Pana acum un secol, amprenta umana asupra naturii era, daca nu neglijabila, cel putin in echilibru cu capacitatile sale de regenerare. Apoi au venit revolutia industriala si expansiunea societatii de consum, care au „parjolit campurile si otravit fantanile” intr-un ritm mult prea alert pentru ca echilibrul sa se mai pastreze. Mii de comunitati traditionale rurale, care traiau in comuniune cu natura, au disparut in decurs de numai cativa zeci de ani, „refugiatii” ingrosand randurile consumatorilor urbani si lasand pamanturile prada agriculturii intensive sau exploatarilor industriale.
Nu intamplator, aceasta evolutie coincide cu un ritm incredibil de accelerat al pierderii biodiversitatii la nivel global, care se traduce in pierderi economice din ce in ce mai vizibile. Pe 22 mai, cu ocazia Zilei Biodiversitatii, ministrul mediului Laszlo Borbely avertiza ca declinul biodiversitatii costa Romania anual 7% din produsul intern brut. La nivel european, vorbim despre o cifra aproape incredibila, care se ridica la 1.100 de miliarde de euro pe an.
In ciuda vitezei cu care dispar padurile mioritice, Romania inca mai este considerata rezervor de biodiversitate la nivel european, locul din care Batranul Continent si-ar putea recupera o parte din speciile de plante si animale pe care le-a eliminat metodic, in numele dezvoltarii economice. Din pacate, romanii nu datoreaza acest lucru vreunei griji speciale pentru natura, ci subdezvoltarii economiei si lipsei agriculturii intensive – adevarata bomba nucleara pentru biodiversitatea vest-europeana.
Dovada ca inca ne mai permitem sa accesam doar 16% din banii europeni alocati proiectelor de protejare a biodiversitatii, ca acordam pe banda rulanta autorizatii de constructie in arii protejate si ca ii primim cu bratele deschise pe bogatasii straini veniti sa pozeze in vanatori iscusiti prin padurile patriei.
Dincolo de retorica ecologistilor si aparatorilor drepturilor animalelor, este evident ca avantajele financiare provenite din exploatarea nesustenabila a naturii sunt efemere si distrug definitiv resurse care se regenereaza gratuit. In urma cu cativa ani, economistii americani au stabilit ca valoarea in bani a serviciilor oferite de natura este aproape egala cu PIB-ul global, adica 38 de trilioane de dolari. Un alt studiu, al ONU, a demonstrat ca pierderile constante de specii de plante si animale sunt cauzate de ignorarea valorii economice a serviciilor furnizate de natura. Majoritatea lucrurilor pe care ni le pun la dispozitie ecosistemele nu sunt incluse in produsul intern brut sau in alti indicatori macroeconomici pentru simplul motiv ca nu sunt direct cotate pe piata.
Cu speranta ca v-am captat interesul, va invit sa aprofundati subiectul biodiversitatii romanesti in context european si sa descoperiti modul in care economistii lumii isi schimba treptat optica privind valoarea reala a naturii, lecturand cover-story-ul „Produsul Natural Brut” din acest numar al
„Green Report”.
