Dr. Radu Virgil Hobincu
„Silent Spring“ poate fi considerata primul manifest coerent al miscarii environmentaliste. Aparitia acestei carti poate fi un minunat exemplu pentru modul ciudat in care se pregatesc si apoi se fructifica noile conceptii: se porneste de la o teama difuza, se gaseste un vinovat sau mai multi, se avanseaza argumente pornite mai mult din inima, unele chiar gresite, dar frumos spuse si, pana la urma, din acest noian incalcit de antinomii intr‑un context social tumultuos, se impune adevarul! Cel putin „adevarul necesar“… Al Gore, vicepresedinte al SUA, a fost rugat si a acceptat, gratie vederilor sale ecologiste declarate, sa prefateze o noua editie a celebrei carti. Iata un extras:
„Om de stiinta si idealista, Carson era, de asemenea, o persoana atenta, gata sa asculte, ocazie pe care cei aflati in cercurile puterii o rateaza adesea. «Silent Spring» a fost conceputa dupa ce autoarea a primit o scrisoare de la o femeie numita Olga Owens Huckins din Duxbury, Massachusetts, care ii spunea ca DDT-ul provoca un masacru printre pasari. Astazi, pentru ca munca ei a dus la interzicerea DDT-ului, unele specii care erau obiectul unei ingrijorari speciale, cum ar fi soimul pelerin, de exemplu, nu mai sunt la un pas de extinctie. S-ar putea ca specia umana de asemenea, sau macar nenumarate vieti omenesti sa fi fost salvate ca urmare a cuvintelor scrise de ea.“ Rachel Louise Carson a fost una dintre acele personalitati providentiale, care apar pentru a schimba pentru totdeauna un anume mod superficial de a privi lucrurile. Jacques Dufresne (2000) scrie: „Ea (Rachel Carson – n.n.) este cea care a lansat miscarea ecologista, a obtinut interzicerea DDT etc. Inainte de Silent Spring nu existau ministere ale mediului, iar cuvantul poluare era folosit in franceza mai ales in al doilea sens atribuit de dictionarul Littré…“ Astazi putem spune ca in cariera sa, prea devreme intrerupta, Rachel Loiuse Carson a reusit nenumarate lucruri si a formulat sau a sugerat principii pe care astazi le consideram firesti, dar atunci pareau extravagante:
- Niciodata nu putem fi siguri pe o substanta de sinteza noua pe care natura nu a testat-o singura inainte
- Amestecul de substante in aparenta banale poate avea efecte devastatoare („efectul de cocktail“)
- Este imoral sa actionam riscant – si orice imixtiune in mediu e riscanta daca e facuta fara a ne gandi la urmasii nostri si la sanatatea naturii in general
- Suntem mai dependenti de natura decat credem; a controla natura inseamna pana la urma a scapa totul de sub control
- Oamenii obisnuiti trebuie sa-si asume anumite riscuri, sa ia deciziile finale si, pentru aceasta, totul trebuie sa se desfasoare intr-o perfecta transparenta Intuitia stiintifica a suplinit in mod fericit lipsa de probe stiintifice valide in fata unui „tribunal al tehnologiei momentului“. A triumfat nu adevarul acelui timp, fragmentar, politizat, imperfect, ci un adevar mai larg, adevarul de care avem nevoie. Astazi, cand citim in toate legile, conventiile si protocoalele internationale despre principiul precautiei in luarea deciziilor, despre principiul transparentei, despre nevoia de a proteja biodiversitatea si zonele umede, sa ne gandim o clipa la Rachel Louise Carson. De la ea a pornit totul.
Rezumat realizat de echipa Green Report dupa articolul dr. Radu Virgil Hobincu Vacarmul unei "primaveri tacute". Articolul poate fi citit in extenso la adresa http://www.elcomediu.ro/html/articol_003.html
