Dupa doua saptamani de negocieiri tensionate, in urma carora a planat la un moment dat chiar respectrul esecului total asupra Conferintei, sefii a 193 de state si guverne ale lumii au reusit sa gaseasca un acord minimal pentru combaterea schimbarii climatice, lasand insa in suspensie o serie de chestiuni de maxima importanta, precum obiectivele concrete de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera sau combaterea despaduririlor.
Rod al unei intelegeri de ultim moment intre presedintele american Barack Obama si liderii din China, India si Africa de Sud. Acordul de la Copenhaga prevede angajamentul statelor semnatare privind mentinerea temperaturii sub pragul critic de 2 grade Celsius peste nivelul preindustrial, fara insa a mentiona obiective cuantificate constrangatoare de reducere a emisilor pentru nimeni.
Acordul de la Copenhaga permite pentru prima data angajarea ansamblului marilor tari poluante, industrializate si economii emergente, in lupta impotriva schimbarii climatice, dar cu ambitii reduse si fara un cadru coercitiv, informeaza sambata AFP. Iata principalele puncte ale acordului. Nu se mentioneaza injumatatirea ceruta de savanti, a emisiilor poluante pana in 2050.
Pana la 31 ianuarie, tarile industrializate trebuie sa-si comunice obiectivele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera in perspectiva anului 2020, iar tarile in curs de dezvoltare sa anunte actiuni de atenuare a emisiilor proprii. Niciun obiectiv in cifre nu a fost inscris in text. Angajamentele tarilor industrializate trebuie sa fie masurabile, notificabile si verificabile (regulile MRV) pentru a corespunde realitatii.
Tarile in curs de dezvoltare vor comunica la fiecare doi ani informatii asupra politicilor lor nationale, oferind elemente pentru a deschide calea unor “consultari si analize internationale”, respectand “suveranitatea lor nationala”. Doar masurile beneficiind de sprijin international, financiar sau tehnologic, vor fi supuse regulilor MRV (cel mai dur punct al negocierilor).
S-a mai decis finantarea unui ajutor imediat de 30 de miliarde de dolari pe parcurs de trei ani (2010-2012) care trebuie sa sustina adaptarea tarilor in curs de dezvoltare la impactul supraincalzirii; el va fi prioritar pentru cele mai vulnerabile, precum Africa si unele state insulare mici. Din 2013 pana in 2020, tarile dezvoltate se angajeaza sa mobilizeze progresiv pana la 100 miliarde de dolari.
Aceste fonduri vor proveni din “surse variate”, publice sau private, bilaterale sau multilaterale, inclusiv finantari inovatoare (fara a evoca vreo taxa speciala). Acordul mai prevede crearea “Fondului Verde pentru Clima”, pentru sustinerea de proiecte in tarile in curs de dezvoltare, vizand reducerea emisiilor, precum si protejarea padurilor.
Viitoarea conferinta din Ciudad de Mexico, de la sfarsitul anului 2010, va viza adoptarea unui nou tratat coercitiv, in caz de nereusita negocierile in acest sens urmand a fi purtate in fiecare an pana in 2012, cand expira Protocolul de la Kyoto. Acesta ramane deocamdata singurul instrument legal impotriva incalzirii, dar nu vizeaza decat o treime din emisiile mondiale.
