Ministerul Culturii si Patrimoniului National a initiat procedura de includere a Rosiei Montane pe Lista tentativa a patrimoniului mondial UNESCO, a anuntat consiliera personala a Ministrului Culturii, Hegedus Csilla.
Prezenta la o dezbatere organizata ieri la Muzeul Taranului Roman de Fundatia Soros Romania pe tema Rosiei Montane, Hegedus Csilla a declarat ca institutia pe care o reprezinta considera ca se poate gasi o varianta care, pe termen mediu si lung, sa fie la fel de profitabila ca si mineritul, dar care sa aiba efecte pozitive asupra zonei.
„Ministerul Culturii si Patrimoniului National a initiat deja includerea pe lista tentativa UNESCO a Rosiei Montane”, a declarat ea.
Hegedus Csilla a reamintit ca vechiul certificat de descarcare arheologica pentru masivul Carnic, primit de compania Rosia Montana Gold Corporation de la Ministerul Culturii si Cultelor, a fost anulat printr-o hotarare judecatoreasca definitiva.
Propunerea ministerului a fost intampinata cu entuziasm si optimism de opozantii proiectului minier al Rosia Montana Gold Corporation.
Sergiu Nistor, secretar general al Comisiei Nationale a Romaniei pentru UNESCO, a amintit ca ICOMOS (organizatia de expertiza a UNESCO pentru patrimoniul mondial), a emis patru rezolutii ale adunarilor generale si o rezolutie a congresului prin care se cerea autoritatilor din Romania reconsiderarea proiectului minier si protejarea patrimoniului de la Rosia Montana.
Situatia de la Rosia Montana, comparata cu cea a statuilor lui Budha din Afganistan
El a declarat ca, pana acum, de-a lungul timpului si sub diverse guverne, autoritatile nu au raspuns la avertizarile lor decat printr-o “tacere vinovata" si a adus in discutie distrugerea statuilor lui Budha din Afganistan.
„Acest lucru ma face sa aseman situatia in care suntem pusi in fata comunitatii internationale a protejarii patrimoniului cu situatia din Afganistan. Am fost anuntati in 2001, cu cateva luni inainte, ca un ansamblu de cea mai mare importanta pentru patrimoniul cultural mondial va fi aruncat in aer. Si acest lucru s-a si intamplat. In Romania nu se anunta acest lucru dar, cel putin pana astazi, autoritatile, prin inactiunea sau uneori chiar prin actiunea lor, au facut sa avem cel putin parerea ca ne indreptam spre ceva similar”, a spus el.
„In lista patrimoniului mondial sunt cel putin zece situri fondate din punct de vedere cultural pe protejarea unor mine de tipul sau asemanatoare celor de la Rosia Montana care traiesc de ani si ani buni de zile prin fructificarea patrimoniului ca resursa economica si sociala”, Sergiu Nistor
Pro si contra unicitatii Rosiei Montane
Adrian Gligor, vicepresedinte al Rosia Montana Gold Corporation pentru probleme de patrimoniu si dezvoltare durabila, a declarat ca in Romania exista 47 de situri asemanatoare Rosiei Montane si ca la nivelul Europei mai sunt multe altele.
„Comunic acest lucru datorita sentintei de „unicitate” adresata si stampilata asezarii si galeriilor de la Rosia Montana”, a spus el.
Insa Horia Ciugudean, directorul Muzeului National al Unirii din Alba Iulia, a replicat ca „principalul specialist francez, doamna Beatrice Cauuet, in raportele sale facute succesiv in anii de cercetare de la Rosia Montana, mentioneaza, pana in ultimul an, adjectivul „unic””.
Unul dintre exemplele folosite de Gligor in prezentarea sa a fost mina de la Eisenerz, din Austria, unde, potrivit spuselor sale, turismul se dezvolta in paralel cu exploatarea miniera. „Turismul este posibil acolo datorita minei si in paralel cu mina. Aceste lucruri nu se exclud si aceste lucruri le propunem pentru Rosia Montana”, a declarat el.
El a precizat ca Rosia Montana Gold Corporation propune ca o zona de 135 de hectare, ce contine case, lacuri si o parte din vestigiile romane, sa fie protejate.
Exploatarea miniera in paralel cu turismul, "o utopie" in cazul Rosiei Montane
Ciugudean a spus insa ca mina de la Eisenerz nu a distrus patrimoniul cultural si ca acolo este vorba de o cariera intr-o zona geologica stabila: „La Rosia Montana subteranul acestei zone este practic sub forma unui svaiter, sunt zeci de kilometri de galerii. A vorbi de o zona protejata in asemenea conditii, de o exploatare in paralel cu turismul, din punct de vedere tehnic este o utopie”.
Ioan Piso, director al Muzeului National de Istorie a Transilvaniei, a vorbit despre minele Las Medulas din Spania, ajunse pe lista patrimoniului UNESCO. „Minele de la Alburnus Maior au depasit cu mult in amploare si importanta Las Medulas. La Alburnus Maior si in alte localitati din Apuseni au venit intregi populatii din Dalmatia spre a exploata aurul. Chiar din punctul de vedere al istoriei Imperiului Roman, Alburnus Maior inseamna mult mai mult decat Las Medulas. Aici au fost descoperite in secolele al XVIII-lea si al XIX-lea celebrele tablite cerate care constituie una dintre sursele dreptului roman”, a explicat el.
"Cer respect pentru istoria medievala fiindca intre sfarsitul cruciadelor si descoperirea Americii, aceasta zona a fost principala sursa de aur a Europei", Ioan Piso
„Compania ne promite restaurarea atator cladiri, pastrarea unor galerii, un muzeu nou si asa mai departe. Teama mi-e ca la primele explozii se va prabusi totul”, a spus el.
La dezbatere a fost prezent si actorul Mircea Diaconu, care a declarat ca el, ca simplu cetatean, nu vrea sa fie alaturi de tara sa o „groapa de gunoi”: „Una dintre cele mai bune afaceri in Romania de azi este cea cu gunoiul, recte cu gropile de gunoi. Cineva face bani si cineva e groapa de gunoi. Cuiva probabil ii merge bine, iar ceilalti suntem groapa de gunoi. Eu n-am chef sa fiu groapa de gunoi, eu cu tara mea. Nu caut niciun argument, vreau sa se stie undeva pana in Canada ca eu, un simplu cetatean, proprietar in partea mea a tarii mele, n-am chef si voi folosi toate mijloacele omenesti, legale si morale ca sa ma opun”.
“Fiindca ne aflam in Muzeul Taranului Roman, va spun urmatoarele “Nu este de vina cel care mananca zece chifle, este de vina cel care i le da". Noi reprosam nu companiei canadiene, care isi vede de propriul interes, noi reprosam autoritatilor romane ca nu si-au facut datoria. Si rog Ministerul Culturii, in noua formula, sa-si reia rolul de aparator al patrimoniului national, si sa o faca cu ajutorul oamenilor de cultura, si nu impotriva lor”, Ioan Piso
