Educația ecologică nu înseamnă studiu doar o oră pe săptămână, în clasă. E un proces continuu, în care grija față de natură este învațată mai ușor de către elevi atunci când lucrează pământul, parcurg toți pașii de la plantarea unei semințe până la degustarea fructului, învață să se raporteze diferit la deșeuri. În cadrul serialului „Ora de ecologie”, vedem cum ajunge mesajul de responsabilitate față de mediu la copii, altfel decât prin predatul pasiv.
Dincolo de programă, opționale și manuale, copiii învață cel mai eficient atunci când experimentează, când fac chiar ei ceea ce scrie în carte. Lucrează pământul, se hrănesc din fructele și legumele îngrijite de ei, văd gunoiul ca o resursă și îi dau o nouă viață.
Studii recente arată că predarea tradițională, în care elevul stă cuminte în bancă și ascultă, nu are la fel de mare impact asupra lui cum au metodele de predare care încurajează elevii să se implice activ în timpul orei.
„Din perspectivă cognitivă, elevii care învață prin trăirea de experiențe se pot angaja în procese de gândire complexe cum ar fi analiza, sinteza și evaluarea informațiilor. Ei sunt, de asemenea, mai capabili să identifice în lumea reală conceptele predate în clasă, să aplice ceea ce au învățat în viața de zi cu zi, să creeze noi soluții, să rețină și să memoreze informațiile mai bine”, a explicat Corina Dobre, psiholog și psihoterapeut cognitiv-comportamental.
Vedem câteva exemple de activități prin care educația ecologică se învață în afara băncii din clasă, cu mâinile în pământ sau cu ochii larg deschiși către natura din jur.
Grădinescu, spațiul verde din curtea școlii
Puncioiu Ana, profesoară de geografie la Școala numărul 143 din Rahova, București, își adună elevii de clasa a V-a într-un cerc pe marginea căruia sunt desenate frunze. Echipa Grădinescu a construit în curtea școlii o clasă în aer liber, iar elevii Anei dau o mână de ajutor la amenajarea grădinii comestibile. Proiectul își propune să îi familiarizeze pe copii și pe adulți cu grădinăritul și cu ușurința de a avea o alimentație sănătoasă chiar și în mediul urban.
Teodora Rădulescu, coordonator al programului, împarte elevii entuziasmați în patru grupe, apoi îi trimite, cu câte un căpitan în frunte, să planteze copaci. Pe marginea terenului de fotbal din beton și-au găsit loc jocuri, băncuțe și cutii mari din lemn. Elevii de a V-a și cei de a VII-a, care le-au urmat celor mai mici, au plantat mai mult de 10 specii de arbuști și pomi fructiferi: corni, aronia, meri, peri, gutui, lavandă, caiși, piersici, coacăzi.
„Ne-am dorit să facem un loc de joacă educațional și conectat cu natura, adică și un spațiu de livadă și plante comestibile, dar și o zonă de joacă interactivă. Ceea ce încercăm este să aplicăm mai multe metode, cum ar fi Montessori sau Waldorf, astfel încât copiii să poată fi scoși din sala de clasă. Aducem educația din sala de clasă, afară”, a explicat Teodora.
Imediat lângă ieșirea din școală se află o zonă de joacă, unde elevii își pot descărca energia acumulată în timpul orelor de curs în care au stat numai în bănci. Pot face o cursă cu obstacole sau un duș senzorial, se pot distra într-o bucătărie, pot cânta la un xilofon improvizat sau pot vorbi la un telefon din țevi. Apoi, după ce surplusul de energie a fost eliminat, pot lua loc în clasa din aer liber, decorată cu panouri educaționale cu spectrul culorilor. Imediat lângă clasă este o zonă de cutii mari, din lemn, cu ajutorul cărora pot învăța fracții, în timp ce plantează în interiorul lor plante aromatice și legume. Mai departe, de-a lungul gardului, până la ieșirea din curtea școlii, sunt plantați arborii și arbuștii de care vor avea grijă elevii.
„A fost un pic de egoism când i-am chemat pe cei de la Grădinescu aici, pentru că eu fiind profesor de geografie întâmpin anumite probleme la unele lecții. Ei fiind copii de oraș, e foarte greu să identifice specii de plante, de arbuști, să facă diferențe între specii, și atunci am vrut neapărat să am un spațiu unde să țin orele de acest gen și să le arăt practic diferența dintre foioase, conifere, specii de arbori, arbuști. La clasa a V-a sunt o multitudine de capitole unde poate fi făcută educație ecologică: biosfera, litosfera, pedosfera, hidrosfera. La fiecare sfârșit de capitol învățăm cum le putem proteja”, a spus Puncioiu Ana pentru Green Report.
Printre indicații și îndemnuri fel de fel, în ziua plantării, în curtea școlii 143 s-a auzit: «Asta e cea mai tare oră din viața mea» și «Îmi place foarte mult ora de geografie»”.
Ionuț Bădică, președintele și coordonatorul Grădinescu, este de părere că educația ecologică nu poate să fie făcută o oră pe săptămână la școală, în timp ce elevii stau în bănci, ci ar trebui să fie un proces continuu, care ține în primul rând de infrastructură.
„Educația e copy paste, copii vor face ceea ce facem noi. N-ai cum să-l vezi pe copil făcând altceva, când tu ai obiceiuri mai vechi care strică. Hai să lucrăm la noi și după aceea să lucrăm la ei”, a subliniat acesta.
Proiectul Grădinescu înseamnă o rețea de nouă grădini urbane comunitare. Scopul acestuia este crearea unui mediu urban mai prietenos cu oamenii și cu natura prin educarea, informarea și integrarea comunității locale, din proximitatea grădinilor urbane, în activități practice de grădinărit ecologic și de observare a naturii.
Grădina din curtea Școlii Ferdinand
Înainte de „Grădinescu”, Ionuț Bădică a fost coordonatorul proiectului „Grădina din curtea școlii”, iar școala Ferdinand din București a fost prima care l-a primit pentru a-i învăța pe copii ceea ce a testat mai întâi în propria curte despre permacultură.
Pe parcursul a patru ani, elevii de școală primară și generală au înțeles cum trebuie să aibă grijă de plante, ce tehnici trebuie folosite pentru a nu face rău mediului, cum poți să alungi dăunătorii prin metode naturale, și, mai ales, au simțit ce gust are rodul muncii lor. Spre sfârșitul anului școlar organizau picnicuri pentru care aduceau pâine, brânză și ulei de măsline, dar mare parte din ingrediente le aveau deja în grădină, după ce le plantaseră și le îngrijiseră mai multe luni: salată, roșii, ștevie, castraveți, ceapă, mărar și pătrunjel.
„Nu-i destul dacă nu ai continuitate. Trebuie să vezi tot procesul de la sămânță și să ajungi să culegi roadele. E un amestec dintre un sentiment de proprietate și de observare”, a spus Ionuț Bădică.
În afară de grădinărit, la școala Ferdinand au loc diverse activități care au rolul de a forma comportamente care să respecte mediul: sortarea deșeurilor (inclusiv a bateriilor), activități de ecologizare în jurul școlii și în gara din apropiere, chestionarea trecătorilor de către elevi (deveniți reporteri) în legătură cu obiceiurile ce privesc protecția mediului, campanii punctuale de colectare a hârtiei și a plasticului, târguri de sărbători în care vând produse confecționate din materiale reciclate. În plus, elevii de clasa a VI-a și a VII-a au ales opționalul de Școli Verzi, iar în școală este prezent un Club Impact, despre care vom vorbi pe larg în articolul următor.
Însă procesul de educație ecologică este unul continuu și începe, în primul rând, la orele de curs.
„Toate disciplinele au, din punctul meu de vedere, contact cu ceea ce înseamnă omul și ceea ce ne înconjoară. Dacă sunt la fizică, pot să vorbesc despre cum pot sa reciclez bateriile. Dacă sunt la geografie, vorbesc despre peisaj natural: cum îl păstrăm, ce s-a întâmplat, cum ați dori voi să schimbați ce este acum. N-ai cum să faci biologie fără să faci conexiune cu intervenția omului asupra naturii. La chimie pot să vorbesc despre detergenți eliminați în rețeaua publică și alte componente care se degradează natural sau nu. Este o continuă conexiune între discipline și ceea ce înseamnă mediul curat și natura”, a zis Violeta Dascălu, directoarea școlii Ferdinand.
„Dacă începem să le sădim copilașilor de școală cum să se poarte cu plantele, să nu le mai rupă, să aibă o atitudine prin care să respecte mediul… Plus că cel mai mult schimbă atitudinea contactul direct cu natura. O mie și-o mie de manuale, o mie și-o mie de opționale nu fac cât cântărește contactul direct cu natura”, a adăugat și Minodora Malli, profesoară de biologie la școala Ferdinand.
Un Viitor fără Gunoi, proiectul londonez care educă copiii din inima Transilvaniei
În inima Transilvaniei, în Valea Viilor, vreo 12 puști de grădiniță demonstrează că au înțeles cum să colecteze separat deșeurile. Pe rând, fiecare copil ia un obiect și îl aruncă în coșul albastru, dacă e din hârtie sau carton, sau în cel galben, pentru plastic. Activitatea face parte din proiectul „Un viitor fără gunoi”, inițiat de asociația londoneză Clear Public Space, care își propune să împiedice, prin educație, aruncarea deșeurilor în spații publice și să crească rata de reciclare.
„Proiectul a pornit din satele care sunt pe lista UNESCO, în ideea că aici vin și turiști și dacă e un sat cu gunoaie, aceștia nu sunt atrași să rămână prea mult. Dar în principal vrem să educăm copiii, că ei trăiesc în lumea asta și vrem să aibă sate curate și frumoase”, a declarat Adriana Horstman, consultant local al proiectului, pentru Valea Viilor și Cisnădie.
„Un viitor fără gunoi” se desfășoară, momentan, în Valea Viilor, Prejmer și Cisnădie, iar la nivelul fiecărei localități sunt implicați patru mari actori: școala, consiliul, mediul de afaceri și comunitatea.
La începutul anului școlar, echipa Clear Public Space merge în școlile partenere și stabilește, împreună cu cadrele didactice, o planificare de activități pentru tot anul. Apoi, în fiecare lună au loc fie acțiuni de ecologizare în curtea școlii, fie ateliere de reciclare creativă, vizite la stațiile de sortare din zonă sau discuții în cadrul cărora reprezentanții firmelor de salubritate le explică copiilor importanța colectării separate.
„Prin copii ajungem și la comunitate, pentru că ei învață acum să colecteze separat și după merg acasă și spun fratelui și părinților”, a mai explicat Adriana.
Iar o dată pe an se întrunesc toți actorii principali: „E important să pornim un dialog ca să înțelegem care sunt problemele comunității și care ale firmei de salubrizare”, a mai spus aceasta.
Într-un corp de clădire alăturat grădiniței din Valea Viilor este școala generală. Pe un pervaz al grupei pregătitoare condusă de Pârlea Eugenia stau înghesuiți ursuleți de pluș de toate mărimile. Copiii i-au adus de acasă pentru a-și aminti din când în când de excursia pe care au făcut-o prin proiectul „Un viitor fără gunoi” la ferma apicolă de la Hamba.
„Copiii au primit borcănașe cu miere la sfârșitul anului școlar (n.r. când încă erau la grădiniță) și trebuiau să aibă grijă de ele, pentru că erau bilet de intrare la ferma apicolă. La începutul noului an școlar, i-am luat doar pe cei care au păstrat borcănașele în excursie la Hamba, unde copiii au văzut cum se adună mierea, cum arată un stup de albine, cum se scoate rama. Borcănașele vor fi iarăși bilet de intrare la fermă, iar copiii devin și mai responsabili”, a spus învățătoarea.
Mircea Sorin Mircea este directorul școlii gimnaziale din Prejmer, profesor de geografie și dintotdeauna pasionat de natură. Un exercițiu pe care îl face cu elevii săi este să le ceară să observe diferențele dintre doi copaci de același fel, dar din care unul este situat pe marginea șoselei, expus poluării, iar altul într-o zonă mai retrasă.
„Înteleg astfel efectele pe care le are poluarea. Pentru că dacă un cireș care este în oraș înflorește cu o lună mai devreme decât cel din mediul rural, asta se explică prin faptul că în oraș emisiile motoarelor și restul factorilor fac ca temperatura să fie mai ridicată”, explică profesorul.
Școala pe care o conduce era deja pe un drum al protejării mediului atunci când a aderat la proiectul „Un viitor fără gunoi”. În fiecare clasă erau coșuri separate pentru diferite tipuri de deșeuri, făceau activități regulate de ecologizare, iar școala era o veche prietenă a Zilei Naționale de Curățenie, Let’s Do It, Romania!.
„Avem activități în cadrul orelor extracurriculare, unde scoatem elevii în natură și acolo se observă comportamente, dacă sunt sensibili la problemă (n.r. protejarea mediului). Aici însă intervine rolul profesorului care, explicându-le despre modul în care sunt influențate toate elementele din ecosistem, poate să facă legături cu experiențe din viața lor, în funcție de vârstă pe care o au”, a mai spus Mircea Sorin.
Am arătat în acest episod că ecologia trebuie să fie un proces continuu, iar pentru asta este nevoie de implicarea profesorilor și, de cele mai multe ori, de intervenția unui ONG. În episodul următor din serialul „Ora de ecologie” vom vedea cum mai multe organizații non-guvernamentale îndrumă elevii pentru a cunoaște mai bine mediul și, astfel, pentru a se dedica protejării lui.
