Într-o Românie în care rata reciclării este printre cele mai scăzute din Europa, un proiect din Timișoara reușește să transforme unul dintre cele mai poluante deșeuri – uleiul alimentar uzat – într-un produs util, frumos și prietenos cu mediul.
OilRight SRL este o întreprindere socială, co-fondată de Roxana Damaschin-Țecu, economist cu experiență în economia socială și fost manager la NESsT. Misiunea organizației este dublă: să contribuie la protejarea mediului și să ofere locuri de muncă persoanelor vulnerabile, în special celor cu dizabilități.
Proiectul a pornit cu sprijinul Acceleratorului de Întreprinderi Sociale, finanțat prin fonduri europene. În perioada 2020–2022, OilRight a beneficiat de 461.375 de lei nerambursabili, investiți în infrastructură, dezvoltare de produs și angajări.
În primul an de funcționare, OilRight a colectat aproximativ 4 tone de ulei uzat și s-au creat 7 locuri de muncă – dintre care 4 pentru persoane cu dizabilități. Întreprinderea a vândut peste 5.800 de lumânări și aproape 700 de kituri DIY pentru acasă, tot în acea perioadă.
Lumânările produse astfel sunt sustenabile, realizate în containere maritime recondiționate, cu ambalaje reciclabile și posibilitate de retur.
Conceptul se bazează pe modelul economiei circulare și are o distribuție locală.
În plus, organizația derulează ateliere educative pentru copii, cu scopul de a promova conștientizarea privind impactul uleiului uzat asupra mediului.
Una dintre provocările majore este lipsa infrastructurii pentru reciclarea uleiului în România.
Deși biodieselul este o soluție ecologică larg folosită în Europa, în România nu există interes real pentru producție sau distribuție. Așadar, OilRight trebuie să exporte uleiul nefolosit, ceea ce implică costuri suplimentare și birocrație.
Dar viziunea fondatoarei, Roxana Damaschin-Țecu, este una clară: schimbarea se face împreună.
De la implicarea comunităților locale, până la parteneriate internaționale și consumatori conștienți, fiecare gest contează. „Om cu om, picătură cu picătură, facem diferența”, spune ea.
Interviu cu Roxana Damaschin-Țecu:
Reporter: Cum a început povestea OilRight în România și ce v-a motivat personal să vă implicați în acest proiect?
Roxana: Povestea OilRight a început din frustrare și speranță. Frustrarea de a vedea cum persoanele cu dizabilități sunt excluse sistematic din viața comunității și de pe piața muncii. Instituționalizarea, barierele de acces, necunoașterea, lipsa de interacțiune firească fac să crească, nefiresc, distanța dintre cei cu și cei fără dizabilități.
Și speranța că antreprenoriatul social ar putea oferi un cadru concret pentru incluziune și sens.
În 2020, împreună cu o echipă cu valori puternice legate de sustenabilitate, am început să construim OilRight în Timișoara – un model de afacere socială care să transforme uleiul uzat – un deșeu ignorat, care, colectat în mod adecvat, devine o resursă valoroasă – într-un nou produs, realizat de persoane care, de cele mai multe ori, nu primesc o a doua șansă.
Motivația mea este dată de întâlnirea cu Eli Moldovan, prietena mea cu dizabilități care a fost abandonată la șase săptămâni. Născute în același an, traseul nostru de viață a fost extrem de diferit: eu am avut parte părinți care să mă iubească și să-mi poată fi aproape; ea – de un sistem de așa numită „protecție și ocrotire”, care, în fapt, abuzează oamenii. Și o face pe mulți bani publici.
Reporter: De ce ați ales să produceți lumânări din ulei uzat? Ce v-a inspirat acest concept?
Roxana: Misiunea socială ne era clară înainte de a avea o vagă idee despre ce vom face. Eu, în perioada în care am lucrat la NESsT, am interacționat cu mulți antreprenori sociali din Europa și America Latină. Un model însă m-a atras cu precădere, pentru potențialul de impact de mediu și de activare a comunității locale. OilRight exista în Slovenia, și am propus echipei de acolo replicarea și adaptarea la realitatea pieței de la noi. Motivați de impact, răspunsul lor a fost pozitiv.
Uleiul e un deșeu neglijat în România, mai ales legat de gospodării. Poluează mult și înfundă țevile de canalizare.
Lumânările sunt obiecte posibil a fi realizate de colegii mei cu dizabilități, încărcate de emoție și poartă un impact simbolic, fiind realizate dintr-un deșeu: transformare în bine, valoare ascunsă. Prin utilizarea lui în economia circulară arătăm că ne pasă și de oameni, și de resursele planetei.
Reporter: Ce fel de ceară folosiți în amestec – este prietenoasă cu sănătatea și cu mediul?
Roxana: Ceara este complet vegetală, creată și patentată de un partener din Portugalia. Ceara e certificată ca fiind non-toxică, în urma testelor de laborator, inclusiv teste de ardere.
Ceara se combină cu uleiul alimentar uzat centrifugat la noi în atelier, iar fitilul este din bumbac.
Lumânările sunt fără parafină și fără aditivi toxici, ambalate în sticlă reciclabilă sau refolosibilă și în cutii din carton.
Reporter: Cum reușiți să implicați persoane cu dizabilități în procesul de producție? Ce schimbări ați observat în viețile lor?
Roxana: Persoanele cu dizabilități sunt implicate în toate etapele de producție sau de oferire de servicii.
Activitatea este structurată, etapizată și acompaniată de formare și sprijin.
De la colectarea și selecția uleiului alimentar uzat – uleiul inadecvat producției devine materie primă pentru producția de biodiesel – la realizarea amestecului pentru lumânări și turnarea sa în recipiente, de la tăierea fitilurilor, până la controale de calitate și ambalare și etichetare, procesele sunt gândite pentru a permite învățare și participare.
OilRight produce și kituri de tip do it yourself, care permit clienților noștri să își transforme, în propria bucătărie, propriul ulei uzat în lumânări, unde, din nou, colegii cu dizabilități au rolul principal: cântărirea și numărarea ingredientelor, etichetarea produsului, pregătirea pentru livrare.
Colegii cu dizabilități sunt implicați și în furnizarea de ateliere educaționale, pe teme de sustenabilitate și incluziune. Având rol de formator, schimbă în mod real și autentic percepția pe care copiii și adulții, participanții la ateliere, o au vis-a-vis de abilitățile lor. În rolul valorizant din cadrul OilRight, ei ajung în postura de a da informație și îndrumare, și au făcut-o până în prezent pentru mai bine de 3.000 de copii și 500 de adulți.
Am observat o creștere vizibilă în încrederea de sine, autonomie, dar mai ales în modul în care se percep în relație cu munca: „pot și eu”, „aici sunt văzută”, „contează ce fac”.
Reporter: Care au fost cele mai mari obstacole în punerea pe picioare a afacerii și cum le-ați depășit?
Roxana:
Printre cele mai mari provocări au fost lipsa infrastructurii pentru colectare de ulei și lipsa de conștientizare față de impactul negativ al acestui deșeu și birocrația căreia antreprenorii români trebuie să le facă față.
Nu cred că sunt depășite, însă am reușit să ne continuăm drumul prin multă muncă, o echipă dedicată, ce crede în dubla misiune a OilRight, investiții în educație și conștientizare și parteneriate strategice, și publice, și private.
Reporter: Cât de receptiv este publicul român la ideea de produse sustenabile realizate din deșeuri?
Roxana: Din ce în ce mai receptiv, mai ales tinerii și cei din mediul urban. Când oamenii află povestea completă a produsului, sunt mai dispuși să îl sprijine. Provocarea rămâne în a trece de la sprijin emoțional la achiziții constante, care ne permit să rezistăm pe piață.
Aici ne ajută mult colaborările cu companii interesate de produse și servicii sustenabile, OilRight fiind acreditat și ca unitate protejată autorizată.
Reporter: Cum funcționează rețeaua de colectare a uleiului alimentar uzat? Oricine poate contribui?
Roxana: Avem parteneriate cu restaurante, cantine, instituții publice și firme care generează acest tip de deșeu. Noi îl colectăm de la sediul lor, pe baza unei programări prealabile, într-un cadru contractual reglementat de legislația de mediu.
Colectăm și de la persoanele fizice din Timișoara și împrejurimi. Le punem la dispoziție puncte de colectare fixe (oilboxuri, pentru moment în Timișoara și Dumbrăvița, în parteneriat cu Asociația Borcanul cu Ulei și autoritățile locale). Ridicăm direct, de la domiciliu, cantități mai mari de 10 kg. Avem un punct de colectare și la atelierul nostru.
Iar celor ce sunt departe de Timișoara, le dăm opțiunea de a-l colecta la ei acasă și a-l revalorifica direct, cu ajutorul kitului DIY – practic, cel mai scurt lanț de reciclare a acestui deșeu. Așadar da, oricine poate deveni parte din poveste.
Reporter: Ce planuri aveți pentru extinderea OilRight în alte orașe sau regiuni din România?
Roxana: Lucrăm la un model de franșiză socială sau de replicare regională, astfel încât să putem sprijini apariția de noi OilRight-uri în alte orașe. Acestea vor avea autonomie, dar vor funcționa după aceleași principii: economie circulară, colectare locală, producție inclusivă prin implicarea celor cu dizabilități, educație de mediu.
Reporter: Cum vedeți viitorul reciclării în România, mai ales în ceea ce privește uleiul alimentar uzat?
Roxana: Cred că suntem abia la început.
Uleiul uzat este un deșeu periculos pentru mediu și infrastructura sanitară și de apă, dar și o resursă valoroasă ce contribuie la atingerea obiectivelor EU Geen Deal, prin producția de biodiesel – o piață în constantă creștere.
Este nevoie de politici mai clare, infrastructură accesibilă și, mai ales, de o componentă educațională constantă și implicare civică.
Reporter: Ce mesaj aveți pentru cei care vor să înceapă o întreprindere socială, dar nu știu de unde să pornească?
Roxana: Să pornească de la o problemă reală, de care le pasă cu adevărat și pe care să învețe să o înțeleagă. Să fie conștienți că e nevoie de un echilibru între misiune socială, activitate economică și impact de mediu. Să îndrăznească să fie vulnerabili, să recunoască ce nu știu și să ceară sprijin. Să construiască echipe implicate și performante. Să înțeleagă că parteneriatele și colaborarea fac diferența pe termen lung.
În rest, curaj și încredere că lucrurile mici pot schimba sisteme mari. Cum spunem noi, la OilRight: ”om cu om, picătură cu picătură, facem diferența”.
