Provocarea sectorului transportului aviatic va fi neutralizarea impactului său asupra climei până în 2050, aşa cum s-a angajat, continuând să satisfacă o cerere generată de ascensiunea clasei de mijloc, în special în Asia. AFP a publicat un articol în care încearcă să răspundă la întrebarea dacă limitarea călătoriilor cu avionul va reduce cu siguranţă emisiile de gaze cu efect de seră?
Pentru a face acest lucru, se bazează pe combustibili durabili şi alte inovaţii (avioane cu hidrogen, control aerian optimizat etc), scrie vineri AFP.
COVID-19 a redus cu o treime numărul pasagerilor aerieni în 2020, însă companiile şi aeroporturile mizează pe o redresare într-un ritm puţin sub nivelul de dinainte de criză, pentru a ajunge la 10 miliarde de călători aerieni la nivel mondial până la jumătatea secolului, faţă de 4,5 miliarde în 2019.
Potrivit unora dintre actorii implicați, strategia care mizează pe soluții inovatoare este doar o înşelătorie. „Este iresponsabil să mizezi totul pe aeronave ecologice şi pe inovaţiile tehnologice„, a rezumat Greenpeace France, cerând oficialilor „să se ocupe de reglementarea necesară a traficului aerian„.
Un îndemn reluat de profesionişti din industria aeronautică, reuniţi cu activişti şi actori din regiunea Toulouse în colectivul „Gândeşte aeronautica pentru mâine”.
„Deoarece sectorul companiilor aeriene trebuie să îşi scadă semnificativ nivelul emisiilor de carbon până în 2035, dar nici un mijloc tehnologic nu permite reducerea în proporţiile necesare, concluzionăm că este necesară scăderea nivelului traficului aerian global„, au scris ei într-un raport din august 2021.
La începutul lunii martie, şi ONG-ul Transport & Mediu a cerut limitarea sau reducerea călătoriilor, în special a călătoriilor de afaceri, prin impozitarea mai mare a sectorului şi prin includerea legăturilor aeriene extracomunitare în cotele europene de emisii (ETS).
Aceste emisii pe distanţe lungi nu sunt contabilizate astăzi de nici o ţară, este de acord Oliver del Bucchia, preşedintele asociaţiei Aero Decarbo. Acest colectiv de ingineri aeronautici militează pentru stabilirea unui „buget de carbon” global care să nu fie depăşit pentru transportul aerian, proporţional cu 2,56% din contribuţia sa la emisiile de dioxid de carbon din 2018.
„Temperatura în 2050 nu va depinde de ceea ce vom emite în 2050, ci de ceea ce vom fi emis deja până în 2050„, spune el.
Aero Decarbo a stabilit mai multe scenarii cu ONG-ul „The Shift Project”, în funcţie de viteza de implementare a soluţiilor tehnologice de reducere a emisiilor. Cu toate acestea, conform calculelor inginerilor, chiar şi în cazul cel mai optimist, cu o utilizare masivă a combustibililor alternativi, întregul „buget de carbon” al aviaţiei ar fi epuizat înainte de 2050.
„Nu este rezonabil să ignorăm pur şi simplu opţiunile de austeritate„, rezumă preşedintele Aero Decarbo. Un argument complicat pentru un sector obişnuit de zeci de ani cu o creştere robustă, admite el.
„Ştim că vom avea acces la tehnologia (avionului cu hidrogen) cel mai devreme în 2035, dar, în cel acelaşi timp, trebuie să creştem pentru a rămâne în activitate şi pentru a fi competitivi„, declară pentru AFP CEO-ul companiei low-cost letone airBaltic, Martin Gauss.
Apărându-şi sectorul care „investeşte miliarde şi miliarde pentru a ajunge la zero emisii nete„, el avertizează împotriva unei „dezbateri foarte dificile” care se va anunţa dacă „politicienii ar trebui să explice votanţilor cine va avea dreptul să zboare şi cine nu”.
Paul Chiambaretto, profesor asociat de strategie şi marketing la Montpellier Business School, constată o „schimbare de mentalitate în ultimii doi sau trei ani” în rândul anumitor profesionişti.
„Avem din ce în ce mai multe companii aeriene care îşi spun că obiectivul lor nu este neapărat să zboare cu cât mai mulţi pasageri, ci să zboare mai bine„, concentrându-se pe liniile pentru care nu există alternativă.
Dar cum rămâne cu acceptabilitatea de către călători, pe lângă creşterea previzibilă a preţurilor biletelor pentru finanţarea „revoluţiei ecologice” a transportului aerian?
„Marea întrebare care se pune şi în legătură cu care nu există deocamdată o opinie din partea Franţei sau a Europei este cea a compromisului dintre bunăstarea consumatorilor şi problemele de mediu„, constată Chiambaretto.
