Oceanele lumii sufera de pescuit industrial cronic, dar este alternativa fermelor piscicole mai buna pentru mediu? Mathilda Lee face o analiza a pescuitului, in perspectiva luptei pentru salvarea de la disparitie a bancurilor de peste.
Imaginati-va un vas de pescuit atat de mare cat un teren de fotbal, care utilizeaza navoade destul de mari pentru a inghiti doua Domuri Millennium si propria fabrica de congelare. Daca vedeti vreodata un asemenea monstru plutitor, veti incepe sa intelegeti de ce 30 de procente dintre fermele piscicole ale lumii au disparut, in vreme ce 70 de procente sunt exploatate la capacitate maxima. Se crede ca pana in 2048 toate crescatoriile vor fi disparut.
In ultimii aproximativ 50 de ani, dezvoltarea industriei pescuitului si a tehnologiilor create pentru operarea ei s-a asigurat ca pestii nu mai au unde sa se ascunda. In vreme ce reprezinta numai un procent dintre vasele de pescuit din lume, flotele industriale iau mai bine de jumatate din captura, care atinge intre 80 si 90 milioane tone pe an la nivel mondial, conform datelor Greenpeace.
Un super-vas, de exemplu, poate pescui in numai doua zile o cantitate de peste pe care o flota de barci si canoe dintr-o comunitate traditionala de pescari o obtine intr-un intreg an.
Pescuitul industrial este legat de distrugerea vietii salbatice, pentru ca metode ca razuirea cu navoade a platformei continentale lasa oceanele fara vietuitoare marine importante, iar braconajul ameninta mamiferele marine.
Multe metode ale pescuitului industrial sunthaotice, din care rezulta peste 27 de milioane de tone de creturi moarte nedorite pe an, care sunt aruncate inapoi in oceane. Pescuitul industrial de creveti este cel mai bun exemplu, pentru ca aproximativ pentru fiecare kilogram de creveti se prind doua kilograme de creaturi nedorite.
Guvernele asigura continuitatea sistemului de violare a oceanelor, prin subventii acordate celor mai putin eficiente si daunatoare dintre nave. Conform organizatiei Oceana, flota globala de pescuieste cu 2,5 mai mult decat este nevoie pentru pescuitul la niveluri sustenabile. Combustibilul poate reprezenta 50 de procente din costurile curente pentru operarea unui vas, iar fara subventii, navele nu ar avea banii necesari pentru metode ca razuirea cu navoade a platformei continentale.
Politica Uniunii Europene referitoare la pescuit subventioneaza in primul rand combustibilul, conform Melissei Pritchard, de la Societatea pentru Conservare Marina (MCS). Aceasta politica, mai spune ea, nu ofera subventii pentru incurajarea industriei la adoptarea unor metode pentru pescuit selectiv, care consuma si mai putin combustibil.
Crescatorii sau fabrici de carne?
Sa presupunem atunci ca fermele piscicole reprezinta parte a raspunsului pentru ridicarea presiunii asupra oceanelor si a problemei exploatarii bancurilor de pesti salbatici? Crescatoriile de peste furnizeaza in prezent 42 de procente din totalul consumului de peste si fructe de mare si se va trece de 50 procente in urmatorii zece ani, conform lui Brian Halweil, de la World watch Institute. In Asia exista crescatorii piscicole de mii de ani, care functioneaza cu ajutorul unui sistem bine pus la punct, in care resturile vegetale sunt utilizate ca furaje, iar de seurile de la pesti sunt utilizate ca fertilizatori.
Din pacate, crescatoriile piscicole de azi au mai multe in comun cu fabricile de carne, oua sau lapte, care genereaza cantitati uriase de deseuri si sunt complet straine de un sistem ecologic. Industria somonului din Scotia, care a crescut exponential in ultimii ani, se estimeaza ca produce aceeasi cantitate de azot ca deseurile netratate provenite de la 3,2 milioane oameni, aproximativ jumatate din populatia tarii, a aratat Brian Halweil.
Poate unul dintre cele mai nefericite exemple de crescatorii piscicole sunt cele de ton cu inotatoare albastre, in prezent exploatat pana la punctul de
colaps comercial. In crescatorii, acesti pesti puternici si uriasi nu s-au comportat bine in captivitate, asa ca sunt drogati cu implanturi hormonale pentru a se reproduce cu succes in afara habitatului lor natural.
O retea bolnava
Crescatoriile moderne de peste reprezinta de fapt o retea secata in lantul mondial de furnizare a pestelui. Speciile pradatoare cum sunt somonul, tonul, bibanul vargat sau crevetele se hranesc cu specii mai mici de peste, cum sunt ansoa, heringul, capelinul sau merlanul, astfel o parte importanta din pestele care ar trebui sa ajunga la oameni este folosit ca hrana pentru speciile mai mari.
Conform unui raport de la Universitatea British Columbia, parte a programului „Sea Around Us”, in 1948 numai 7,7 procente din captura de peste era transformata in mancare sau in ulei de peste. Acum procentajul a ajuns la 37. Este nevoie de o cantitate uriasa de peste pentru a creste peste, aproximativ patru kilograme pentru un kilogram de somon si 20 de kilograme. pentru producerea unui kilogram de ton. Pentru a decide ce peste sa cumparam nu trebuie sa luam in considerare doar daca pestele este salbatic sau crescut in captivitate. Problema este mai complicata de atat.
4 sfaturi pentru un consum sustenabil
Unul dintre cele mai populare si mai cumparate produse in Marea Britanie este conserva de ton. Majoritatea tonului este prins utilizand metode care cauzeaza moartea si a alor vietati marine, sau pui de ton si toate speciile de ton sunt pescuite la capacitate maxima. Daca cumparati ton cautati logo-ul MCS sau cumparati ton produs de companiile responsabile, cum este Fish4Ever.
Pentru speciile din crescatorii piscicole cautati pestii de la baza lantului trofic, speciile mai mici, sau scoicile, care se hranesc cu organisme care imbunatatesc calitatea apei si speciile ierbivore, ca tilapia si crapul. Pestele organic este mai bun decat cel neorganic, pentru ca densitatile bancurilor sunt limitate, sursele de hrana sustenabile si utilizarea chimicalelor este interzisa.
Nu toate speciile de peste salbatic sunt interzise, dar tineti cont de originea lor si de modul in care au fost prinsi. Vizitati site-ul www.fishonline.org pentru a vedea listele cu speciile pe care trebuie sa le evitati si pe cele care pot fi cumparate. De exemplu, somonul are cinci specii din Pacific certificate de catre MSC si reprezinta o alegere mult mai buna decat somonul din Atlantic, unde bancurile sunt amenintate sever. Nu mai cumparati specii care sunt pescuite in exces ca somonul, tonul, crevetii sau codul si alegeti specii mai putin exploatate cum este calcanul.
Militati pentru schimbarea politicilor pentru pescuit si problemele marine.
Trebuie sa devii un activist pentru protejarea pestelui!
De ce sa lasam un grup restrans de oameni care sustin subventiile pentru pescuitul industrial sa strice tot? Iata organizat iile mondiale care au campanii pentru protejarea pestilor:
Actorul american Ted Danson din serialul „Cheers” sustine activ campaniile pe probleme marine de mai bine de 20 de ani, iar in anii’80 a fost cofondator al American Oceans Campaign, care s-a transformat in organizatia Oceana in 2001. Oceana este cel mai mare grup international care se ocupa de problemele marine, iar prin campanii sustinute Organizatia isi propune sa-si atinga scopul in urmatorii cinci ani. „Stim care sunt problemele oceanelor”, spune Danson. „Oceana a fost fondata pe ideea ca atitudinea consumatorilor nu este suficienta pentru a rezolva problemele. Numai guvernele au abilitatea de a schimba lucrurile repede”. www.oceana.org/europe
Greenpeace lucreaza la crearea unei retele marine mondiale
pentru protejarea ecosistemelor afectate de pescuit si pentru a da timp pestilor sa se inmulteasca. De asemenea militeaza pentru interzicerea metodelor de pescuit la adancime. www.greenpeace.org
