Muzeul Norilor sau Messner Mountain Museum este structura expozitionala cea mai inalta din lume, la 2.181 de metri altitudine. Nu se poate accede decat pe carari de munte sau pe un vechi drum de munte cu un autocar dedicat acestui transport.
Interviu de Raul Cazan
Marele alpinist, activist si intreprinzator Reinhold Messner, dupa ce, de-a lungul vietii, a batut cele mai inalte varfuri ale planetei – toti cei 14 "optmiari" – fara masca de oxigen, isi dedica acum energia cultivarii imaginii si culturii muntelui. El este vocea apararii comunitatilor alpine din zona dolomitilor, promotor al turismului sustenabil si fondatorul unei structuri muzeistice fara precedent. La castelul Firmiano se afla centrul "administrativ" al muzeelor sale. La Juval sunt "gazduite" miturile muntilor, la Ortles – muzeul lumilor de gheata, in castelul Brunico – muzeul popoarelor muntelui, iar pe Monte Rite – muzeul alpinismului si al rocilor.
Se pot exporta proiectele dumneavoastra si in muntii Carpati?
Aceste initiative muzeografice si de sustinere a taranilor de la munte se pot face si in Carpati, in Romania. Insa trebuie sa gasiti pe cineva care sa-si asume aceasta munca.
Eu, cu siguranta, nu sunt acea persoana pentru ca nu am forta si mijloacele sa-mi export munca pana la voi pentru a realiza o astfel de structura. Am fost in Bulgaria, in Muntii Balcani, si am vazut ca saracia este acolo mult mai mare decat era in Tiro lul de Sud sau in Dolomiti in urma cu 50 de ani. Stiu, de altfel, ca diferentele economice dintre zonele montane din Bulgaria si Romania sunt minime.
Exista insa posibilitatea de a face sa creasca o initiativa larga de turism sustenabil, dar e nevoie de foarte multa energie, de mijloace financiare. O structura muzeala, precum cea pe care o gestionez eu, este doar o picatura. Insa e o structura care functioneaza, e frumoasa si sunt convins ca astfel de muzee vor avea succes si mai mare de acum in 20 de ani.
De ce un Muzeu in nori?
Imi pare bine ca voi, cei de la Super Alp, v-ati incheiat periplul aici in Monte Rite pentru ca aveti ocazia sa vedeti acest Muzeu al Muntelui, un proiect care speculeaza structuri de constructie deja existente.
Zidurile muzeului apartin unui vechi fort din Primul Razboi Mondial, iar eu nu am schimbat nimic. Pana si drumul care ajunge aici este cel de atunci. Am dat continut vechii structuri si am umplut-o cu cultura. Ideea de muzeu al muntelui in Alpi nu presupune construirea de noi structuri pentru ca pot deveni negative pentru mediu. Iubito rul muntelui poate sa vada in obiectele din muzeu ca exista o mare cultura in spate.
Exista tablouri vechi care infatiseaza istoria ascensiunilor alpine, obiecte vechi care apartineau alpinistilor, documente, fotografii si date geologice care vorbesc despre istoria rocilor alpine. Obiectele expuse cuprind in fiecare camera a fortului cate o decada din istoria ascensiunilor stancilor alpine.
Nu e nevoie si de o infrastructura perfecta? Cui apartin initiativele?
Lucrul cel mai important tine de vointa celor care locuiesc sau sunt legati de zona montana, forta unui singur om nu este suficienta. Chiar si iubitorii muntelui si ai naturii au nevoie de camere in hoteluri, bune structuri care sa aduca oamenii sa mearga pe munte.
Este nevoie de strazi care sa fie deschise sau sa aiba latimea suficienta astfel incat sa poata patrunde un autocar, dar sa restranga accesul automobilelor. Acestea sunt probleme rezolvabile daca exista vointa locala. E lucrul cel mai important: localnicii sa fie implicati in structuri de dezvoltare a turismului sustenabil montan pentru a-si vinde produsele celor care vin la munte cu respect pentru munte.
Sunt de parere ca este gresit sa dati vina pe oamenii politici. Fiecare trebuie sa-si asume propria responsabilitate.
Ati fost vreodata in Carpati?
Am fost, insa, din nefericire, nu in partile voastre, in Romania, ci in Tatra. Carpatii sunt mult diferiti fata de Alpii, e un lant foarte lung si in mare parte impadurit, mult mai mult decat la noi. E un lant muntos foarte mare si acolo se pot face niste lucruri extraordinare. Insa acele lucruri trebuie sa le faceti voi.
De ce sufera turismul alpin?
Vad acum faptul ca inexistenta unor structuri care sa promoveze turismul sustenabil de-a lungul ultimilor 40 de ani ne-a facut sa intram, ma refer la intreaga Europa, in competitia turismului globalizat. Acum suntem in competitie cu Africa, China, cu America de Sud, cu intregul glob. Astazi, un voiaj de trei saptamani de la Frankfurt pana in Nepal costa mai putin decat un drum de vacanta de la Frankfurt pana la Cortina d’Ampezzo pe aceeasi durata. Investitiile in zonele alpine sunt esentiale cat timp vizeaza turismul montan sustenabil sau agricultura montana si daca sunt facute in spiritul curateniei, linistii si respectului pentru aceste locuri.
Apoi nu trebuie sa fim dependenti de guverne. Guvernul regional de la Venezia ori Guvernul Italiei de la Roma sunt prea departe, nu stiu ce inseamna muntele. La fel si la Bruxelles, 90% dintre politicieni vin de la ses, din marile orase, si nu pot fi informati despre ceea ce se intampla in munti. Guvernele impun taxe si eventual fac niste programe.
Ce trebuie sa faca guvernele? Cum trebuie sustinuti locuitorii muntelui?
Trebuie ca guvernele sa le dea posibilitatea oamenilor de a trai la munte, insa in mod genuin. Turismul trebuie incurajat de cei care locuiesc sus la munte si care, prin propriile mijloace de productie, mentin sustenabilitatea in zona. Ei trebuie sa munceasca pentru a supravietui, pentru a manca si bea, pentru a se incalzi. Conditia e sa fie lasati in pace.
Succesul turismului sustenabil, la noi, in Tirolul de Sud, consta, in primul rand, in faptul ca oamenii locului si-au dat seama ca taranii, producatorii de la munte, nu pot avea succes numai daca devin si proprietari de mici hoteluri. Sunt hoteluri mici, cu putine camera, dar care servesc produsele tipice direct in farfurie. Totul, fara subventie de la stat. }aranii au priceput asta mult inaintea politicienilor.
De ce va preocupa turismul sustenabil?
Eu dau importanta muntilor; muntii in sine nu au mare importanta, insa eu le-o dau prin ceea ce fac si sper ca multi sa faca la fel. De 14 ani nu mai escaladez marii munti ai globului, mai practic un alpinism moderat – nu mai este scopul vietii mele, insa m-am dedicat complet cunoasterii si afirmarii Alpilor, Dolomitilor.
Sunt pentru ideea de a crea un tip de parcuri naturale dedicate celor care iubesc muntii si vor sa vina in zonele alpine in vacanta. Taranii de la munte au urcat tot timpul catre cota de 2.000 de metri pentru a-si obtine piatra de constructie ori lemnul pentru iarna. Exista deci posibilitatea de a trai in munti daca folosim ceea ce cultura muntelui, diferita de cultura urbana, ne ofera. Trebuie sa fructificam zonele alpine si sa renun tam la ideea naiva de a readuce salbaticia in Muntii Alpi. Acest lucru nu mai e posibil. Dar e posibil sa respectam zonele inalte si sa nu atingem ceea ce in trecut nu se atingea pentru ca nu exista petrol si nici lemn. Sus mergeau doar cei care voiau sa se apropie de soare.
A merge pe munte nu inseamna doar a haladui, a urca si a te bucura de peisajele de pe varfuri. Este literatura, arta si filos o fie. As vrea sa dau substratul acestei culturi celui care vine de departe.
