Primul proiect oficial de acord mondial privind clima, care prevede limitarea cresterii temperaturii medii a Planetei la 1,5 sau 2 grade Celsius, fara a transa intre cele doua optiuni, a fost prezentat vineri la Copenhaga, sustine AFP, care a obtinut o copie a textului. Textul va servi drept baza de discutii si va fi aprig negociat intre ministri, apoi de sefii de stat.
Proiectul a fost, insa, testat imediat de SUA, care sustin ca obligatia reducerii emisiilor doar pentru statele dezvoltate, lasand libertate in acest sens pentru marile economii emergente (in primul rand China si India) nu este acceptabila. “Partile (statele semnatare – n.n.) trebuie sa coopereze pentru a evita o schimbare climatica periculoasa, recunoscand ca ridicarea temperaturii medii globale in raport cu nivelurile preindustriale nu trebuie sa depaseasca 1,5-2 grade Celsius”, arata acest document care emana de la grupul de lucru plasat sub egida Conventiei Natiunilor Unite privind schimbarile climatice si este condus de Michael Zammit Cutajar. “Textul are numeroase lacune, pune in lumina dezacordurile, dar arata de asemenea in mod clar ca un acord este posibil”, a spus Kim Carstensen, de la Fondul Mondial pentru Natura (WWF).
Neterminat in privinta mai multor puncte, acest proiect cere tarilor industrializate sa prelungeasca durata angajamentelor luate prin protocolul de la Kyoto (care expira la sfarsitul anului 2012), intre 2013 si 2020, raspunzand astfel unei cerinte foarte puternice a tarilor in curs de dezvoltare. Formularea este mai vaga pentru Statele Unite, care nu sunt parte in Protocolul de la Kyoto.
Un alt proiect sugereaza doua durate de angajare posibile – 2013-2018 sau 2013-2020 – si un obiectiv de reducere cu 30% sau 40% a emisiilor tarilor industrializate.
Potrivit unui studiu al serviciului meteorologic britanic publicat recent, ar fi “virtual imposibil” sa se atinga obiectivul de 1,5 grade, data fiind cantitatea de gaze cu efect de sera deja emisa in atmosfera.
In privinta finantarilor, care genereaza cele mai mari frustrari, documentul nu avanseaza sume si nu transeaza intre contributiile voluntare ale statelor si preluarile automate. In schimb, include un mecanism imediat (fast start) de ajutorare a celor mai sarace tari pentru perioada 2010-2012. Cecul european – 2,4 miliarde de euro/an timp de trei ani (2010, 2011, 2012) – trebuie sa finanteze un fond mondial alimentat de tarile bogate cu aproape sapte miliarde de euro pe an. UE ar prelua astfel 30% din total in sarcina sa.
Este “o incurajare considerabila a acestui proces”, a spus la Copenhaga Yvo de Boer, cel mai inalt responsabil pentru probleme de clima al ONU. Consiliul European de la Bruxelles nu reglementeaza aceasta chestiune – cruciala pentru tarile in curs de dezvoltare – a finantarii ajutorului pe termen lung, evaluata la 100 de miliarde de euro pe an intre 2013 si 2020.
