Companiile traiesc vremuri grele in Romania in ce priveste resursele umane. Dar cand vine vorba despre recrutarea unui manager de mediu sau a unui specialist in domeniu, efortul pare o munca de Sisif, cheltuielile de recrutare depasind in multe situatii salariul platit managerului.
Text de Ninel Lazar
Si de parca nu ar fi suficient, consultantii in resurse umane spun ca pozitiile disponibile pentru specialisti de mediu se ocupa extrem de greu, uneori fiind necesare mai multe campanii de recrutare si tehnici de recrutare com plicate. de asemenea, ca, in multe situatii, pozitiile sunt ocupate temporar, "in disperare de cauza", de persoane care au calificare indoielni ca si experienta insuficienta pentru rezolvarea problemelor practice de mediu. si cosmarul recrutarii manageru lui de mediu reincepe dupa doar cateva luni sau imediat dupa aparitia primei probleme cat de cat serioase.
Unele dintre cauze se stiu bine. Si de o buna bucata de vreme
Prima cauza a situatiei de criza in resursele umane din domeniul protectiei mediului consta in lipsa unui corp de specialisti cu educatie specifica in domeniu. Ca sa spunem lucrurilor pe nume, pana prin anii 1993-1995, in afara scolilor de biologie, hidrotehnica si ceva silvicultura/imbunatatiri funciare, Romania nu a avut alte forme de educatie tehnica superioara in domeniul protectiei mediului. La vremea aceea, nici nu era nevoie de o specializare distincta in acest domeniu. Dupa aceea au aparut primele grupe de studenti in protectia mediului. Dar stati linistiti, pentru ca doar adaugand "protectia mediului" la numele unui departament dintr-o facultate nu in seamna ca s-au si rezolvat problemele de resurse umane din sector. Mai ramane sa le si pui studentilor la dispozitie un curriculum adecvat, potrivit cu nevoile anticipate ale pietei muncii. Sunt inca facultati de protectia mediului din tara care nu au un curs de legislatia mediului in programa de invatamant. Am vazut multi absolventi de facultati de profil care aveau diplome frumoase, dar care nu stiau ce inseamna evaluarea impactului asupra mediului, cand se vorbea despre ISO 14001 se uitau la mine ca la avioane supersonice si nu stiau ce-i asteapta in calitate de manageri de mediu. Sigur, veti spune, ce vina are facultatea daca studentii nu invata? Eu as pune intrebarea in urmatorul sens: ce vina au parintii studen tilor ca platesc taxe si impozite din greu avand asteptarea ca, la finele facultatii, copiii lor sa aiba sansa de a fi respectati ca specialisti? Mai pe sleau spus, majoritatea covarsitoare a facultatilor de profil nu au avut si inca nu au profesori pregatiti adecvat, nu au un curriculum realist si nici nu au o dorinta de schimbare in acest sens.
O a doua cauza a crizei despre care vorbim sta in aceea ca meseria de manager de mediu (sau responsabil ori specialist de mediu) a fost mai totdeauna desconsiderata si, ca atare, prost platita. De regula, pana in anii 1998-2000, majoritatea companiilor private nu aveau un manager de mediu sau pozitia aceasta era ocupata de persoane fara calificare specifica, iar la cele de stat managerii de mediu erau fie cei mai slabi angajati, fie rudele directorului general sau ale vreunui parlamentar. Extrem de rare erau situatiile cand, in calitate de consultant de specialitate, gaseam un manager de mediu care intelegea catusi de putin rolul sau in companie. Peste toate acestea a venit si bagatelizarea riscurilor de mediu si politizarea excesiva a discursului unora dintre specialisti. Ajunseseram sa credem ca toti ne pricepem la fotbal, administrarea medicamentelor si… protectia mediului. Numai ca acest domeniu nu se rezuma la regula de bun-simt de a nu arunca gunoiul pe strada. Ca urmare a acestor cauze, primele generatii de absolventi "pursange" in domeniul protectiei mediului si-au gasit alte preocupari pe piata muncii, unde puteau castiga mai bine si erau mult mai respectati. De pilda, in generatia mea, dintr-o grupa de peste 30 de absolventi, doar 3 lucram in domeniu astazi. La fel s-a intamplat si cu absolventii altor universitati.
Alte cauze includ lipsa de autoritate a agentiilor de protect ia mediului in a impune respectarea legislatiei specifice in companii, politizarea administratiei locale de mediu prin numirea pe criterii politice a directorilor de agentii de mediu, comportamentul haiducesc al unor companii care stateau pe "spatele" unor declaratii pompoase, dar lipsite de substanta…
Dar poate ca una dintre cele mai importante cauze ale crizei actuale de specialisti de mediu se afla in curtea companiilor. Este vorba despre asteptarile companiilor de la un manager sau responsabil de mediu. In majoritatea covarsitoare a situatiilor, cand o companie cauta o astfel de persoana, denumirea completa a postului cuprinde 4 caractere: "QHSE", avand semnificatia de "manager de calitate, mediu si securitate ocupationala". Si pentru ca nu ar fi de ajuns cele 3 domenii de competenta, undeva, cu litere mici, in descrierea atributiilor de serviciu, sunt adaugate la capitolul "si altele", atributii in domeniul prevenirii si stingerii incendiilor, sanatate publica, ISCIR, utilitati… Cum s-ar putea gasi o astfel de persoana pe o piata a muncii care are deja un istoric problematic si o lipsa acuta de specialisti?
De foarte multe ori cand explic unor companii aceste realitati, mi se raspunde cu urmatoarea explicatie: "Stiti, noi avem implementat un sistem de management integrat, si sistemul nu ne permite sa angajam specialisti care sa se ocupe separat de fiecare dintre probleme, deci trebuie sa avem specialis ti care sa vada intregul". Nu exista o intelegere mai deficitara a rolului sistemelor de management decat aceasta, pentru ca o astfel de gandire demasca orientarea catre formalism. Multe companii nu inteleg ca integrarea sistemelor de management se face in folosul companiei si ca acest lucru nu presupune in mod necesar ca managerul de mediu sa indeplineasca si rol de manager de calitate. La urma urmei, un manager de calitate va desconsidera intotdeauna aspectele de mediu si de protectia muncii, pentru ca rolul lui este acela de a asigura realizarea unui produs de calitate, indiferent de compromisuri. Iar managerul de mediu va desconsidera intotdeauna, cat timp este posibil, aspectele de calitate. Pur si simplu cele doua dome nii, calitatea si protectia mediului, sunt incompatibile. Dar asta nu inseamna ca ele nu pot fi integrate sub aspectul sistemelor de management. Doar ca nu poti avea succes cu un manager de calitate si mediu, pentru ca acea persoana va prefera in mod clar una dintre directii in detrimentul celei lalte. Si managerii QHSE stiu bine despre ce vorbim aici. Este extrem de importantsa privim la felul cum au evoluat companiile occidentale in abordarea acestor aspecte. Majoritatea companiilor din petrol, chimie si energie au incercat fara succes cumularea atributiilor sub umbrela QHSE. Cele mai multe dintre ele au astazi manageri HSE si manageri de calitate. Au inteles ca nu se poate altfel.
Pe cand si la noi?
