Rezolvarea problemelor de infringement, intensificarea programelor „Casa Verde” si „Rabla”, dar si sprijinul legislativ pentru producatorii de energie regenerabila sunt prioritatile cu care László Borbély si-a inceput mandatul in fruntea Ministerului Mediului si Padurilor. Intr-un interviu acordat revistei „Green Report”, ministrul declara razboi combinatului Azomures si spune ca este pregatit sa preia de la Ministerul Economiei „povara” certificatelor verzi. In opinia sa, programele de mediu au nevoie de o conceptie pe termen lung pentru a avea succes.
Interviu de Raluca Petrescu
Prin taxa de poluare, la Fondul de Mediu s-au acumulat sume substantiale care nu ramas neutilizate. Care sunt programele mari spre care credeti ca ar trebui directionati acesti bani?
Voi avea o discutie detaliata cu Fondul de Mediu pe probleme de management. E inadmisibil ca anul trecut nu a existat practic Comisia de avizare. Este caracteristic modului in care au functionat tot ministerul si sistemul. Vom avea discutii detaliate pentru ca sunt unele ramaneri in urma si chiar programe care nici macar nu au pornit. De exemplu, un program care mie imi este foarte drag – programul piste pentru biciclisti – pentru care eu ma zbat cu targumuresenii de cinci ani.
Nici nu stiam ca voi fi ministru al mediului, dar in fiecare an ne strangem 300 de biciclisti in fata primariei ca sa cerem piste, pentru ca acestea nu exista decat la Platoul Cornesti. In tot orasul nu exista un metru de pista. Vedeti programul extins la nivel national? Da, un program in care spunem, „fratilor, fixati niste zone si noi va dam bani”. Dar nu asa… tragem o linie si nici masinile, nici biciclistii nu au pe unde sa mearga. Sa faca studii si, chiar daca e mai greu in unele orase, sa faca piste macar pe arterele unde se poate largi drumul. Sau zone, sa zicem, speciale, de agrement, unde vin oamenii si sunt si piste de biciclisti. Pentru ca poti corobora si spune, „domnule, fac aici un spatiu verde, dar la spatiul verde fac si o pista, si astfel iau bani din doua programe.
ENERGIA VERDE, INTRE MEDIU SI ECONOMIE
Ce alte programe ar avea nevoie de sustinere?
La energii noi nu sunt multumit. Si mi-am dat seama ca nu este corelata intre Ministerul Economiei si Ministerul Mediului problema cotei de energie electrica. Nu faci o centrala bazata pe energie solara sau eoliana daca nu ai asigurarea ca statul iti cumpara aceasta energie si daca nu primesti acele certificate. Noi inca nu avem acest sistem. Si am primit niste raspunsuri la minister (Economiei – n.r.) care nu
m-au multumit. Am vorbit cu domnul ministru Videanu si trebuie sa urgentam demersurile. Si aici sunt interese si interese, nu trebuie sa va spun… Probabil ca unii au interes ca investitorii sa nu vina si „sa fure” o cota din energia electrica. Dar eu i-am propus domnului Videanu, ca sa nu aiba o problema in minister, sa-mi dea mie tot managementul acestor certificate, si atunci se rezolva problema.
Credeti ca e dispus domnul Videanu sa le cedeze?
Dupa cum il cunosc, nu o sa renunte foarte usor (rade), dar trebuie sa functioneze sistemul. Si sunt si alte programe care trebuie sa intre foarte repede. Am un dosar asa de mare (indica cu mana grosimea unui biblioraft) cu toate proiectele care deja sunt in diferite stadii. E un dezechilibru. Aici nu a fost o conceptie, nu a existat o viziune… Nu se poate sa pornesti programe multianuale, de exemplu in sectorul apelor, si sa nu existe cat de cat o distributie teritoriala. M-am uitat si la parcuri. Nu se poate ca un judet sa apara cu un parc si un alt judet cu 15 sau 20. O sa facem o analiza la sange, ca sa vedem care este cauza. Trebuie o corelare intre ministere si trebuie, evident, o conceptie. Deci iata ca sunt probleme. Si eu consider ca e mai cinstit sa vii si sa le spui. Sunt multe probleme cu procedura de infringement, deja am rezolvat cu taxa auto, vom rezolva repede cu legea apelor, cu programul INSPIRE. Mai e o problema de rezolvat cu Ministerul Dezvoltarii, dar cunosc destul de bine ministerul ca sa rezolv problema.
INVESTITII IN ARII PROTEJATE
Care este cea mai sensibila problema pe care ati descoperit-o pana acum?
La ariile protejate e cel mai sensibil. Acolo nu se intelege, nici eu nu am inteles unele lucruri, incep acum sa cuprind. Sunt doua probleme aici. Una e de management. Daca stii ca trebuie sa faci studii de arii protejate cu buget mic, nu stai ani ca sa fie intarziat. Acum asta se face – studiul cu largirea ariilor protejate – si avem o prima evaluare. Se pare ca se va izola si acest infringement. Dar problema e alta. Eu m-am certat, sau, ma rog, am discutat si cu domnul Korodi si cu domnul Nemirschi in legatura cu (Programul – n.r.) Natura 2000 si am spus: „Bun, dar eu nu accept sa nu poti sa faci o investitie in zona asta, in conditiile de pastrare”. N-am nicio problema nici cu berzele, nici cu alte animale, dar nici in alte tari nu se opreste tot si nu spui, „domnule, este zona asta de sute de mii de kilometri patrati si nu faci nimic”. Asta se intampla pentru ca nu avem specialisti, nu avem pusa la punct procedura in care se da autorizatie. Toata lumea se fereste si mai bine nu da autorizatia ca sa vina o investitie.
Ce inseamna o investitie intr-o zona protejata? E pentru zona respectiva sau pentru un obiectiv economic?
Nu, vorbesc despre orice fel de investitie care nu polueaza, care demonstreaza ca nu polueaza. Nu sunt specialist, dar mi-au confirmat specialistii ca am dreptate. Si atunci unele investitii cad – nu vorbesc de Rosia Montana – investitii mai mici, o fabrica de exemplu, care nu primesc aprobarea din cauza ca nu e pusa la punct procedura. Si o sa pun in priza mai mult agentiile de protectie a mediului, pentru ca ei sunt totusi 2.300 de oameni care, in afara de a acorda autorizatii, trebuie sa ajute, sa vada, sa aiba si o viziune acolo, in judet.
ROSIA MONTANA – SUB SEMNUL INTREBARII
Pentru ca ati adus vorba, ce se va intampla la Rosia Montana? Care este pozitia dumneavoastra fata de acest proiect?
Am declarat ca nu voi aproba proiectul Rosia Montana decat daca sunt 101% convins caacesta nu va provoca poluare in Romania. Trebuie sa stiti ca e vorba despre o problema tehnica, nu una politica. A fost o decizie a Curtii de Apel care a oprit in faza respectiva, in 2007, si investitorul a trebuit sa reia demersurile. In momentul de fata exista un PU Z, este in analiza, si este reunita si o comisie mixta romanoungara. In ceea ce priveste legislatia, pot sa va asigur ca aceasta este pusa la punct, in conformitate cu directivele Uniunii Europene.
AZOMURES, O AMBITIE PERSONALA
Cunoasteti vreun caz de investitie care nu a respectat normele de protectie a mediului?
Eu am o problema sensibila… sunt din Targu- Mures si a fost cea mai paguboasa investitie din punctul de vedere al protectiei mediului cand s-a construit combinatul (Azomures – n.r.). Nimeni nu construieste in lume semenea combinate in oras. Nu exista combinat de genul acesta in UE, de aceea nu sunt norme pentru amoniac. Noi avem norme nationale. Am luat documentatia, am stat jumatate de noapte sa ma uit – nu se poate sa dai in 2007 o asemenea autorizatie integrata de mediu cand stii ca 160.000 de oameni inhaleaza amoniac. Si nu se poate sa: 1 – nu-ti recunoasca justitia masuratorile pentru ca n-ai un analizor de 15.000 de euro si 2 – sa programezi toate investitiile mari in 2014-2015 pentru ca e ultimul termen pus de UE.
Eu ca stat roman, ca agentie, trebuia in acea autorizatie de mediu sa spun, „fratilor, acum veniti cu investitiile, daca nu, nu va dau autorizatia, pentru ca oamenii inhaleaza amoniac pana in 2014”. Eu nu vreau sa trimit in strada 2.500-3.000 de oameni la Targu-Mures, dar investitorul – care e aici nu de azi, nu de ieri – a avut profituri, slava Domnului, si cu sprijin de la stat, cu subventia la gaze, ani de-a randul. Pai, atunci? Vrea sa dea batalul la primarie? Ca primaria, prin UE, sa vina si sa decontamineze? El are – investitorul – obligatia sa o faca. Nu ne dam seama cat de grave sunt aceste probleme. Nu ne dam seama! Si ne vom lovi cu capul de pereti, dar asta in 2014, in 2015.
