ar putea dacă e diferență, să fie o fricțiune. S-ar putea ca tu să fii un profil vizionar, dar mediul în care ești să nu-ți permită să te gândești decât la rezultate parțiale. (…) Am văzut oameni care își pun în agendă momentele în care se uită la viitor. Funcționează dacă este folosit cu intenție”, precizează Diana Stafie.
În mâinile cui văd românii viitorul
„Schimbarea este un lucru care vine spre mine, dar este și un lucru care vine dinspre mine”, spune Diana. Mai punctează că este nevoie de o schimbare de mentalitate atunci când ne uităm la viitor: să nu-l mai percepem ca pe ceva care ni se întâmplă, și să înțelegem și că noi putem face ceva.
Românii manifestă o anxietate profundă față de viitor, iar, în opinia Dianei Stafie, această atitudine se traduce adesea în fatalism.
Ne place să ne aflăm în postura de observatori critici, dar ne este mai greu să ne implicăm activ în schimbare.
La începutul anului, un studiu realizat în România a inclus o întrebare care a captat atenția Dianei: „În mâinile cui vă vedeți viitorul?”
Răspunsurile au arătat că majoritatea românilor consideră viitorul în mâinile lui Dumnezeu și ale liderilor politici.
Cu toate acestea, răspunsul care a durut-o cel mai mult pe Diana, după cum ea s-a exprimat, a fost acela că viitorul se află în mâinile generațiilor viitoare.
Această percepție subliniază o așteptare continuă ca alții să ne salveze, punând o presiune imensă asupra acelor generații care sunt, de fapt, copiii noștri.
Îngrijorător este faptul că răspunsul „în propriile mâini” s-a clasat abia pe locul patru, evidențiind o lipsă de încredere în capacitatea individuală de a influența viitorul.
Diana vine cu o provocare pe care a găsit-o în cartea unui statistician suedez
„Este o carte care se numește Factfulness, scrisă de Hans Rosling. Cel mai mult mi-a plăcut subtitlul, în care spune <<10 motive pentru care lumea a mers în direcția mai bună decât cea pe care o mai ții tu minte>>. Cartea începe cu un test și vă provoc pe toți să faceți testul acela. Și să ne scrie cei care reușesc să facă mai mult de 5 din 10, fiindcă marea majoritate este undeva la 2 – 3, inclusiv lideri mondiali și CEOs de companii printre care domnul Rosling a făcut această testare. Noi avem anumite presupuneri despre lume și uităm să mai ștergem praful de pe ele, așa cum spunea Asimov. Uitând să ștergem praful de pe ele, ne construim politici și strategii ancorate în pesimismul acela.”
Găsești aici testul.
Alfabetizarea în domeniul viitorului ajută oamenii să înțeleagă de ce și cum folosim viitorul pentru a ne pregăti, planifica și interacționa cu complexitatea și noutatea societăților noastre, mai ales în contextul vitezei pe care o are schimbarea în prezent.
Cum rămâi relevant pe piața muncii
În contextul actual, relevanța ancorării în profesii tradiționale a scăzut semnificativ, fiind înlocuită de importanța competențelor esențiale.
Aceste competențe ne oferă flexibilitatea necesară pentru a ne adapta rapid la diverse domenii și profesii.
Indiferent de sectorul în care activăm, dezvoltarea abilităților transferabile ne permite să facem față schimbărilor rapide ale pieței muncii și să ne menținem competitivitatea.
Această abordare centrată pe competențe ne ajută să ne pregătim mai bine pentru viitor, indiferent de direcția în care ne duce cariera.
„Când lumea era pe câmp și dădea cu sapa, a apărut dintr-o dată un utilaj sau a apărut dintr-o dată tractorul. Oamenii ăia s-au gândit <<stai un pic, astea o să ne ia nouă job-urile?!>> Erau ChatGPT-urile de atunci, da? Erau AI-urile de atunci. Ce vedem așa, în hindsight, e că, de fapt, tehnologia a adus mai multe job-uri decât a luat. Statisticile de la World Bank, apropo de statistici, arată că un job luat de tehnologie, a dat 1,75, deci aproape dublu. Bineînțeles, nu acelorași oameni! Asta este clar. Și, atunci, bucata dintre ele ține și de empowerment-ul ăsta personal în a te adapta, în a deprinde competențele necesare astfel încât să ții pasul cu schimbările.” – punctează Diana.
Recent, ONU a lansat un cadru care identifică cinci competențe esențiale pentru angajați, printre care se numără foresight și data literacy.
Aceste abilități sunt menite să răspundă provocărilor actuale, subliniind importanța anticipării schimbărilor viitoare și a interpretării datelor.
Lista de competențe ONU o găsiți aici.
Diana Stafie recomandă liderilor de orice nivel din organizații să consulte raportul Global Risk al Forumului Economic Mondial, subliniind importanța acestuia în contextul actual.
Acest raport oferă o analiză detaliată a riscurilor globale emergente, oferind perspective valoroase pentru strategii eficiente de management al riscurilor și anticiparea provocărilor viitoare.
Raportul WEC aici.
Foresight la nivel instituțional în România
În România există un institut dedicat foresight-ului, însă acesta nu este implicat în discuțiile legislative, iar rapoartele lor nu sunt accesate de cei care elaborează acte normative.
Această situație reflectă o problemă mai amplă legată de ancorarea în gratificarea instantanee, care limitează capacitatea de a planifica pe termen lung.
Schimbarea necesită o educație adecvată și o revizuire a modului în care se construiesc mandatele.
De multe ori, atenția se concentrează exclusiv pe exploatarea prezentului, în loc să existe un echilibru între utilizarea resurselor actuale și anticiparea viitorului, un proces care ar trebui să se desfășoare în paralel.
„Există un profesor în Cluj, Daniel David, care a refăcut o parte din studiul olandezului Geert Hofstede – Cele 5 dimensiuni culturale ale țărilor, pe generația mai tânără și ar fi concluzionat că suntem și mai anxioși cu privire la viitor, suntem mai puțin orientați, iar în educație vedem și mai multă valoare.” – Diana Stafie.
Raluca Fișer și Diana Stafie agreează că este un moment al schimbării și că în politica europeană trebuie schimbat narativul pe zona de verde pentru că oamenii nu mai vor costuri, vor scenarii pe pozitiv, s-au săturat de crize.
Maparea trendurilor
Când cauți trenduri, este important să observi schimbările din diverse domenii, nu doar dintr-un singur sector.
Inovația, adesea, provine din intersecția mai multor industrii, iar această abordare multidimensională permite identificarea oportunităților neașteptate și adaptarea rapidă la evoluțiile emergente.
„De exemplu, în Agricultură. Nu mă uit numai la secetă, ploaie, mă uit și la modificări demografice, la ce start-up-uri apar în zona de agricultură, la draft de regulations, la reglementări politici ș.a.m.d. și-mi fac o mapare pe ce se schimbă. De aici pot ieși și lucruri care nu se schimbă, aspect foarte important. În baza acestor mapări începem să prioritizăm în funcție de impact și incertitudine pe un orizont de timp. Iar în baza acelor schimbări care par incerte, începem să conturăm scenarii care au și elemente în zona de riscuri, dar au și foarte multe elemente în zona de transformare.”
Exemplul dat de Diana ajută organizațiile să calculeze mai multe scenarii și în baza acestora să orienteze direcția, dar și să câștige timp față de competitorii de pe piață.
Procesul începe divergent, devine converge pe baza trendurilor și incertitudinilor, se fac scenarii și la final se trasează strategiile.
Cum te pregătești pentru viitor?
„Any useful statement about the future should be a bit ridicoulous at the begining” – [Orice afirmație utilă despre viitor ar trebui să fie un pic ridicolă la început, n.red]. – spune Diana că este unul dintre lucrurile pe care le repetă unul dintre profesorii săi de foresight preferați, și pe care îl consideră foarte important.
Dacă vrei să te pregătești pentru viitor este bine să iei în calcul niște ipoteze care nu îți sunt familiare, care au elementul acela ce te face să te simți inconfortabil, așa cum este AI-ul.
Cum apar trendurile?
Trendurile apar din metodele noi de satisfacere a nevoilor, iar identificarea acestor nevoi este esențială.
Analiza trendurilor este un proces continuu pe care organizațiile trebuie să-l urmărească.
Trendurile consumatorilor se bazează pe înțelegerea nevoilor de bază, urmată de o analiză a contextului mai larg pentru a înțelege motivele din spatele schimbărilor.
În plus, este important să observăm semințele din prezent – manifestări concrete care pot proveni din diverse industrii, nu neapărat din cea în care activăm.
Cum lucrezi cu scenariile de viitor
Ideea de a crea scenarii se bazează pe posibilități, nu pe probabilități.
Scopul acestui proces este să considerăm că toate scenariile sunt posibile și plauzibile, pregătindu-ne pentru ele.
Diana subliniază că nu a întâlnit un scenariu care să devină realitate 100%.
Totuși, procesul de elaborare a scenariilor este valoros, deoarece ajută oamenii să dezvolte gândirea orientată spre viitor, aplicabilă și în alte contexte.
Diana recomandă folosirea unui proces cu 4 scenarii – „Mergem pe 4 scenarii, fără să le alocăm probabilități. Ele sunt văzute ca niște posibilități ale viitorului care se pot întâmpla în mod egal. După ce avem cele 4 scenarii, dezvoltăm ceea ce se numește early science worning system, o listă de lucruri pe care dacă începem și le vedem întâmplându-se în piață, ne dau indicația că ne ducem într-un scenariu sau altul. ”
Foresight-ul ajută să faci economii de scară
Este dificil să pui cifre pe 15 – 20 de ani. Realitatea poate fi fluidă, ceea ce impune o schimbare de mentalitate.
Deși oamenii își doresc certitudine și se ancorează adesea într-un singur răspuns, este esențial să se adapteze la incertitudine.
Ca lideri, ei trebuie să învețe să ia decizii chiar și în condiții de ambiguitate și confuzie, acceptând că nu au toate informațiile necesare pentru a prezice viitorul.
Această flexibilitate îi va ajuta să navigheze mai bine prin provocările emergente.
„Deci îmi aduc aminte un articol recent care a apărut în Financial Times de la CEO-ul de la IKEA, care a zis că <<uneori ne aducem aminte cu nostalgie, așa… și ne bușește râsul, când puteam să facem forecast-uri pe un an de zile și o nimeream cu o rată de eroare foarte, foarte mică>> ”, spune Diana.
Trenduri în materie de sustenabilitate
O schimbare majoră este presiunea pe care consumatorii o pun pentru a vedea produsele și serviciile organizațiilor din perspectiva sustenabilității, cu impact real.
Noile generații sunt mult mai conștiente de green washing și simt nevoia de o transparență mai mare legată de sustenabilitate.
Sustenabilitatea este o chestiune care nu poate fi rezolvată de o singură entitate, este o problemă colectivă, dar studiile arată că încrederea consumatorilor este pusă în mâinile companiilor, a spațiului privat.
Emergența profesiilor chief nature officer indică importanța sustenbilității pe agendă. Există o schimbare de mentalitate.
O altă schimbare este reprezentată de emergența în skilluri green [aptitudini verzi, n.red].
Cum ne pregătim pentru viitor la nivel personal
Diana recomandă abonarea la cel puțin două surse de informații din industriile în care activăm pentru a analiza viitorul din perspective diverse.
- Este important să ne punem întrebări de tipul „ce ar fi dacă”, inclusiv pentru scenarii mai puțin plăcute.
- De asemenea, este util să urmărim persoanele care sunt early adopters și să configurăm Google Alerts pe subiecte variate.
- Abonarea la newslettere axate pe disruption poate oferi informații valoroase.
- În plus, ar fi benefic să construim un sistem propriu de monitorizare a tendințelor și inovațiilor relevante.
„Finalizăm acum un proiect pe Future of Gen Z ca workforce și lideri în viitor. Ei au viziunea asta asupra vieții mai degrabă ca un maraton decât ca un sprint, cum poate am avut-o noi. Am vrut să fiu junior, senior, manager. Adică să am niște pași până la vârsta asta. Am avut o discuție cu unul dintre tineri, care mi-a spus – <<Dacă devin director la 45, ce mai fac până la 90? Vreau să înțeleg cum pot să-mi conserv energia. Poate-mi iau o medie de timp de 90 de ani.>> Și m-a pus un pic, așa, pe gânduri din perspectiva asta. Pentru că noi încercăm să facem destul de multe.” – Diana Stafie.
Vezi aici podcastul.
#foresight #inovatie #tendinte #sustenabilitate #viitor #trends #skills #strategy #future #educatie #anticipare #strategie #podcast #greenreport
